Mi-e dor de Fat-Frumos...diminetile mele nu mai sunt jucause si nu mai am nici motiv sa zambesc...Vreau in brate la Fat-Frumos...Cati fluturi in stomac provocau acel zambet de copil naiv...cu toate ca Fat-Frumos nu era un copil...Simplul gest de a ma lasa sa trec in fata...banalul loc liber din stanga lui pe care am refuzat sa il ocup la inceput...o strangere de mana...momente in care paseam la cativa metri de el si il surprindeam cand se intorcea sa ma priveasca...nu stiu daca mi-e dor de el neaparat...poate ca mi-e dor de ce eram eu in preajma lui...de faptul ca zambeam...ca imi hranea intreaga zi...da...mi-e dor de mine.

Fara cuvinte

Strada...multa agitatie...fiecare persoana cu treaba ei...agitata poate pentru o problema care nici nu exista...zambete aproape inexistente...priviri reci...aproape rautacioase...ca si cum le-ai fi gresit cu ceva acelor persoane pe care nici nu le cunosti...zambesti binevoitor si mergi mai departe.Aproape pe fiecare strada principala...cersetori...bagi mana in buzunar si le intinzi un ban...te-ai obisnuit...ai incetat sa te mai intrebi DE CE?Insa ajungi pe un culoar ce face legatura dintre doua strazi...si ramai socat. Poate ca daca nu era in plina vara, la temperaturi de peste 30 grade Celsius nu era ceva neobisnuit...dar ganditi-va putin. Acolo era o batranica care atunci cand am trecut pe langa ea m-a intrebat daca vreau sa cumpar sosete din lana....da..ati citit bine.La peste 30 grade Cesius acea batranica vindea sosete din lana...m-a impresionat profund...regret ca nu am cumparat o pereche, dar cu siguranta ca daca o s-o mai intalnesc am s-o fac...consider ca un om poate face asta doar din disperare...atunci cand nu mai ai solutii...si totusi este de apreciat ca nu cersea...iti oferea ceva in schimbul banilor. Ma gandeam cate persoane din toata acea multime agitata si-ar fi cumparat sosete din lana in acea zi...cu siguranta foarte putini sau poate chiar nimeni...mi-a fost mila...si din nou am mai primit o lectie...din nou mi-am dat seama ca de fapt eu duc o viata fericita...si ca lucrurile pe care eu le numesc probleme sunt de fapt prostii...Daca o s-o intalniti vreodata pe batranica cumparati o pereche de sosete...

Anotimp perfect

Mestec guma si ma gandesc la anotimpul ideal...i-am promis ca o sa inventez unul. Trebuie sa recunosc ca nu va fi chiar atat de usor pe cat imi imaginam.
Hmmm...cu ce sa incep?Mi-a venit o idee...Anotimpul ideal trebuie de fapt sa aiba 4 parti. La altitudini intre 0-200m sa fie mereu vara pentru a putea merge la mare oricand. La 200-500m sa fie primavara pentru a putea gasi flori pe deal tot timpul. La 500-1000m as prefera sa fie toamna pentru ca padurile de foioase sa formeze un frumos joc de culori permanent. Bineinteles ca la peste 1000m trebuie sa fie iarna pentru a putea merge la schi tot timpul, plus ca brazii nu sunt afectati de temperaturile scazute, asa ca pot ramane verzi mereu.
Cred ca prin aceasta repartitie am rezolvat problemele tehnice sa zic asa...
Oamenii...e simplu...ar fi cu totii fericiti.Poate ca va intrebati daca nu se vor satura sa traiasca mereu in acelasi anotimp...nici nu am zis asta...nu ar fi corect fata de ei...fiecare va avea o casa in fiecare dintre cele 4 zone astfel incat vor putea locui unde doresc in functie de dispozitie.
Sa fiu sincera m-am gandit sa aleg unul dintre cele 4 anotimpuri pentru a domina toata lumea, insa cand a trebuit sa fac asta mi-a fost pur si simplu imposibil. Mi-am dat seama ca fiecare are ceva special si ca nu pot alege. Daca alegeam vara cum ne mai bateam noi cu zapada? Sau daca alegeam iarna cum ne mai plimbam noi desculti pe plaja? Asa ca am gasit solutia asta...nu stiu daca este cea mai buna, insa cred ca este eficienta,
Asa...sa ne mai ocupam de cateva detalii...vantul...va batea doar cu conditia sa imprastie iubire...ploaia...picaturile ei vor fi numai lacrimi de fericire...Luna va fi protectoarea indragostilor, iar Soarele ii va mangaia mereu cu razele lui...Stelele vor putea fi culese si daruite persoanei pe care o iubesti. Ceata va fi cea care le va oferi intimitate oamenilor si nu va avea voie sa apara in locuri in care ar putea dauna.
Si cel mai important lucru...acest anotimp trebuie sa il petrec cu tine.:)

Nu se poate

Nu se poate...ce sec..ca si cum eu nu eram acolo pentru ca imi doream cu adevarat...parca atunci cand iti doreai ceva tot universul conspira la realizarea dorintei tale...cred ca azi a fost ocupat sau era obosit si dormea...important e ca nu a fost prezent."te vei obisnui", "e mai bine acolo", "o sa ai colegi noi"...dar cu mine cum ramane?In zilele de miercuri nu ma voi mai trezi cu aceeasi placere sa ajung la orele de mate...si nici nu voi mai zambi.Nu va mai fi nimeni in spatele meu care sa inteleaga ce vreau sa spun citindu-mi pe fata...atunci cand voi fi suparata sau voi plangenu va mai fi nimeni langa mine...cel mai probabil va trebui sa ascund...caietele vor fi mai seci...iar eu mai indiferenta...merci ca ai fost acolo azi:)sper ca va fi si peste un an la fel...

Nepasare

Era prea simplu...sa fie adevarat:)Dar ce mai conteaza acum?Stelele vor ramane aceleasi, Luna la fel...mai mult ca sigur ca nici vantul nu se va sinchisi sa isi schimbe macar sensul...ploaia nu va fi nici mai rece, nici mai calda...marea nu se va muta din loc...nici lucrurile din "Ideal" nu vor da buzna sa mi se intample...visele vor fi aceleasi(prea marete)...nici timpul nu va putea fi dat inapoi sau macar oprit in loc...nu voi putea transforma lunile in ani...si nici secundele in minute...masina lui Fat-Frumos nu va merge nici ea cu mai mult de 1km/an ca sa ajunga la mine...nici tristetea nu isi va sacrifica viata ca sa fiu eu mereu fericita...stafidele nu vor disparea nici ele de pe pamant...si nici nu vor fi toti oamenii buni...A zis mai demult cineva o chestie desteapta: "Lumea nu se va opri in loc pt durerea ta."Asa ca...zambetul meu de ce ar disparea?va ramane si el pe buze..poate mai stralucitor decat ieri...in fond...nu am descoperit decat cea ce stiam deja...

:)

Azi am chef sa zambesc...De ce?Nu stiu sigur...Poate ca "vinovatul" este El sau poate pur si simplu nu am mai zambit de mult timp si imi era dor...Am un chef nebun sa fac toate lucrurile pe care le-am scris in "Ideal"...macar cateva...mi-ar hrani sufletul pentru mult timp.

Infinit

Apa plata...gheata...muzica...o cana haioasa... indispozitie...singuratate...dor...fereastra... nimic...vise...slabiciune...teama...acasa...maine...amintiri...noi...el...mare...nisip...rasarit...infinit...

:)

vama-scrisoare catre fat-frumos
Asculta mai multe audio Muzica »

Poveste

Era micuta...naiva.La 7 ani nu prea avea de unde sa stie multe despre viata. Pentru ea toti oamenii erau ingeri si fiecare zi era un motiv sa zambesti...Nu prea ii placeau papusile..prefera sa mearga cu bicicleta sau cu rolele.Nu avea multi prieteni...uneori era timida si evita sa vorbeasca cu strainii.Avea o mare pasiune...ii placea sa viseze...de cele mai multe ori...cand era lasata pe dinafara de presupusii prietenii sau cand se facea noapte si trebuia sa intre in casa, desi ceilalti mai ramaneau, se ducea in camera ei si visa..erau tampenii poate, insa ii hraneau siguratatea...atunci era mai usor...deceptiile de la 7 ani sunt diferite de cele de la 17...insa ceva a ramas la fel...Acum, la 17 ani tot ii mai place sa viseze...

17 ani infiniti...visele de acum sunt diferite...ochii sunt mai tristi...zambetul ofilit...lacrimile seci...Daca atunci nu stia nimic despre viata, acum stie mai mult decat si-ar fi dorit...daca atunci trecea cu usurinta peste despartiri, acum acestea sunt o adevarata durere...Ce s-a intamplat cu sufletul de copil?Cine l-a ucis?poate chiar ea...poate imposibilitatea de a nu mai pune la suflet tot felul de prostii...poate grija excesiva pentru cei din jurul ei...nopti fara vise...intrebari fara raspuns...

Doar o raza de iubire ar fi suficienta sa o ia de la inceput...puterea de a visa inca o mai are...prieteni are, desi se tot timpul sa nu-i piarda...a pierdut prea mult...mai mult decat avea...

Zilele trecute a aparut un El..poate e raza de care are nevoie...insa teama din sufletul ei e prea mare...teama de a nu o da in bara...teama de a fi dezamagita din nou...teama de a nu ramane din nou singura...

Nimeni nu a stiut sa ii spune cum e dragostea...acum vrea sa se ascunda de ea...dar daca o gaseste?Oare dragostea e simpla?

Acum ea viseaza sa nu mai fie singura...sa existe El si sa o ia in brate cand are nevoie...sa fie inteleasa...sa aiba mai mult curaj...sa fie mai hotarata cand ia decizii...

Dar pana i se va indeplini visul va face ca pana acum...se va intinde usor in pat...isi va lua jucaria preferata in brate, gandurile ii vor invada mintea...se va intrista...lacrimile ii vor curge pe obraz din nou...si nu va veni nimeni...nici macar prietena ei...Reusise sa treaca peste tristete...dar parca vacanta asta, mai bine zis faptul ca este singura mai tot timpul o face sa redevina slaba...are nevoie sa vorbeasca...sa se plimbe...sa zambeasca...sa spere...sa ofere dragoste...sa zboare spre un ideal...Din pacate nici prietena ei nu locuieste aproape de ea ca sa aiba cu cine isi petrece timpul...si asta o doare...ce iti poate face mai bine decat cuvintele unui prieten?Ele te ajuta sa uiti..te inveselesc...

Nu e usor...nu e nici greu...e doar ciudat...in seara asta va privi stelele...poate ca va gasi ceva acolo...i se vor pierde ochii in noapte...printre stele...stie un singur lucru..nu vrea sa ii fie furata dragostea...Nu e asa ca vei avea tu grija de ea?

Ideal

As vrea sa pot sa nu imi mai fie teama...sa fie totul simplu ca intr-un vis...sa te gasesc atunci cand te pierd...sa ma imbratisezi atunci cand plang...sa zambesc cand sunt trista...sa alergam desculti pe plaja...sa adorm la tine in brate asteptand sa rasara soarele...sa ma saruti pe frunte atunci cand dorm si sa ma mangai usor pe par...sa nu existe stafide...sa mancam cata ciocolata vrem...sa mergem cu trenu la mare...sa ma saruti cand iau o nota mare la scoala...si sa faci la fel si cand iau una mica...sa nu mai existe invidie...nici oameni tristi...sa dormim o noapte in hamac...sa numaram stelele impreuna...sa innotam noaptea in mare...sa-mi spui ca ma iubesti in telecabina...sa gatim impreuna...sa se opreasca curentul cand suntem intr-o pestera...sa ne batem cu zapada...sa transformam fiecare zi intr-un miracol...mirocolul nostru...