joi, 31 decembrie 2009
miercuri, 30 decembrie 2009
Nu-i asa ca azi simti ca el te iubeste mai putin decat ieri?
Nu-i asa ca daca la inceput aveai curaj sa plangi pe umarul ei, acum ti s-ar parea stupid sa faci asta?
Nu-i asa ca e frumos cand iti amintesti de noptile albe petrecute cu el? Acum de ce ii spui de fiecare data ca ti-e somn?
Nu-i asa ca la inceput ii spuneai cand nu ii statea bine cu o anumita bluza,iar acum nu o mai faci de frica sa nu se supere?
Nu-i asa ca ti-e dor de ceva, dar ti-e frica sa recunosti?
Nu-i asa ca inainte o luai in brate mai des?
Nu-i asa ca au trecut vremurile cand iti batea inima atunci cand suna telefonul?
Nu-i asa ca a face dragoste nu mai inseamna romantism, ci mai degraba distanta dintre voi?
Nu-i asa ca nu te-ai mai pierdut de mult in ochii lui?
Nu-i asa ca te-ai gandit cel putin o data la despartire?
Nu-i asa ca uneori il eviti?
Nu-i asa ca nu o mai recunosti?
Nu-i asa ca-l vezi trist si nu faci nimic sa schimbi asta?
Nu-i asa ca fericirea nu se mai impleteste cu momentele in care esti cu ea?
Nu-i asa ca vecinul de la 2 ti se pare mai dragut decat el?
NU-i asa ca acum stai si te uiti la pozele pe care i le-ai facut la munte si ti-ai dori sa fie aceiasi?
Nu-i asa ca nu l-ai iubit niciodata sincer?
Nu-i asa ca ti se pare ca ea s-a maturizat si ca te trateaza ca pe un copil?
Nu-i asa ca ti-ai dori sa ramai o amintire pentru el?
Nu-i asa ca simti ca nu o sa o uiti niciodata?
Nu-i asa ca nu o sa-i dai nicio explicatie si ai sa pleci?
Nu-i asa ca vei fii puternic?
Nu-i asa ca nu-ti pasa?
Nu-i asa ca nu o sa mai ai cui sa pregatesti ceva de mancare? Nu-i asa ca nu o sa mai ai cui sa-i cumperi bomboane? Nu-i asa ca o iubeai prea mult? Nu-i asa ca nu intelegi? Nu-i asa ca nu puteai sa faci mai multe si nu esti tu vinovat? Nu-i asa ca nu o sa mai ai pe cine sa conduci dimineata la scoala? Nu-i asa ca nu o sa mai ai pe cine sa invelesti noaptea? Nu-i asa ca o sa te simti mai gol? Nu-i asa ca o sa ajungi la concluzia ca nu merita? Nu-i asa ca nu o sa o urasti? Nu-i asa ca vei pastra doar amintirile frumoase?
Nu stiu cum e, dar stiu ca oamenii nu stiu sa se pastreze unul pe altul. Nu stiu cum e, dar stiu ca ar trebui sa avem mai multa grija unul de altul. Nu stiu cum e, dar stiu ca mi-e teama.
Nu stiu de ce, dar nu cred ca se poate pierde totul de pe o zi pe alta. Nu stiu de ce, dar cred ca suntem suficient de umani sa nu ne mai ranim unul pe altul. Nu stiu de ce, dar cred ca o iubire sau o prietenie puternica poate trece orice hop. Nu stiu de ce, dar cred ca uneori motivul e nepasarea.
P.s.: Iubiti-va mult la anul si ganditi-va de doua ori inainte de a incepe o lupta gen "care pe care raneste mai mult" cu cei dragi. O vorba buna va avea un efect mai bun intotdeauna. >:D<
Nu-i asa ca daca la inceput aveai curaj sa plangi pe umarul ei, acum ti s-ar parea stupid sa faci asta?
Nu-i asa ca e frumos cand iti amintesti de noptile albe petrecute cu el? Acum de ce ii spui de fiecare data ca ti-e somn?
Nu-i asa ca la inceput ii spuneai cand nu ii statea bine cu o anumita bluza,iar acum nu o mai faci de frica sa nu se supere?
Nu-i asa ca ti-e dor de ceva, dar ti-e frica sa recunosti?
Nu-i asa ca inainte o luai in brate mai des?
Nu-i asa ca au trecut vremurile cand iti batea inima atunci cand suna telefonul?
Nu-i asa ca a face dragoste nu mai inseamna romantism, ci mai degraba distanta dintre voi?
Nu-i asa ca nu te-ai mai pierdut de mult in ochii lui?
Nu-i asa ca te-ai gandit cel putin o data la despartire?
Nu-i asa ca uneori il eviti?
Nu-i asa ca nu o mai recunosti?
Nu-i asa ca-l vezi trist si nu faci nimic sa schimbi asta?
Nu-i asa ca fericirea nu se mai impleteste cu momentele in care esti cu ea?
Nu-i asa ca vecinul de la 2 ti se pare mai dragut decat el?
NU-i asa ca acum stai si te uiti la pozele pe care i le-ai facut la munte si ti-ai dori sa fie aceiasi?
Nu-i asa ca nu l-ai iubit niciodata sincer?
Nu-i asa ca ti se pare ca ea s-a maturizat si ca te trateaza ca pe un copil?
Nu-i asa ca ti-ai dori sa ramai o amintire pentru el?
Nu-i asa ca simti ca nu o sa o uiti niciodata?
Nu-i asa ca nu o sa-i dai nicio explicatie si ai sa pleci?
Nu-i asa ca vei fii puternic?
Nu-i asa ca nu-ti pasa?
Nu-i asa ca nu o sa mai ai cui sa pregatesti ceva de mancare? Nu-i asa ca nu o sa mai ai cui sa-i cumperi bomboane? Nu-i asa ca o iubeai prea mult? Nu-i asa ca nu intelegi? Nu-i asa ca nu puteai sa faci mai multe si nu esti tu vinovat? Nu-i asa ca nu o sa mai ai pe cine sa conduci dimineata la scoala? Nu-i asa ca nu o sa mai ai pe cine sa invelesti noaptea? Nu-i asa ca o sa te simti mai gol? Nu-i asa ca o sa ajungi la concluzia ca nu merita? Nu-i asa ca nu o sa o urasti? Nu-i asa ca vei pastra doar amintirile frumoase?
Nu stiu cum e, dar stiu ca oamenii nu stiu sa se pastreze unul pe altul. Nu stiu cum e, dar stiu ca ar trebui sa avem mai multa grija unul de altul. Nu stiu cum e, dar stiu ca mi-e teama.
Nu stiu de ce, dar nu cred ca se poate pierde totul de pe o zi pe alta. Nu stiu de ce, dar cred ca suntem suficient de umani sa nu ne mai ranim unul pe altul. Nu stiu de ce, dar cred ca o iubire sau o prietenie puternica poate trece orice hop. Nu stiu de ce, dar cred ca uneori motivul e nepasarea.
P.s.: Iubiti-va mult la anul si ganditi-va de doua ori inainte de a incepe o lupta gen "care pe care raneste mai mult" cu cei dragi. O vorba buna va avea un efect mai bun intotdeauna. >:D<
luni, 28 decembrie 2009
Lumina neuniforma a unei lumanari in care isi afunda ochii...bomboana cu eucalipt...these streets...ciocolata pe care scrie tandrete sau poate sinceritate...nevoia de siguranta...lumanarea se uita in ochii ei...ea se uita in ochii sufletului...loving you...6 dimineata...
El are ochii mari si verzi si uneori simte ca e cineva care ii e sortit, desi nu crede in destin..uneori, in loc sa doarma, desi a doua zi are examen, isi aprinde o tigara si se gandeste la ea. Nu o cunoaste, dar asta nu il impiedica sa-i cunoasca si cea mai mica trasatura. Termina tigara si se intoarce in pat, fara sa stie neaprat daca are chef sa doarma...il enerveaza oamnenii care nu au vise si desi nu e un mare visator crede ca nu ar putea trai fara asta. Desi are o prietena, e mai mult decat convins ca nu se potrivesc...il enerveaza falsitatea ei si dorinta de a iesi in evidenta...uneori o considera proasta si are chef sa o paraseasca.
Prefera fetele care au personalitate in defavoarea celor care ar face orice sa-l cucereasca...ii place sa cucereasca, nu sa fie cucerit, dar recunoaste uneori ca i-ar placea sa fie surprins. Nu da doi bani pe clisee si prefera o fata care are curaj sa ceara o bere, decat una care comanda cel mai scump cocktail.
Portocala, pian, zapada, cafea orgasmica, patinoar, brasov, miros, damien, priveste-ma, ieri, the ugly truth.
Isi iubeste mama si ii place sa o rasfete de cate ori vine acasa, cu cate o ciocolata si o imbratisare. Nu suporta sa-i spuna cineva ce sa faca si prefera sa faca un lucru si apoi sa le spuna celorlati. Are colectie de sosete si detesta cravatele. A observat ca atunci cand isi lasa putina barba atrage fetele mai usor...gateste atat cat e necesar. Uneori are bomboane de ciocolata in buzunarul de la geaca si le da copiilor din metrou.
Desi are 22 de ani, e de parere ca nu a fost niciodata indragostit cu adevarat. Nu-l deranjeaza neaparat deoarece considera ca nu s-a ivit persoana care sa merite. Nu-i place sa se prefaca, de aceea nu e niciodata romantic cu fetele pe care nu le place. Sefa lui nu-l suporta pentru ca este calm si nu se enerveaza...are de gand sa-si dea demisia. Il enerveaza cand pisica vecinei se strecoara la el in casa si se urca in patul lui.
Si din in cand se gandeste la ea...ca la o achimbare in viata lui. Are chef sa asculte muzica cand face dragoste si sa aprinda lumanari, dar l-ar enerva sa o faca cu genul asta de fete. Are chef sa o intalneasca pentru ca stie ca nu va vrea sa se culce cu ea din prima seara si nici ea nu va fi disperata sa ajunga in patul lui. Vrea sa o cunoasca ca sa faca si altfel de lucruri impreuna, care i se par imposibile cu fete ca actuala lui prietena. Are chef sa simta nevoia sa o ia in brate pur si simplu la 5 dimineata.
El are ochii mari si verzi si uneori simte ca e cineva care ii e sortit, desi nu crede in destin..uneori, in loc sa doarma, desi a doua zi are examen, isi aprinde o tigara si se gandeste la ea. Nu o cunoaste, dar asta nu il impiedica sa-i cunoasca si cea mai mica trasatura. Termina tigara si se intoarce in pat, fara sa stie neaprat daca are chef sa doarma...il enerveaza oamnenii care nu au vise si desi nu e un mare visator crede ca nu ar putea trai fara asta. Desi are o prietena, e mai mult decat convins ca nu se potrivesc...il enerveaza falsitatea ei si dorinta de a iesi in evidenta...uneori o considera proasta si are chef sa o paraseasca.
Prefera fetele care au personalitate in defavoarea celor care ar face orice sa-l cucereasca...ii place sa cucereasca, nu sa fie cucerit, dar recunoaste uneori ca i-ar placea sa fie surprins. Nu da doi bani pe clisee si prefera o fata care are curaj sa ceara o bere, decat una care comanda cel mai scump cocktail.
Portocala, pian, zapada, cafea orgasmica, patinoar, brasov, miros, damien, priveste-ma, ieri, the ugly truth.
Isi iubeste mama si ii place sa o rasfete de cate ori vine acasa, cu cate o ciocolata si o imbratisare. Nu suporta sa-i spuna cineva ce sa faca si prefera sa faca un lucru si apoi sa le spuna celorlati. Are colectie de sosete si detesta cravatele. A observat ca atunci cand isi lasa putina barba atrage fetele mai usor...gateste atat cat e necesar. Uneori are bomboane de ciocolata in buzunarul de la geaca si le da copiilor din metrou.
Desi are 22 de ani, e de parere ca nu a fost niciodata indragostit cu adevarat. Nu-l deranjeaza neaparat deoarece considera ca nu s-a ivit persoana care sa merite. Nu-i place sa se prefaca, de aceea nu e niciodata romantic cu fetele pe care nu le place. Sefa lui nu-l suporta pentru ca este calm si nu se enerveaza...are de gand sa-si dea demisia. Il enerveaza cand pisica vecinei se strecoara la el in casa si se urca in patul lui.
Si din in cand se gandeste la ea...ca la o achimbare in viata lui. Are chef sa asculte muzica cand face dragoste si sa aprinda lumanari, dar l-ar enerva sa o faca cu genul asta de fete. Are chef sa o intalneasca pentru ca stie ca nu va vrea sa se culce cu ea din prima seara si nici ea nu va fi disperata sa ajunga in patul lui. Vrea sa o cunoasca ca sa faca si altfel de lucruri impreuna, care i se par imposibile cu fete ca actuala lui prietena. Are chef sa simta nevoia sa o ia in brate pur si simplu la 5 dimineata.
joi, 24 decembrie 2009
marți, 22 decembrie 2009
Vanzatorul de mere
Vanzatorul de mere avea glasul cald si rabdator si o privire simpla. Acum mi-as putea imagina o frumoasa poveste in jurul lui, dar azi prefer sa ma opresc doar la realitate.
luni, 21 decembrie 2009
sâmbătă, 12 decembrie 2009
:)
-Mai crezi in Mos Caciun?
-Da, pentru ca aseara mi-a promis ca va ninge, si a nins.
-Nu ti se pare ca e mai mult coincidenta?
-Nu, mi se pare gelozie din partea ta, ca eu mai cred in mosu.
-Glumesti? De unde ti-a mai venit si ideea asta? Crezi ca as putea sa fiu gelos pe un mos care apare doar o data pe an?
-Nu e o idee de-a mea. Ai uitat ce te fastaceai aseara cand eu vorbeam cu mosu pe mess si ma facea sa rad? Incercai sa ma convingi sa vin langa tine in pat, iar cand ai vazut ca nu vreau te-ai suparat.
-Nu m-am suparat, mi-era somn.
-Aha, si de aia nu m-ai bagat in seama cand am venit sa te pup de noapte buna? Ce copil esti...
-Bine, ai dreptate. Normal ca eram gelos. Eu trebuia sa ma prefac ca am uit la televizor si tu te distrai cu mosu pe mess. E corect?
-Imi place cand esti gelos. Acum ma amuza ca esti chiar pe Mos Craciun.
-Poti sa imi arati ce ati vorbit?
-Esti de groaza. Nu nu se poate. Ca apoi nu mi se mai indeplineste dorinta.
-Si ce dorinta ti-ai pus?
-Pai nu auzi ca nu pot sa ti-o zic.
-Atunci inseamna ca ti-ai pus sa te intalnesti cu mosu. Nu mai vorbesc cu tine.
-Da, sigur. M-ai prins. Sigur ai intrat in arhiva mea.
-Ma tu vorbesti serios?
-Doamne, unde duce gelozia asta.
-M-am suparat pe tine...ma duc sa ma uit la televizor. Du-te si vorbeste cu mosu.
-Bine..foarte bine. Perfect...nici nu stii cat imi doream sa ma lasi in pace. Tu ai ales...dar sa stii ca dorinta mea era sa te am mereu langa mine.
-Da, pentru ca aseara mi-a promis ca va ninge, si a nins.
-Nu ti se pare ca e mai mult coincidenta?
-Nu, mi se pare gelozie din partea ta, ca eu mai cred in mosu.
-Glumesti? De unde ti-a mai venit si ideea asta? Crezi ca as putea sa fiu gelos pe un mos care apare doar o data pe an?
-Nu e o idee de-a mea. Ai uitat ce te fastaceai aseara cand eu vorbeam cu mosu pe mess si ma facea sa rad? Incercai sa ma convingi sa vin langa tine in pat, iar cand ai vazut ca nu vreau te-ai suparat.
-Nu m-am suparat, mi-era somn.
-Aha, si de aia nu m-ai bagat in seama cand am venit sa te pup de noapte buna? Ce copil esti...
-Bine, ai dreptate. Normal ca eram gelos. Eu trebuia sa ma prefac ca am uit la televizor si tu te distrai cu mosu pe mess. E corect?
-Imi place cand esti gelos. Acum ma amuza ca esti chiar pe Mos Craciun.
-Poti sa imi arati ce ati vorbit?
-Esti de groaza. Nu nu se poate. Ca apoi nu mi se mai indeplineste dorinta.
-Si ce dorinta ti-ai pus?
-Pai nu auzi ca nu pot sa ti-o zic.
-Atunci inseamna ca ti-ai pus sa te intalnesti cu mosu. Nu mai vorbesc cu tine.
-Da, sigur. M-ai prins. Sigur ai intrat in arhiva mea.
-Ma tu vorbesti serios?
-Doamne, unde duce gelozia asta.
-M-am suparat pe tine...ma duc sa ma uit la televizor. Du-te si vorbeste cu mosu.
-Bine..foarte bine. Perfect...nici nu stii cat imi doream sa ma lasi in pace. Tu ai ales...dar sa stii ca dorinta mea era sa te am mereu langa mine.
duminică, 6 decembrie 2009
-De ce m-ai chemat?
-Pentru ca azi vreau sa-mi amintesc...
-De ce pe mine?
-Pentru ca esti singurul lucru care merita sa mi-l amintesc.
-De cand fumezi?
-De cand ne-am despartit..am simtit nevoia sa fiu dependenta de ceva.
-Te simti bine?
-Perfect. De ce te uiti asa la mine?
-Te-ai schimbat.
-Si consideri cumva ca un om poate ramane la fel timp de 5 ani?
-Nu...dar...
-Dar ce? Observ ca ai ramas la fel de timid. Stii? De dimineata m-am trezit cu chef sa-ti spun de ce te-am parasit. Stiam ca daca te sun ai sa vii.
-Nu m-am schimbat prea mult.
-Ma gandeam eu. Dar asta nu e nici pe departe un lucru rau.
-Iti mai mai amintesti cum ne-am cunoscut?
-Da..te-am salvat sa nu te calce masina. Si te uitai cu ochii aia goi la mine si nu mai puteai sa spui nici multumesc. Eu te curatam de praf si incercam sa indepartez oamenii care se stransesera ca la circ spunandu-le ca nu ai nimic. Tu continuai sa ma privesti...si atunci te-ai indragostit de mine ca un prost.
-...erai extrem de sigura pe tine. Nu te-ai speriat deloc si te-ai comportat ca si cum m-ai fi cunoscut de mult timp. Mi-ai strans colectia de timbre care se imprastiase pe toata strada, m-ai luat de mana hotarata si m-am trezit intr-o camera cu o cana de ceai in mana, in timp ce tu pregateai ceva de mancare.
-...M-am gandit ceva timp daca sa te iau la mine sau nu, dar era una din zilele in care nu prea aveam ce face si m-am gandit ca ai putea fi o companie buna. Te-ai asezat timid pe canapea si mi-ai mangaiat cainele cat timp am pregatit ceva de mancare..ca si cum el te-ar fi salvat. Cand am venit si m-am asezat langa tine ai tresarit...habar nu aveai cum sa te comporti.
-Atunci ai inceput sa ma bombardezi cu intrebari si intr-o ora ai aflat cam totul despre mine. Radeai cu atata pofta cand iti povesteam despre viata mea simpla. Cred ca asta ti-a placut mult...sinceritatea mea.
-...la inceput imi raspundeai cat de scurt puteai, dar te-ai relaxat repede si te-ai dovedit a fi un bun povestitor. Cred ca nimeni nu mi-a mai vorbit cu atat de multa sinceritate. Se facuse noapte si te-a sunat mama ta ingrijorata sa vada pe unde esti...ai plecat repede.
-...nu m-ai lasat pana nu ti-am promis ca o sa ne mai revedem. Si mi-ai furat un pupic in coltul gurii cand am plecat.
-..te-ai inrosit tot. Dar erai prea grabit ca sa mai zici ceva.
-Se pare ca unele amintiri raman vii in mintea noastra.
-Cu siguranta ca nu te asteptai la asta din partea mea. Dar stii...asta a fost unul din putinele lucruri sincere care mi s-au intamplat in viata mea. Si am fost nedrepata cu tine..de asta sunt si acum aici..poate prea tarziu...dar...
-Poate e mai bine acum...daca m-ai fi chemat la scurt timp poate as fi fost inca suparat. Am tinut prea mult la tine...mult prea mult...
-Si acum?
-Nu ma intreba asta...
-De ce nu?
-Pentru ca nu conteaza...
-Si daca iti spun ca pentru mine conteaza?
-Nu face asta...
-Stii..mi-am dat seama intr-un final ca toata aceasta incercare a mea de a-i domina pe ceilalti, de a parea cea puternica nu ma face sa ma simt in largul meu. Am realizat intr-un tarziu ca ma simteam bine cu tine...cred ca ai fost singurul fata de care mi-am aratat si partea mai sensibila..si nu-mi pare rau.Imi placea naturaletea lucrurilor facute cu tine.
-Te rog...
-Ti-e cumva frica sa arati ce simti? Ai tot dreptul...nu am fost sincera cu tine, nu am avut curajul sa renunt la ce eram...desi tu nu mi-ai cerut sa renunt la nimic, erau lucruri care nu se potriveau in mintea mintea, uneori aveam impresia ca-ti fac rau...
-...si intr-o zi ai venit si ai zis ca s-a terminat. Atat...
-Da..pentru ca in ciuda personalitatii mele puternice nu am avut curaj sa discut cu tine. Mi se parea ca sentimentele tale sunt superioare alor mele...
-Nu mai vorbi. Vino aici...am fost prea slab si te-am lasat sa pleci..dar acum...
-E prima data cand ma imbratisezi..multumesc..
-Pentru ca am inteles ca sentimentele nu trebuie ascunse...asta am invatat-o de la tine....
-Pentru ca azi vreau sa-mi amintesc...
-De ce pe mine?
-Pentru ca esti singurul lucru care merita sa mi-l amintesc.
-De cand fumezi?
-De cand ne-am despartit..am simtit nevoia sa fiu dependenta de ceva.
-Te simti bine?
-Perfect. De ce te uiti asa la mine?
-Te-ai schimbat.
-Si consideri cumva ca un om poate ramane la fel timp de 5 ani?
-Nu...dar...
-Dar ce? Observ ca ai ramas la fel de timid. Stii? De dimineata m-am trezit cu chef sa-ti spun de ce te-am parasit. Stiam ca daca te sun ai sa vii.
-Nu m-am schimbat prea mult.
-Ma gandeam eu. Dar asta nu e nici pe departe un lucru rau.
-Iti mai mai amintesti cum ne-am cunoscut?
-Da..te-am salvat sa nu te calce masina. Si te uitai cu ochii aia goi la mine si nu mai puteai sa spui nici multumesc. Eu te curatam de praf si incercam sa indepartez oamenii care se stransesera ca la circ spunandu-le ca nu ai nimic. Tu continuai sa ma privesti...si atunci te-ai indragostit de mine ca un prost.
-...erai extrem de sigura pe tine. Nu te-ai speriat deloc si te-ai comportat ca si cum m-ai fi cunoscut de mult timp. Mi-ai strans colectia de timbre care se imprastiase pe toata strada, m-ai luat de mana hotarata si m-am trezit intr-o camera cu o cana de ceai in mana, in timp ce tu pregateai ceva de mancare.
-...M-am gandit ceva timp daca sa te iau la mine sau nu, dar era una din zilele in care nu prea aveam ce face si m-am gandit ca ai putea fi o companie buna. Te-ai asezat timid pe canapea si mi-ai mangaiat cainele cat timp am pregatit ceva de mancare..ca si cum el te-ar fi salvat. Cand am venit si m-am asezat langa tine ai tresarit...habar nu aveai cum sa te comporti.
-Atunci ai inceput sa ma bombardezi cu intrebari si intr-o ora ai aflat cam totul despre mine. Radeai cu atata pofta cand iti povesteam despre viata mea simpla. Cred ca asta ti-a placut mult...sinceritatea mea.
-...la inceput imi raspundeai cat de scurt puteai, dar te-ai relaxat repede si te-ai dovedit a fi un bun povestitor. Cred ca nimeni nu mi-a mai vorbit cu atat de multa sinceritate. Se facuse noapte si te-a sunat mama ta ingrijorata sa vada pe unde esti...ai plecat repede.
-...nu m-ai lasat pana nu ti-am promis ca o sa ne mai revedem. Si mi-ai furat un pupic in coltul gurii cand am plecat.
-..te-ai inrosit tot. Dar erai prea grabit ca sa mai zici ceva.
-Se pare ca unele amintiri raman vii in mintea noastra.
-Cu siguranta ca nu te asteptai la asta din partea mea. Dar stii...asta a fost unul din putinele lucruri sincere care mi s-au intamplat in viata mea. Si am fost nedrepata cu tine..de asta sunt si acum aici..poate prea tarziu...dar...
-Poate e mai bine acum...daca m-ai fi chemat la scurt timp poate as fi fost inca suparat. Am tinut prea mult la tine...mult prea mult...
-Si acum?
-Nu ma intreba asta...
-De ce nu?
-Pentru ca nu conteaza...
-Si daca iti spun ca pentru mine conteaza?
-Nu face asta...
-Stii..mi-am dat seama intr-un final ca toata aceasta incercare a mea de a-i domina pe ceilalti, de a parea cea puternica nu ma face sa ma simt in largul meu. Am realizat intr-un tarziu ca ma simteam bine cu tine...cred ca ai fost singurul fata de care mi-am aratat si partea mai sensibila..si nu-mi pare rau.Imi placea naturaletea lucrurilor facute cu tine.
-Te rog...
-Ti-e cumva frica sa arati ce simti? Ai tot dreptul...nu am fost sincera cu tine, nu am avut curajul sa renunt la ce eram...desi tu nu mi-ai cerut sa renunt la nimic, erau lucruri care nu se potriveau in mintea mintea, uneori aveam impresia ca-ti fac rau...
-...si intr-o zi ai venit si ai zis ca s-a terminat. Atat...
-Da..pentru ca in ciuda personalitatii mele puternice nu am avut curaj sa discut cu tine. Mi se parea ca sentimentele tale sunt superioare alor mele...
-Nu mai vorbi. Vino aici...am fost prea slab si te-am lasat sa pleci..dar acum...
-E prima data cand ma imbratisezi..multumesc..
-Pentru ca am inteles ca sentimentele nu trebuie ascunse...asta am invatat-o de la tine....
vineri, 27 noiembrie 2009
miercuri, 25 noiembrie 2009
...
Si ce mai conteaza cum digera ceilalti deciziile noastre? Pana la urma e problema lor ca nu s-au prins pana acum cum sta treaba cu oamenii...
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Domnisoara si Domnisorul Pinguin
Domnisoara si Domnisorul Pinguin s-au luat timid de mana si s-au dus in pat sa citeasca "Sapte zile pentru o eternitate". Domnisorul Pinguin si-a insusit responsabilitatea de a citi, iar Dominisoara Pinguin se si asezase confortabil cu capul pe pieptul lui.
-Domnisoara Pinguin sunteti pregatita?
-Bineinteles. Daca cumva ma ia somnul sa ma ciupesti:)
-Da, si apoi sa-mi spui ca te-a durut..lasa, mai bine te musc de nas.
-Domnisorule pinguin, nu sunteti deloc serios.
-Hai mai bine sa incep...da-mi mana. Stii ca imi place sa te tin de mana cand citesc.
Si Domnisorul Pinguin a inceput sa citeasca, iar Domnisoara Pinguin asculta cuminte ca un copil.
-Mai citeste o data te rog partea cu zambetul..imi aduc aminte ca si tu tot cu un zambet mai cucerit.
-Dar nu mai terminam nici pana maine in ritmul asta si stii foarte bine ca esti nerabdatoare sa afli finalul.
-Te roooooooooog...uite iti dau un pupic pe obraz drept recompensa.
-Biiiiiiine...intotdeauna ramane cum vrei tu.
-Pentru ca ma iubesti.
-Si pentru ca iti place sa te rasfeti.
-Si pentru ca iti place sa ma rasfeti.
-Incep...
"...trecand prin fata arcadei mele, mi-ai zambit. Ceva mai tarziu, detectivul ala, care tot vine pe aici sa ia masa, a trecut in masina si s-a uitat la mine cu aerul ala al lui vesnic ursuz. Privirile ni s-au intalnit, eu i-am incredintat zambetul tau, iar, cand a plecat, am vazut ca-l avea pe buze. Asa ca avea sa transmita si el putina speranta celui sau celei cu care urma sa se vada. Acum, iti dai semaa ce ai facut? Ai inventat un vaccin impotriva clipelor posomorate. Daca ar face toata lumea chestia asta, macar o data pe zi, daca ar oferi doar atat, un zambet, iti imaginezi nemaipomenita epidemie de fericire care ar contopi pamantul? Atunci, ti-ai castiga pariul."
Domnisorul Pinguin a continuat sa citeasca. Domnisoara Pinguin asculta incantata. Din cand in cand ii mai furat cate un sarut Domnisorului Pinguin.
-"Exista imagini ale fericirii pe care n-ai dreptul sa le retusezi; le colorezi, dar nu depasesti linia." Cat imi place fraza asta, zise Domnisoara Pinguin. Si fericirea noastra e la fel...ma simt atat de bine in sanul ei, incat simt nevoia doar sa o traiesc, fara sa fie nevoie sa o retusez.
-Chiar te simti atat de fericita alaturi de mine?
-Ma mai si intrebi prostutule?Bineinteles ca da...Stii..adevarul e ca nu ti-o spun prea des...dar sunt foarte, foarte fericita. Vino sa te imbratisez.
Domnisorul Pinguin s-a lasat imbratisat de Domnisoara Pinguin care era asa foarte lipicioasa de felul el si profita de orice moment pentru a primi imbratisari.
Dupa ceva timp Domnisoara Pinguin afiseaza un zambet care anticipeaza ca ii trece o nebunie prin cap.
-Domnisorule Pinguin, zise ea. Stii cat de mult te iubesc eu pe tine, nu?
-Stiu iubita mea, dar zambetul asta al tau imi spune ca tu vrei ceva.
-Pai ca da...tinand cont ca am fost cuminte si nici nu m-a luat somnul, nu vrei tu sa citesti putin ultima pagina sa vedem si noi cum se termina? Ca nu mai am rabdare...
-Nu, asta nu Domnisoara Pinguin. Daca la inceput ma convingeai repede sa fac asta, acum nu. Apoi ce farmec mai are sa citesc?
-Dar vreau sa stiu daca raman cei doi impreuna, stii ca nu-mi plac povestile triste.
-Stiu...dar asta nu e un motiv sa citim inainte. Uite, iti promit eu ca se va termina bine.
-Si daca nu se termina bine?
-Iti promit ca la cartea viitoare te las sa citesti sfarsitul inainte.
-Bine..s-a facut. Imi convine.
-Ce bine ca te-am convins...o sa vezi ca o sa-mi multumesti la sfarsit.
-Bine, bine...acum nu te mai lauda atat ca m-ai convins. Oricum dupa ce terminam cartea mergem sa ne dam pe derdelus.
-La ora asta ma?
-Bineinteles...asa cum pofta ta de a ma pupa nu are ora, asa nu are nici pofta mea de a ma da pe derdelus.
-Gata domnisoara..m-ati convins. Ce sa mai zic...desi si tie iti palc pupacelile...nu poti sa zici ca e doar o pofta de-a mea.
-Nu ti se pare ca gandesti cam mult?Mai bine hai sa terminam cartea.
Si Domnisorul Pinguin a reluat lectura, iar Domnisoara Pinguin l-a ascultat cuminte pana ce a terminat.
-Te iubesc Pinguinul meu. A fost ce ami frumoasa carte. Si multumesc ca nu mi-ai citit sfarsitul dinainte.
-Hai la derdelus...mi s-a facut si mie pofta.
-Asa deci Domninisorule Pinguin..sa vezi ce te asteapta.
-Domnisoara Pinguin sunteti pregatita?
-Bineinteles. Daca cumva ma ia somnul sa ma ciupesti:)
-Da, si apoi sa-mi spui ca te-a durut..lasa, mai bine te musc de nas.
-Domnisorule pinguin, nu sunteti deloc serios.
-Hai mai bine sa incep...da-mi mana. Stii ca imi place sa te tin de mana cand citesc.
Si Domnisorul Pinguin a inceput sa citeasca, iar Domnisoara Pinguin asculta cuminte ca un copil.
-Mai citeste o data te rog partea cu zambetul..imi aduc aminte ca si tu tot cu un zambet mai cucerit.
-Dar nu mai terminam nici pana maine in ritmul asta si stii foarte bine ca esti nerabdatoare sa afli finalul.
-Te roooooooooog...uite iti dau un pupic pe obraz drept recompensa.
-Biiiiiiine...intotdeauna ramane cum vrei tu.
-Pentru ca ma iubesti.
-Si pentru ca iti place sa te rasfeti.
-Si pentru ca iti place sa ma rasfeti.
-Incep...
"...trecand prin fata arcadei mele, mi-ai zambit. Ceva mai tarziu, detectivul ala, care tot vine pe aici sa ia masa, a trecut in masina si s-a uitat la mine cu aerul ala al lui vesnic ursuz. Privirile ni s-au intalnit, eu i-am incredintat zambetul tau, iar, cand a plecat, am vazut ca-l avea pe buze. Asa ca avea sa transmita si el putina speranta celui sau celei cu care urma sa se vada. Acum, iti dai semaa ce ai facut? Ai inventat un vaccin impotriva clipelor posomorate. Daca ar face toata lumea chestia asta, macar o data pe zi, daca ar oferi doar atat, un zambet, iti imaginezi nemaipomenita epidemie de fericire care ar contopi pamantul? Atunci, ti-ai castiga pariul."
Domnisorul Pinguin a continuat sa citeasca. Domnisoara Pinguin asculta incantata. Din cand in cand ii mai furat cate un sarut Domnisorului Pinguin.
-"Exista imagini ale fericirii pe care n-ai dreptul sa le retusezi; le colorezi, dar nu depasesti linia." Cat imi place fraza asta, zise Domnisoara Pinguin. Si fericirea noastra e la fel...ma simt atat de bine in sanul ei, incat simt nevoia doar sa o traiesc, fara sa fie nevoie sa o retusez.
-Chiar te simti atat de fericita alaturi de mine?
-Ma mai si intrebi prostutule?Bineinteles ca da...Stii..adevarul e ca nu ti-o spun prea des...dar sunt foarte, foarte fericita. Vino sa te imbratisez.
Domnisorul Pinguin s-a lasat imbratisat de Domnisoara Pinguin care era asa foarte lipicioasa de felul el si profita de orice moment pentru a primi imbratisari.
Dupa ceva timp Domnisoara Pinguin afiseaza un zambet care anticipeaza ca ii trece o nebunie prin cap.
-Domnisorule Pinguin, zise ea. Stii cat de mult te iubesc eu pe tine, nu?
-Stiu iubita mea, dar zambetul asta al tau imi spune ca tu vrei ceva.
-Pai ca da...tinand cont ca am fost cuminte si nici nu m-a luat somnul, nu vrei tu sa citesti putin ultima pagina sa vedem si noi cum se termina? Ca nu mai am rabdare...
-Nu, asta nu Domnisoara Pinguin. Daca la inceput ma convingeai repede sa fac asta, acum nu. Apoi ce farmec mai are sa citesc?
-Dar vreau sa stiu daca raman cei doi impreuna, stii ca nu-mi plac povestile triste.
-Stiu...dar asta nu e un motiv sa citim inainte. Uite, iti promit eu ca se va termina bine.
-Si daca nu se termina bine?
-Iti promit ca la cartea viitoare te las sa citesti sfarsitul inainte.
-Bine..s-a facut. Imi convine.
-Ce bine ca te-am convins...o sa vezi ca o sa-mi multumesti la sfarsit.
-Bine, bine...acum nu te mai lauda atat ca m-ai convins. Oricum dupa ce terminam cartea mergem sa ne dam pe derdelus.
-La ora asta ma?
-Bineinteles...asa cum pofta ta de a ma pupa nu are ora, asa nu are nici pofta mea de a ma da pe derdelus.
-Gata domnisoara..m-ati convins. Ce sa mai zic...desi si tie iti palc pupacelile...nu poti sa zici ca e doar o pofta de-a mea.
-Nu ti se pare ca gandesti cam mult?Mai bine hai sa terminam cartea.
Si Domnisorul Pinguin a reluat lectura, iar Domnisoara Pinguin l-a ascultat cuminte pana ce a terminat.
-Te iubesc Pinguinul meu. A fost ce ami frumoasa carte. Si multumesc ca nu mi-ai citit sfarsitul dinainte.
-Hai la derdelus...mi s-a facut si mie pofta.
-Asa deci Domninisorule Pinguin..sa vezi ce te asteapta.
duminică, 8 noiembrie 2009
:)
Si e ziua mea...si e o zi frumoasa...si e cel mai frumos cadou sa ti se spuna ca esti iubita...multumesc >:D<
miercuri, 28 octombrie 2009
Fericirea e pentru oameni cum e zborul pentru pasari
“Fericirea e pentru oameni, cum e zborul pentru păsari.” Am vrut să încep cu această frază şirul impresiilor de la Penitenciarul Mărgineni deoarece am fost impresionată să aud aceste cuvinte de la deţinuţi. Aş spune că asta e o dovadă că ei tânjesc după fericire, ba mai mult decât atât, cred în ea, consideră că este a noastră, a oamenilor. Şi e ciudat...pentru că mulţi dintre noi, care suntem în libertate, nu ştim să preţuim această fericire.
Am căutat să observ reacţii mai mult decât cuvinte, deoarece am învăţat că dintr-un motiv sau altul cuvintele nu reflectă întotdeauna realitatea...însă reacţiile, gesturile vin mai mereu din ceea ce simţim pe moment. Şi iarăşi am fost surprinsă să observ emoţie pe chipurile lor în unele momente, să-i surprind zâmbind sau privindu-ne cu nostalgie. Poate că aceste atribute nu se potrivesc prea bine cu faptele lor, poate par ale altor oameni, însă am înteles că indiferent de întâmplările prin care trec, de lucrurile bune sau mai puţin bune pe care le fac, oamenii vor avea întotdeauna o sensibilitate, care îi poate schimba la un moment dat. I-am admirat pentru faptul că au avut puterea să se adapteze condiţiilor din penitenciar, că pot zâmbi, că pot spera ca o vor lua de la capăt atunci când vor ieşi.
Nu, nu sunt de acord cu faptele care le-au făcut, nu consider ca ar putea avea vreo scuză, însă sunt conştientă că e atât de plăpândă linia care desparte răul de bine, încât aş putea să afirm că i se poate întampla oricui. Fie din vina anturajului, fie din cauza unei slăbiciuni de moment, fie din inconştinţă sau pur şi simplu din ghinion. Sunt sigură că mulţi dintre ei nu regretă nimic din ce au făcut, iar aceştia nu merită nimic, însă sunt şi oameni care încearcă, atât cât se mai poate, să îndrepte greşelile pe care le-au făcut şi sunt de părere ca ei mai merită o a doua şansa. Doar una...pentru că în cazul în care nu profită de ea nu cred că mai e ceva de făcut.
I-am întrebat dacă le e teamă de momentul în care vor ieşi. Da...majoritatea au răspuns că da. E oarecum ciudat să auzi de la nişte oameni care au comis nişte fapte grave că le e teamă...însă sunt atâţia ani după care nu ştiu ce vor putea să mai facă, cum vor fi primiţi de societate. Şi, în opinia mea, au suficiente motive să se teamă deoarece de cele mai multe ori sunt respinşi de societate. Societatea nu este pregătită să-i primească, să le ofere o a doua şansă..şi poate acesta este unul dintre motivele principale pentru care ei nu se schimbă şi îşi reiau vechile obiceiuri. Mentalitatea noastră ne dictează să ne fie teamă, să ne aparăm..însă ar trebui să învăţăm să trecem peste aceste lucruri.
Mi-am dorit foarte mult să merg la penitenciar...şi pe lângă faptul ca mi-am satisfăcut această dorinţă, am înţeles ca ne grăbim mult prea mult să-i judecăm pe ceilalţi, fără să încercăm să privim măcar puţin dincolo de aparenţe.
Am căutat să observ reacţii mai mult decât cuvinte, deoarece am învăţat că dintr-un motiv sau altul cuvintele nu reflectă întotdeauna realitatea...însă reacţiile, gesturile vin mai mereu din ceea ce simţim pe moment. Şi iarăşi am fost surprinsă să observ emoţie pe chipurile lor în unele momente, să-i surprind zâmbind sau privindu-ne cu nostalgie. Poate că aceste atribute nu se potrivesc prea bine cu faptele lor, poate par ale altor oameni, însă am înteles că indiferent de întâmplările prin care trec, de lucrurile bune sau mai puţin bune pe care le fac, oamenii vor avea întotdeauna o sensibilitate, care îi poate schimba la un moment dat. I-am admirat pentru faptul că au avut puterea să se adapteze condiţiilor din penitenciar, că pot zâmbi, că pot spera ca o vor lua de la capăt atunci când vor ieşi.
Nu, nu sunt de acord cu faptele care le-au făcut, nu consider ca ar putea avea vreo scuză, însă sunt conştientă că e atât de plăpândă linia care desparte răul de bine, încât aş putea să afirm că i se poate întampla oricui. Fie din vina anturajului, fie din cauza unei slăbiciuni de moment, fie din inconştinţă sau pur şi simplu din ghinion. Sunt sigură că mulţi dintre ei nu regretă nimic din ce au făcut, iar aceştia nu merită nimic, însă sunt şi oameni care încearcă, atât cât se mai poate, să îndrepte greşelile pe care le-au făcut şi sunt de părere ca ei mai merită o a doua şansa. Doar una...pentru că în cazul în care nu profită de ea nu cred că mai e ceva de făcut.
I-am întrebat dacă le e teamă de momentul în care vor ieşi. Da...majoritatea au răspuns că da. E oarecum ciudat să auzi de la nişte oameni care au comis nişte fapte grave că le e teamă...însă sunt atâţia ani după care nu ştiu ce vor putea să mai facă, cum vor fi primiţi de societate. Şi, în opinia mea, au suficiente motive să se teamă deoarece de cele mai multe ori sunt respinşi de societate. Societatea nu este pregătită să-i primească, să le ofere o a doua şansă..şi poate acesta este unul dintre motivele principale pentru care ei nu se schimbă şi îşi reiau vechile obiceiuri. Mentalitatea noastră ne dictează să ne fie teamă, să ne aparăm..însă ar trebui să învăţăm să trecem peste aceste lucruri.
Mi-am dorit foarte mult să merg la penitenciar...şi pe lângă faptul ca mi-am satisfăcut această dorinţă, am înţeles ca ne grăbim mult prea mult să-i judecăm pe ceilalţi, fără să încercăm să privim măcar puţin dincolo de aparenţe.
luni, 19 octombrie 2009
Nu..nu stie ce vrea...poate doar zambetul baiatului care invata 3 clase mai incolo...sau poate din contra..pe cineva care sa o tina de mana cand ii e frig si sa ii poarte de grija...poate are nevoie doar de o imbratisare sau poate de ceva care sa fie doar al ei...poate ii e dor sa-i bata inima ceva mai tare decat de obicei sau poate ii e dor sa primeasca un banal mesaj cu "noapte buna".
marți, 13 octombrie 2009
:)
E ca sunetul ce s-a plimbat prin venele mele pana ce a reusit sa ma inunde...e ca fericirea ce te acapareaza fara sa stii de unde vine...e ca un ac ce iti strapunge pielea si iti imprastie placere in trup...e ca mirosul lui impregnat in tine...e SCRIS PE TRUP!
luni, 12 octombrie 2009
marți, 22 septembrie 2009
Vreau...
Chiar daca cam am de invatat Iulia mi-a dat o leapsa si cum nimic nu e mai frumos decat sa ne exprimam dorintele, iat-o:)
Vreau sa zambesc mereu...
Vreau sa ma indragostesc la semafor...
Vreau sa nu ma mai trezesc atat de dimineata...
Vreau sa merg la Sulina...
Vreau sa vad stele cazatoare...
Vreau ciocolata Milka...
Vreau sa am o relatie mai apropiata cu parintii mei...
Vreau sa trec de admitere...
Vreau frappe cu nuca de cocos...
Vreau sa le arat mai des celor apropiati ca tin la ei...
Vreau sa nu mai fiu atat de aiurita...
Vreau sa nu mai ravnesc la ce a fost...
Vreau sa traiesc in prezent...
Vreua sa raman la 18 ani...
Vreau sa am iubit...
Vreau sa nu mi se mai para atat de nesuferita romana...
Vreau sa vad ca barbatii ofera locul femeilor in autobuz...
Vreau sa merg pe o insula...
Vreau sa nu mai exista ura...
Vreau Vanatorii de zmeie inapoi...
Vreau sa fac multe nebunii...
Vreau sa am o viata mai agitata...
Vreau sa am o un servici care sa-mi placa...
Vreau ca intr-o zi sa simt miros de scortisoara pe toate strazile...
Vreau sa fim mai ingaduitori...
Vreau sa merg la teatru...
Vreau....
Alexandra, Mara, Ioana...voi ce vreti?
Vreau sa zambesc mereu...
Vreau sa ma indragostesc la semafor...
Vreau sa nu ma mai trezesc atat de dimineata...
Vreau sa merg la Sulina...
Vreau sa vad stele cazatoare...
Vreau ciocolata Milka...
Vreau sa am o relatie mai apropiata cu parintii mei...
Vreau sa trec de admitere...
Vreau frappe cu nuca de cocos...
Vreau sa le arat mai des celor apropiati ca tin la ei...
Vreau sa nu mai fiu atat de aiurita...
Vreau sa nu mai ravnesc la ce a fost...
Vreau sa traiesc in prezent...
Vreua sa raman la 18 ani...
Vreau sa am iubit...
Vreau sa nu mi se mai para atat de nesuferita romana...
Vreau sa vad ca barbatii ofera locul femeilor in autobuz...
Vreau sa merg pe o insula...
Vreau sa nu mai exista ura...
Vreau Vanatorii de zmeie inapoi...
Vreau sa fac multe nebunii...
Vreau sa am o viata mai agitata...
Vreau sa am o un servici care sa-mi placa...
Vreau ca intr-o zi sa simt miros de scortisoara pe toate strazile...
Vreau sa fim mai ingaduitori...
Vreau sa merg la teatru...
Vreau....
Alexandra, Mara, Ioana...voi ce vreti?
luni, 21 septembrie 2009
NU ma mai recunosti? Du-te pe peronul unde m-ai imbratisat pentru prima oara si-ti vei da seama ca sunt aceeasi...acum nu ma mai iei in brate deoarece nu mai e frig? Sa stii ca nevoia a ramas la fel de mare...nu vreau sa fiu imbratisata doar cand mi-e frig...NU mai am parul ciufulit si ochii umflati de nesomn? Sa stii ca sentimentele mele sunt aceleasi...Intelege ca nu ma poti iubi doar pentru ce eram atunci...de fapt eu sunt aceeasi...doar peronul ud nu mai e...dar tu esti de vina...pentru ca daca ai avea putina imaginatie ai putea sa-ti imaginezi ca strada asta e un peron, cladirea aia din fata gara, banca asta bordura pe care statea ghemuita in tine, oamenii astia grabiti turistii fericiti masinile ce claxoneaza trenurile si tot asa...nu...tu nu stii sa spui decat ca eu m-am schimbat...Te-ai gandit vreun minut ca poate tu nu mai esti acelasi?Nu...pentru ca e mai simplu sa gasesti vina in altcineva...Uita-te la mine...dar uita-te bine...Ce vezi?Spune naiba o data ce vezi...sau mai bine vino si apropieti urechea de inima mea si asculta...asculta strainule de pe peron si vei vedea ca nu sunt cu nimic diferita de cea de atunci...poate singurul meu defect e ca iubesc prea mult...
duminică, 13 septembrie 2009
-Viseaza!
-Taci!
-Zambeste!
-Te urasc!
-Nu-mi pasa. Viseaza!
-Plec.
-N-ai curaj. Dar oricine poate visa..viseaza!
-Ce dracu e ala un vis?
-Ca sa visezi nu-ti trebuie vise..ti-am zis sa visezi nu sa ai vise...
-Esti nebuna!
-Poate...dar tu viseaza!
-Dar ce inseamna "a visa"?
-Inseamna sa iesi din rutina si sa-ti faci planuri...
-Ca sa ma amagesc?
-Nu, ca sa ai ce duce la indeplinire.
-Bla, bla, bla...
-Stii ce a spus un om destept odata? Ca daca tu iti doresti ceva tot universul conspira pentru ca tu sa obtii ceea ce iti doresti...
-Vorbe fara valoare...
-In opinia ta...nici n-ai incercat. Este destinul, esti tu, care prin munca poti ajunge unde vrei, si nu in ultimul rand e Dumnezeu...acestea sunt ingredientele necesare pentru indeplinirea viselor tale...bine, mai este si norocul...
-Parca ziceai ca nu iti trebuie vise ca sa visezi.
-Pai nu iti trebuie...incepi prin a visa si visarea ta se transforma in vise...
-Nici tu nu intelegi ce zici.
-Poate eu nu..dar tu ai inteles foarte bine. O prietena draga mi-a zis ceva care mi-a ajuns la suflet si vreau sa-i multumesc...Mi-a zis: "Si se mai spune ca oamenii inteligenti viseaza mai mult."
-Mda...ce sa spun...
-Nimic..doar gandeste-te putin si...viseaza!
-Si daca o fac degeaba?
-Nu exista esec atunci cand visezi...oricum nu o sa ti se ia nimic din ceea ce ai...castigi ambitie si inveti sa lupti...indiferent daca visul ti se indeplineste sau nu...
-Dar pot sa visez si daca nu am vise?
-Ti-am mai zis ca da...
-Si de unde incep?Nu stiu cum sa fac...
-Te pui in pat, inchizi ochii sau te uiti pe tavan si iti lasi gandurile sa zboare libere...de exemplu daca iti trece prin cap ca vrei pe o insula pustie nu te gandesti imediat ca nu ai bani sa mergi, din contra...te gandesti cum ar fi acolo, cu cine ai fi si in ultima faza ce ai putea sa faci ca sa obtii banii necesari sa mergi...asta inseamna sa visezi...sa nu spui niciodata nu gandurilor tale...
-Si doar cand stau in pat cu ochii inchisi pot sa visez?
-Nuuu..normal ca nu. Cand eram in liceu si ma plictiseam la ore imi sprijineam capul in maini, faceam abstractie de ce e in jur...si visam. Odata am luat si un doi deoarece nu am fost atenta...
-Cand mergi pe strada poti sa visezi?
-Daaaa...e unul dintre cele mai potrivite locuri...doar sa fi atent sa nu te lovesti de oameni si sa ai grija la masini...mie cel mai mult imi place sa visez cand stau la semafor...cel mai mult visez ca o sa apara printul visurilor mele si ca o sa ma indragostesc acolo, imediat. Mi s-a intamplat sa se faca verde si sa nu vad...si am mai stat pana s-a facut din nou...
-Hmm..mie mi-ar palcea sa visez la dus..cum nu prea imi place sa cant..cred ca visatul ar fi o preocupare buna.
-Perfect...se pare ca ai inceput sa intelegi cum stau lucrurile cu visatul asta.
-Mai mult fortat..
-Hai recunoaste ca-ti place...mai mult...sa stii ca vine din fiecare din noi...doar te-am ajutat sa descoperi esentialul..de acum incolo depinde de tine.
-Multumesc.
-Iti multumesc eu..sunt cel mai fericit cand mai castig un visator printre noi...lumea are nevoie de visatori:)
P.s.: In fiecare dintre noi se gaseste un visator. Doar ca unora ne e frica sa recunoastem ca face parte din noi...insa intr-o zi vom gasi suficiente motive sa ne mandrim cu el.:)
-Taci!
-Zambeste!
-Te urasc!
-Nu-mi pasa. Viseaza!
-Plec.
-N-ai curaj. Dar oricine poate visa..viseaza!
-Ce dracu e ala un vis?
-Ca sa visezi nu-ti trebuie vise..ti-am zis sa visezi nu sa ai vise...
-Esti nebuna!
-Poate...dar tu viseaza!
-Dar ce inseamna "a visa"?
-Inseamna sa iesi din rutina si sa-ti faci planuri...
-Ca sa ma amagesc?
-Nu, ca sa ai ce duce la indeplinire.
-Bla, bla, bla...
-Stii ce a spus un om destept odata? Ca daca tu iti doresti ceva tot universul conspira pentru ca tu sa obtii ceea ce iti doresti...
-Vorbe fara valoare...
-In opinia ta...nici n-ai incercat. Este destinul, esti tu, care prin munca poti ajunge unde vrei, si nu in ultimul rand e Dumnezeu...acestea sunt ingredientele necesare pentru indeplinirea viselor tale...bine, mai este si norocul...
-Parca ziceai ca nu iti trebuie vise ca sa visezi.
-Pai nu iti trebuie...incepi prin a visa si visarea ta se transforma in vise...
-Nici tu nu intelegi ce zici.
-Poate eu nu..dar tu ai inteles foarte bine. O prietena draga mi-a zis ceva care mi-a ajuns la suflet si vreau sa-i multumesc...Mi-a zis: "Si se mai spune ca oamenii inteligenti viseaza mai mult."
-Mda...ce sa spun...
-Nimic..doar gandeste-te putin si...viseaza!
-Si daca o fac degeaba?
-Nu exista esec atunci cand visezi...oricum nu o sa ti se ia nimic din ceea ce ai...castigi ambitie si inveti sa lupti...indiferent daca visul ti se indeplineste sau nu...
-Dar pot sa visez si daca nu am vise?
-Ti-am mai zis ca da...
-Si de unde incep?Nu stiu cum sa fac...
-Te pui in pat, inchizi ochii sau te uiti pe tavan si iti lasi gandurile sa zboare libere...de exemplu daca iti trece prin cap ca vrei pe o insula pustie nu te gandesti imediat ca nu ai bani sa mergi, din contra...te gandesti cum ar fi acolo, cu cine ai fi si in ultima faza ce ai putea sa faci ca sa obtii banii necesari sa mergi...asta inseamna sa visezi...sa nu spui niciodata nu gandurilor tale...
-Si doar cand stau in pat cu ochii inchisi pot sa visez?
-Nuuu..normal ca nu. Cand eram in liceu si ma plictiseam la ore imi sprijineam capul in maini, faceam abstractie de ce e in jur...si visam. Odata am luat si un doi deoarece nu am fost atenta...
-Cand mergi pe strada poti sa visezi?
-Daaaa...e unul dintre cele mai potrivite locuri...doar sa fi atent sa nu te lovesti de oameni si sa ai grija la masini...mie cel mai mult imi place sa visez cand stau la semafor...cel mai mult visez ca o sa apara printul visurilor mele si ca o sa ma indragostesc acolo, imediat. Mi s-a intamplat sa se faca verde si sa nu vad...si am mai stat pana s-a facut din nou...
-Hmm..mie mi-ar palcea sa visez la dus..cum nu prea imi place sa cant..cred ca visatul ar fi o preocupare buna.
-Perfect...se pare ca ai inceput sa intelegi cum stau lucrurile cu visatul asta.
-Mai mult fortat..
-Hai recunoaste ca-ti place...mai mult...sa stii ca vine din fiecare din noi...doar te-am ajutat sa descoperi esentialul..de acum incolo depinde de tine.
-Multumesc.
-Iti multumesc eu..sunt cel mai fericit cand mai castig un visator printre noi...lumea are nevoie de visatori:)
P.s.: In fiecare dintre noi se gaseste un visator. Doar ca unora ne e frica sa recunoastem ca face parte din noi...insa intr-o zi vom gasi suficiente motive sa ne mandrim cu el.:)
vineri, 11 septembrie 2009
Romanta tineretii-Ion Minulescu
Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit "Fluieră-vânt" -
Şi fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu şi eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioşat
Şi-n cadrul preţului fixat -
Un preţ absurd,
Ridicul
Şi meschin,
Cu care-aş fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Şi-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit...
Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar şi altora!...
Şi-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel - mai pe nimic -
Căci ea - flămândă veşnic - se grăbea
Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana!...
Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu...
Şi-atunci -
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Şi s-o ascund sub pat -
Deşi-o iubeam, am renunţat la ea
Şi n-am mai vrut să ştiu cine era!...
Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Şi-a dispărut...
Şi nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut...
Şi totuşi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai...
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Şi-aştepta
O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea!...
Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat...
Şi-n loc s-o mai sărut -
Cum aş fi vrut -
Am început să plâng cu-adevărat!...
Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie!...
Şi-acum,
Cred c-aţi ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tïnereţea mea!...
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit "Fluieră-vânt" -
Şi fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu şi eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioşat
Şi-n cadrul preţului fixat -
Un preţ absurd,
Ridicul
Şi meschin,
Cu care-aş fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Şi-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit...
Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar şi altora!...
Şi-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel - mai pe nimic -
Căci ea - flămândă veşnic - se grăbea
Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana!...
Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu...
Şi-atunci -
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Şi s-o ascund sub pat -
Deşi-o iubeam, am renunţat la ea
Şi n-am mai vrut să ştiu cine era!...
Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Şi-a dispărut...
Şi nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut...
Şi totuşi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai...
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Şi-aştepta
O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea!...
Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat...
Şi-n loc s-o mai sărut -
Cum aş fi vrut -
Am început să plâng cu-adevărat!...
Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie!...
Şi-acum,
Cred c-aţi ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tïnereţea mea!...
miercuri, 9 septembrie 2009
Vanatorul de zmeie
Cand l-am vazut prima data inalta zmeie pe plaja...m-a intrebat daca vreau sa incerc...i-am zambit neincrezatoare si i-am spus ca nu am mai facut asta niciodata...s-a entuziasmat atat la ideea ca o sa fie el cel care imi arata...in ochii lui se putea citi aceeasi bucurie pe care o are un copil cand ii dai ceva dulce..m-a luat de mana si m-a dus cativa metri mai incolo unde avea un rucsac din care a scos vreo 10 zmeie pe care le-a desfacut cu o dibacie si o grija care m-au facut sa zambesc...m-a pus sa aleg...fiecare zmeu avea ceva desenat pe el...erau atat de frumoase incat nu stiam pe care sa-l aleg...l-am rugat sa mi-l dea pe cel care ii place lui cel mai mult...mi-a dat un zmeu lila cu buline...era superb..mi-a zis ca dupa ce imi arata o sa facem intrecere..i-am zis ca nu e corect pentru ca el are experienta si eu nu, dar a venit langa mine si mi-a spus la ureche (desi nu mai era nimeni in preajma) ca o sa ma lase sa castig. Mi-a dar firul zmeului sa il tin in mana..si si-a pus mana peste a mea...mana lui aluneca atat de usor pe firul subtire al zmeului si o dirija si pe a mea...dupa ce zmeul s-a ridicat mi-a zis ca trebuie sa alergam...eram atat de fascinata incat nici nu mi-am dat seama cand a dat drumul la ata si si-a deschis repede un zmeu identic cu al meu pe care l-a ridicat cat ai clipi...nu mai stiam care e al meu si care e al lui..m-a apucat din nou de mana si am alergat asa pana am obosit...in timp ce ne jucam mi-a povestit ca atunci cand era mic il punea pe tatal lui sa-i cumpere materiale si le construia singur...mi-a zis ca are la el in camera o multime si ca nu ar renunta la ele niciodata...intotdeauna castiga concursurile care se organizau la el in oras..zmeul lui ramanea cel mai mult timp in zbor si intotdeauna reusea sa le doboare pe celelalte...mi-a propus sa facem schimb de zmeie...dar m-a mintit si mi le-a lasat mie pe amandoua...nici nu pot sa exprim in cuvinte ce simteam...ma simteam ca si cum as fi zburat si eu cu ele..cand toata aceasta calatorie s-a terminat am simtit nevoia sa-l imbratisez...imi oferise ceva foarte pretios...imi daduse ocazia sa ma simt libera si sa regasesc bucuria copilariei...l-am simtit atat de aproape...mi-a multumit.
Dupa m-a invitat la el sa imi arate colectia de zmeie...avea emotii...dar l-am pacalit ca am obosit si l-am pus sa ma ia in spate si m-am jucat in parul lui...s-a relaxat apoi...mi-a placut la el...nu era dezordine si mirosea a scortisoara...langa semineu avea un fotoliu in care mi-a zis ca ii place sa stea si sa citeasca...de la fereastra lui se vedea marea...intr-un bol avea bucati de ciocolata cu menta...s-a dus si a fiert vin sa ne incalzim...mi-a zis ca eram foarte frumoasa cand alergam cu zmeul si vantul se juca prin parul meu...am rosit...iar el a venit si m-a pupat pe frunte...ne-am asezat pe covor si am inceput sa povestim..nu mai stiu cand am adormit...stiu doar ca m-am trezit cu capul pe umarul lui.
P.s: De atunci ma hranesc in fiecare zi cu imbratisarea vanatorului de zmeie:) Ne mai jucam din cand in cand cu zmeiele si el mereu ma lasa sa castig:)
Dupa m-a invitat la el sa imi arate colectia de zmeie...avea emotii...dar l-am pacalit ca am obosit si l-am pus sa ma ia in spate si m-am jucat in parul lui...s-a relaxat apoi...mi-a placut la el...nu era dezordine si mirosea a scortisoara...langa semineu avea un fotoliu in care mi-a zis ca ii place sa stea si sa citeasca...de la fereastra lui se vedea marea...intr-un bol avea bucati de ciocolata cu menta...s-a dus si a fiert vin sa ne incalzim...mi-a zis ca eram foarte frumoasa cand alergam cu zmeul si vantul se juca prin parul meu...am rosit...iar el a venit si m-a pupat pe frunte...ne-am asezat pe covor si am inceput sa povestim..nu mai stiu cand am adormit...stiu doar ca m-am trezit cu capul pe umarul lui.
P.s: De atunci ma hranesc in fiecare zi cu imbratisarea vanatorului de zmeie:) Ne mai jucam din cand in cand cu zmeiele si el mereu ma lasa sa castig:)
duminică, 6 septembrie 2009
Orez cu lapte
Ploua linistit...intr-o mana tinea castronasul visiniu in care matusa ei ii pusese orez cu lapte ornat cu dulceata de visine, iar in cealalta umbrela imensa cu personaje din desene animate...nu-si daduse seama cand se facuse noapte...nu era departe pana la ea acasa, dar simtea o oarecare teama in suflet...cand era mica mergea pe drumul ala si la ore mai tarzii..acum e mai putin curajoasa decat atunci...i se facuse frig...se gandea aiurea...la nimic..doar respira aerul umed si isi dorea sa ajunga acasa...
O masina trece in viteza si o stropeste.
Ea: Idiotule!
Nu-si daduse seama ca in spatele ei merge cineva, cand deodata aude o voce si tresare...
El: Pacat ca nu te-a auzit...merita "complimentul"...habar nu au ca pe strada mai sunt si oameni. Esti bine?
Ea: Da...doar putin uda. Dar o sa ajung repede acasa. Tu...
El: Eu iti priveam mersul...nu m-am gandit vreodata ca o sa-mi placa atat de mult mersul unei persoane...
Ea tremura...nu mai stia daca de frig sau de emotie...inima ii batea cu putere...
Ea: Multumesc...dar voiam sa zic ca tu...te cunosc din seara aia cand...
El:...eram ametit. Mi-e si rusine cand imi amintesc...facusem pariu cu un prieten si a trebuit sa beau o bere..de obicei nu beau...si am ametit imediat...Da-mi voie sa te ajut cu umbrela...ai ambele maini ocupate.
Mergeam unul langa altul...el tinea umbrela aplecata mai mult spre ea si zambea...mergeau foarte apropiati, incat aproape ca isi simteam bataile inimii unul altuia.
Ea: Te-am privit mult in seara aia..aveai ceva special..habar nu am ce...aveam mare noroc ca nu ma vedeai...
El: Asta crezi tu...mi-a placut foarte tare ca mi-ai zambit cand am intrat...l-am simtit ca fiind foarte sincer acel zambet...voiam sa intreb cine esti...dar am avut mare noroc ca ai strigat "tati" si atunci am realizat ca stau la aceeasi masa cu tatal tau...m-am speriat..ma intrebam: "Oare a obsevat ca ii priveam fiica insistent?" Imi era si rusine..mai ales de faptul ca eram ametit...
Ea: Te asigur eu ca nu a observat...
Fara sa-si dea seama ea il luase de brat si se ghemuise langa el..ii era destul de frig...
Ea: In ce directie mergi?Sa nu te retin...
El: Te conduc...vreau sa stiu ca ai ajuns in siguranta acasa...Imi place sa stau cu tine
Ea a zambit.
El: Dar ce tii cu atata grija in mana?
Ea: Orezul cu lapte pe care mi l-a dat matusa mea...nu m-a lasat sa plec fara el...
El: Imi plac matusile iubitoare...sunt foarte simpatice. Si orezul cu lapte imi place.
Au mai mers putin timp in care niciunul nu a spus nimic...doar se priveau si isi zambeau ca doi complici...au ajuns la ea acasa.
Ea: Se pare ca am ajuns...
El: Da..din pacate:) Mi-a facut placere sa te intalnesc. Sper sa ne mai vedem...
Ea: Staaaai..unde vrei sa fugi? Daca nu ai treaba te invit la mine sa mancam impreuna orezul cu lapte. O sa-ti placa...
El: Dar...
Ea: Hai..te rog. O sa am mai multa pofta cu tine..plus ca ai zis ca-ti place.
El: Mi-ar face placere. Multumesc de invitatie..sincer nu ma asteptam...
Ea: Crezi ca mi-e teama de ce o sa barfeasca vecina ca te-a vazut intrand la mine la ora asta? Stai linistit..parintii mei sunt acasa...
Incep amandoi sa rada.
O masina trece in viteza si o stropeste.
Ea: Idiotule!
Nu-si daduse seama ca in spatele ei merge cineva, cand deodata aude o voce si tresare...
El: Pacat ca nu te-a auzit...merita "complimentul"...habar nu au ca pe strada mai sunt si oameni. Esti bine?
Ea: Da...doar putin uda. Dar o sa ajung repede acasa. Tu...
El: Eu iti priveam mersul...nu m-am gandit vreodata ca o sa-mi placa atat de mult mersul unei persoane...
Ea tremura...nu mai stia daca de frig sau de emotie...inima ii batea cu putere...
Ea: Multumesc...dar voiam sa zic ca tu...te cunosc din seara aia cand...
El:...eram ametit. Mi-e si rusine cand imi amintesc...facusem pariu cu un prieten si a trebuit sa beau o bere..de obicei nu beau...si am ametit imediat...Da-mi voie sa te ajut cu umbrela...ai ambele maini ocupate.
Mergeam unul langa altul...el tinea umbrela aplecata mai mult spre ea si zambea...mergeau foarte apropiati, incat aproape ca isi simteam bataile inimii unul altuia.
Ea: Te-am privit mult in seara aia..aveai ceva special..habar nu am ce...aveam mare noroc ca nu ma vedeai...
El: Asta crezi tu...mi-a placut foarte tare ca mi-ai zambit cand am intrat...l-am simtit ca fiind foarte sincer acel zambet...voiam sa intreb cine esti...dar am avut mare noroc ca ai strigat "tati" si atunci am realizat ca stau la aceeasi masa cu tatal tau...m-am speriat..ma intrebam: "Oare a obsevat ca ii priveam fiica insistent?" Imi era si rusine..mai ales de faptul ca eram ametit...
Ea: Te asigur eu ca nu a observat...
Fara sa-si dea seama ea il luase de brat si se ghemuise langa el..ii era destul de frig...
Ea: In ce directie mergi?Sa nu te retin...
El: Te conduc...vreau sa stiu ca ai ajuns in siguranta acasa...Imi place sa stau cu tine
Ea a zambit.
El: Dar ce tii cu atata grija in mana?
Ea: Orezul cu lapte pe care mi l-a dat matusa mea...nu m-a lasat sa plec fara el...
El: Imi plac matusile iubitoare...sunt foarte simpatice. Si orezul cu lapte imi place.
Au mai mers putin timp in care niciunul nu a spus nimic...doar se priveau si isi zambeau ca doi complici...au ajuns la ea acasa.
Ea: Se pare ca am ajuns...
El: Da..din pacate:) Mi-a facut placere sa te intalnesc. Sper sa ne mai vedem...
Ea: Staaaai..unde vrei sa fugi? Daca nu ai treaba te invit la mine sa mancam impreuna orezul cu lapte. O sa-ti placa...
El: Dar...
Ea: Hai..te rog. O sa am mai multa pofta cu tine..plus ca ai zis ca-ti place.
El: Mi-ar face placere. Multumesc de invitatie..sincer nu ma asteptam...
Ea: Crezi ca mi-e teama de ce o sa barfeasca vecina ca te-a vazut intrand la mine la ora asta? Stai linistit..parintii mei sunt acasa...
Incep amandoi sa rada.
luni, 24 august 2009
Leapsa
Am de mai mult timp inceputul asta de poveste in arhiva...dar nu am terminat-o pentru ca nu stiu exact cum..asa ca m-am gandit sa o transform intr-o leapsa si sa va rog pe voi sa-mi scrieti continuarea povestii, asa cum o vedeti voi, si sa-i indemnati si pe altii sa o faca.
Iubirea asta e ca mirosul de scortisoara...e puternica si te imbata...
"Maine am sa ma intorc...nu mai rade, nu te mint...stiu ca asta am facut de mii de ori de cand te-am intalnit, dar maine nu va mai fi asa...am sa fiu aici si nu o sa mai plec...da..stiu...sunt un nemernic mincinos...dar de ce ma iubesti? Sa nu pleci...nu-ti cer sa ma crezi, dar te rog sa nu pleci...nu as suporta...in ciuda tuturor lucrurilor te iubesc..sper ca stii asta...sunt un idiot..iarta-ma. Maine am sa ma intorc..promit!"
"Maine am sa ma intorc...promit!" Prostule...de o saptamana numai asta stii sa zici..cred ca habar nu ai cat esti de penibil..probabil crezi ca ar merge cu zaharelul daca nu as sti unde esti cu adevarat...nici nu sti sa minti..esti un copil. Dar am sa te invat eu minte...ai noroc ca am auzit cand vorbeai cu Andrei la telefon si ii povesteai in ce mod super-original o sa ne casatorim noi maine...Poftim? Casatorie? Si eu de ce nu stiu? Apoi m-am prins eu ca tu voiai sa-mi faci o surpriza...dar nu te pricepi copilule sa minti...nu te pricepi deloc..dar pentru asta te iubesc eu asa de mult! Dar o sperietura nu strica nimanui...asa ca o sa merg eu acum frumos si o sa-mi fac bagajelul ca tu sa crezi ca te-am parasit.
"Chiar credeai ca va tine minciuna ta? Am aflat ca ma inseli...nu are rost sa te mai prefaci si sa-mi zici mereu ca maine ai sa te intorci. Adio. Nu ma cauta... Anca"
Alexandra, Iulia, Mara si Ioana ma ajutati?
Iubirea asta e ca mirosul de scortisoara...e puternica si te imbata...
"Maine am sa ma intorc...nu mai rade, nu te mint...stiu ca asta am facut de mii de ori de cand te-am intalnit, dar maine nu va mai fi asa...am sa fiu aici si nu o sa mai plec...da..stiu...sunt un nemernic mincinos...dar de ce ma iubesti? Sa nu pleci...nu-ti cer sa ma crezi, dar te rog sa nu pleci...nu as suporta...in ciuda tuturor lucrurilor te iubesc..sper ca stii asta...sunt un idiot..iarta-ma. Maine am sa ma intorc..promit!"
"Maine am sa ma intorc...promit!" Prostule...de o saptamana numai asta stii sa zici..cred ca habar nu ai cat esti de penibil..probabil crezi ca ar merge cu zaharelul daca nu as sti unde esti cu adevarat...nici nu sti sa minti..esti un copil. Dar am sa te invat eu minte...ai noroc ca am auzit cand vorbeai cu Andrei la telefon si ii povesteai in ce mod super-original o sa ne casatorim noi maine...Poftim? Casatorie? Si eu de ce nu stiu? Apoi m-am prins eu ca tu voiai sa-mi faci o surpriza...dar nu te pricepi copilule sa minti...nu te pricepi deloc..dar pentru asta te iubesc eu asa de mult! Dar o sperietura nu strica nimanui...asa ca o sa merg eu acum frumos si o sa-mi fac bagajelul ca tu sa crezi ca te-am parasit.
"Chiar credeai ca va tine minciuna ta? Am aflat ca ma inseli...nu are rost sa te mai prefaci si sa-mi zici mereu ca maine ai sa te intorci. Adio. Nu ma cauta... Anca"
Alexandra, Iulia, Mara si Ioana ma ajutati?
joi, 20 august 2009
Iubire cu gust de scortisoara:)
Asta era casuta lor de pe plaja..micuta...acoperis din paie si pereti din pamant..interiorul era compus dintr-o saltea pe care dormeau foarte rar deoarece de ce le mai multe ori adormeau imbratisati in hamac...mai aveau o masuta la care mancau si doua scaunele impletite de ei..pe perete mai aveau o oglinda unde se uita ea in fiecare dimineata dupa ce el ii impletea coditele, de fiecare data sub alt mod..avea atata imaginatie...aveau un singur vecin...batranelul de 80 ani care le si inchiriase casuta pentru 3 luni cu conditia sa-i faca si lui cumparaturi in satul apropiat care era la 6 km si sa mai treaca din cand in cand pe la el sa le spuna povesti...de cele mai multe ori li se facea pofta de ciocolata...pe la jumatatea drumului ea obosea si el o lua in spate..uneori cand erau mai odihniti se jucau alergatea...intotdeauna o lasa pe ea sa castige...cand mergeau la magazin si el nu era atent ea cumpara mereu ingrediente sa-i faca bomboane raffaelo, care erau preferatele lui...pentru fiecare bomboana o pupa de cate zece ori:) In camera lor mirosea mereu a scortisoara...Ea dormea mereu mai mult decat el si intotdeauna cand deschidea ochii somnoroasa il surprindea cum o priveste zambind tembel si cu un buchet de nuferi in mana..in fiecare dimineata ii culegea nuferi..erau florile ei preferate...aveau in curte si cateva vite cu struguri...si intr-o zi s-au gandit sa faca must..desi nu se priceapeau deloc le-a iesit...cand se certau nu dura mai mult de doua minute si el se ducea si o gadilea pana ce nu se mai putea opri din ras...intr-o zi si-au facut inele din plante si pentru ea o cornita din nuferi si s-au jucat de-a casatoria...batranelul a fost martorul juramintelor lor...micul dejun il pregateau intotdeauna impreuna..ei ii placea foarte mult cum citea el si de aceea il punea mereu sa-i citeasca din cartile pe care le adusese cu ei...de multe ori el renunta sa citeasca din carte si ii spunea povesti pe care si le imagina...uneori erau chiar despre ei doi, insa ea era atat de cuprinsa de vocea lui incat tarziu isi dadea seama. Nu aveau telefon..sunau doar o data pe saptamna de la telefonul din magazin sa le spuna parintilor ca sunt bine...ea nu stia sa innoate...s-a chinuit vreo saptamana sa o invete, asta si pentru ca ea nu-si dadea interesul...ii era mai comod sa stea in spatele lui si sa o rasfete...insa cand a reusit sa invete ii propunea mereu sa faca intrecere pe porunci...stia ca oricum o lasa sa castige....se trezeau mai mereu sa vada rasaritul...intr-o zi le-a zis batranelul ca va fi ploaie de stele...nu au dormit deloc si pana dimineata au numarat 100 de stele cazatoare...toate dorintele si le-au pus impreuna..intr- zi s-au apucat sa-si povesteasca despre vechile lor relatii...cat au mai ras...ea i-a dezvaluit ca pe la 10 ani era indragostita de soferul cu care mergea la scoala, iar el ca era indragostit de prietena surorii sale mai mari..cand se plictiseau impleteau la bratari pe care le faceau cadou turistilor care mai treceau din cand in cand pe acolo..."Iubirea lor avea gust de scortisoara...:)"
luni, 17 august 2009
A fost...
Fiecare cuvant s-a evaporat putin cate putin, iar amintirile au venit una cate una si s-au furisat in sufletul ei...ar vrea sa mai guste macar o data buzele lui de copil...cum o privea...abia acum realizeaza...e ca si cum ar fi privit-o ieri..ce sentiment ciudat...parea ca o priveste pe furis..si ii zambea cand ea il surprindea...prima data s-au luat de mana la trecerea de pietoni...a fost atat de firesc...el a intarziat la prima intalnire...cata grija ii purta la inceput...s-au despartit cu un sarut...nu stie ce vrea acum..poate nimic..nu e trista...cand se intalnesc o pupa pe obraz mereu...ea are fluturi in stomac. El?
luni, 10 august 2009
5 dorinte=5 poze
Leapsa de la Alexandra...5 dorinte exprimate prin 5 poze.
Leapsa merge la Pic si la Catalina.
Leapsa merge la Pic si la Catalina.
joi, 30 iulie 2009
miercuri, 29 iulie 2009
duminică, 26 iulie 2009
Sighisoara :X
Si a fost Sighisoara...si a fost superb...si mai vreau:) Chiar si cu bilet de tren fara loc...chiar si cu oameni nebuni:D A fost putin, dar concentrat:)
sâmbătă, 4 iulie 2009
vineri, 26 iunie 2009
vineri, 19 iunie 2009
Leapsa
Leapsa mai veche de la Mara...imi cer scuze pentru intarziere:D sa vedem ce iese..:)
Daca eram o luna, as fi fost... martie.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost...sambata.
Daca eram o parte a zilei, as fi fost...dimineata.
Daca eram un animal marin, as fi fost...delfin.
Daca eram o directie, as fi fost... spre Sulina:X
Daca eram o virtute, as fi fost...ingaduinta.
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost... -
Daca eram o planeta, as fi fost... Venus.
Daca eram un lichid, as fi fost...apa.
Daca eram o piatra, as fi fost...acvamarin.
Daca eram o pasare, as fi fost...porumbel.
Daca eram o planta, as fi fost... floare de colt.
Daca eram un tip de vreme, as fi fost... ceva intre...nici calduroasa, nici rece.
Daca eram un instrument muzical, as fi fost...
Daca eram o emotie, as fi fost...-
Daca eram un sunet, as fi fost...sunetul picaturilor de ploaie.
Daca eram un element, as fi fost...-
Daca eram un cantec, as fi fost...I remember-Damien Rice.
Daca eram un film, as fi fost...-
Daca eram un serial, as fi fost... -
Daca eram o carte, as fi fost...Vanatorii de zmeie-Khaled Hosseini
Daca eram un scriitor, as fi fost... Mircea Eliade.
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost... -
Daca eram un fel de mancare, as fi fost...Inghetata cu pepene galben sau caramel(ce pofta imi e)
Daca eram un oras, as fi fost... Sighisoara.
Daca eram un gust, as fi fost...dulceag
Daca eram o aroma, as fi fost... scortisoara.
Daca eram o culoare, as fi fost...lila.
Daca eram un material, as fi fost...-
Daca eram un cuvant, as fi fost...speranta.
Daca eram o parte a corpului, as fi fost... deget.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost...privire.
Daca eram o materie de scoala, as fi fost...sport:)) (ca sa nu imi mai iasa media 9)
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost...-
Daca eram o forma geometrica, as fi fost...ceva abstract.
Daca eram un numar as fi fost... 23.
Daca eram un mijloc de transport, as fi fost...vapor.
Daca eram o haina, as fi fost...pantaloni scurti.
Leapsa merge la cine vrea.
Daca eram o luna, as fi fost... martie.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost...sambata.
Daca eram o parte a zilei, as fi fost...dimineata.
Daca eram un animal marin, as fi fost...delfin.
Daca eram o directie, as fi fost... spre Sulina:X
Daca eram o virtute, as fi fost...ingaduinta.
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost... -
Daca eram o planeta, as fi fost... Venus.
Daca eram un lichid, as fi fost...apa.
Daca eram o piatra, as fi fost...acvamarin.
Daca eram o pasare, as fi fost...porumbel.
Daca eram o planta, as fi fost... floare de colt.
Daca eram un tip de vreme, as fi fost... ceva intre...nici calduroasa, nici rece.
Daca eram un instrument muzical, as fi fost...
Daca eram o emotie, as fi fost...-
Daca eram un sunet, as fi fost...sunetul picaturilor de ploaie.
Daca eram un element, as fi fost...-
Daca eram un cantec, as fi fost...I remember-Damien Rice.
Daca eram un film, as fi fost...-
Daca eram un serial, as fi fost... -
Daca eram o carte, as fi fost...Vanatorii de zmeie-Khaled Hosseini
Daca eram un scriitor, as fi fost... Mircea Eliade.
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost... -
Daca eram un fel de mancare, as fi fost...Inghetata cu pepene galben sau caramel(ce pofta imi e)
Daca eram un oras, as fi fost... Sighisoara.
Daca eram un gust, as fi fost...dulceag
Daca eram o aroma, as fi fost... scortisoara.
Daca eram o culoare, as fi fost...lila.
Daca eram un material, as fi fost...-
Daca eram un cuvant, as fi fost...speranta.
Daca eram o parte a corpului, as fi fost... deget.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost...privire.
Daca eram o materie de scoala, as fi fost...sport:)) (ca sa nu imi mai iasa media 9)
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost...-
Daca eram o forma geometrica, as fi fost...ceva abstract.
Daca eram un numar as fi fost... 23.
Daca eram un mijloc de transport, as fi fost...vapor.
Daca eram o haina, as fi fost...pantaloni scurti.
Leapsa merge la cine vrea.
luni, 15 iunie 2009
sâmbătă, 30 mai 2009
Astazi ce cautai acolo? Ai venit sa-mi amintesti ca zambesti frumos?Ai reusit din plin...din pacate...Nici prin cap nu-mi trecea mie de dimineata ca te voi gasi acolo, mai zamberet ca niciodata. Ma enerveaza prezenta ta pentru ca nu pot sa ma controlez, drept dovada cred ca m-am intors de zeci de ori sa te vad...penibil. Ce am vazut? Acelasi zambet, pe aceleasi buze, care acum ceva timp ma minteau ca ti-e dor de mine...
miercuri, 27 mai 2009
vineri, 22 mai 2009
Necunoscuta care se vindea
Parfum dezordonat de primavara...in camera lui de o simplitate ciudata...se gandea la nimic...sau poate nu voia sa recunoasca ca nescunoscuta pe care o intalnise azi ii invadase simturile...Pana azi viata nu era decat...o casa mare, niste parinti aproape perfecti, o masina nu prea scumpa, facultatea de drept, cluburi, o prietena aparent iubitoare, vacante...intr-un cuvant simpla...cand a vazut-o pe trotuar i-a atras atentia...de obicei tot ce e in jur ii este indiferent..a oprit masina si a privit-o...mult...vreo 10 min. Agitatia ei era o provocare pentru el, dar zambetul era fals...iar ochii plini de tristete. Ea l-a surprins ca o priveste, dar si-a intors rusinata capul...peste 2 minute necunoscuta se si urcase intr-o masina..atunci a inteles...necunoscuta se vindea...probabil pe un pret absurd...
Ce-i pasa lui?Rade de propria slabiciune si pleaca...convins ca nu-si va mai aminti niciodata...dar acum...pentru prima oara in viata se intreaba DE CE?Pentru prima oara il dezgusta simplitatea vietii sale...si se gandeste si la altii...Sta pur si simplu in patul ala fals, cu mainile incrucisate sub cap si se gandeste...il sperie gandul ca in 20 de ani nu aflase nici macar a100-a parte din ce e viata...Ce avea necunoscuta care se vindea atat de special?Poate ca din contra...problema era ca nu are nimic...doar un trup...demult murdar. Se gandeste ca probabil ea ar rade de el daca ar merge sa ii spuna ca ii pasa de viata ei...plus ca nu ar avea suficient curaj sa faca intr-adevar ceva bun pentru ea...n-ar putea sa-si manjeasca viata ajutand-o pe ea...el e fericit, in curand va termina facultatea, va avea o slujba de invidiat si o sotie minunata. Ce ii pasa lui de necunoscuta care se vindea?
Intr-adevar nu i-a pasat..era prea egoist si prea fricos sa ia o decizie pe propria raspundere.
2 ani trecuti de atunci...viata monotona...insa din ce in ce mai multa nesiguranta...singuratate...fulgerator necunoscuta care se vindea ii apare in minte...era dezgustat de propria viata...acum mai aparuse si acest gand...inima ii tresare...si nu are decat o dorinta..sa o vada pe necunoscuta...dar unde?ia cheile si pleaca la intamplare pe strazi...sperand sa o gaseasca..."la serviciu"...aproape ca nu constientiza...opreste din instinct la culoarea rosu a semaforului...paralel cu el opreste inca o masina...se uita...coboara...o priveste...tu esti..."necunoscuta care se vindea" spune ea...timp de cateva minute nimeni nu zice nimic...era neclar, dar parca amandoi intelegeau.
El: Tu...esti bine?
Ea: Inteleg ce vrei sa stii...nu, acest trup si-a schimbat serviciul...de vreo 2 ani...din ziua aia cand un necunoscut l-a privit altfel decat ca pe un obiect de vazare la un pret absurd. Iti multumesc...
El: Eu...
Ea: Nu spune nimic...stiu ca ce a fost nu pot sterge cu buretele, insa sunt mandra ca am renuntat...si am invatat sa nu-mi mai pese de ceea ce cred oamenii rautaciosi...
El: Esti curajoasa...eu nu am fost
Ea: Ce vrei sa spui?
El: Stii...atunci mi-as fi dorit sa vin la tine si sa te ajut...dar viata mea perfecta nu a stiut sa ma invete ce sa fac. Mi-a fost frica...iarta-ma.
Ea: Nu am de ce sa te iert...chiar iti multumesc. Daca ii datorez cuiva ca am am o slujba unde sunt respectata, acela esti tu.
El: Nu a fost decat o privire...
Ea: Poate...dar cand in privirea aia simti admiratie, cand privirea aia te face sa te simti chiar si pentru cateva minute iubita, poate schimba totul.
El: Imi dai voie sa te imbratisez?Am nevoie sa simt caldura unui om sincer...poate o sa razi dar mama sau iubita mea m-au imbratisat intotdeauna superficial, de teama sa nu isi strice tinutele perfecte.
Ea:Esti inca un copil...vino.
Epilog: De multe ori in viata suntem "el"...poate de mai multe ori pe zi...si nu facem nimic, poate din simplul motiv ca noi credem ca trebuie sa facem lucruri mari...ne vedem prea neputinciosi sa rezolvam probleme atat de mari, dar nu stim ca totul poate incepe cu un zambet sau cu o privire sincera...daca fiecare am contribui cu cate putin am putea cladi acel lucru mare care ar rezolva multe probleme...dar de multe ori ne e teama...
Poate de la fel de multe ori suntem intr-o situatie asemanatoare cu a "ei"...si poate nu stim sa ne agatam de acea privire "sa crestem"....de multe ori asteptam ca motivatie ceva mare, dar asta e doar o scuza de a nu o lua de la inceput...e o amanare fara sens...
Si indiferent de situatie avem nevoie de vointa, de curaj si de dorinta de a schimba ceva..pentru noi sau pentru ceilalti.
Ce-i pasa lui?Rade de propria slabiciune si pleaca...convins ca nu-si va mai aminti niciodata...dar acum...pentru prima oara in viata se intreaba DE CE?Pentru prima oara il dezgusta simplitatea vietii sale...si se gandeste si la altii...Sta pur si simplu in patul ala fals, cu mainile incrucisate sub cap si se gandeste...il sperie gandul ca in 20 de ani nu aflase nici macar a100-a parte din ce e viata...Ce avea necunoscuta care se vindea atat de special?Poate ca din contra...problema era ca nu are nimic...doar un trup...demult murdar. Se gandeste ca probabil ea ar rade de el daca ar merge sa ii spuna ca ii pasa de viata ei...plus ca nu ar avea suficient curaj sa faca intr-adevar ceva bun pentru ea...n-ar putea sa-si manjeasca viata ajutand-o pe ea...el e fericit, in curand va termina facultatea, va avea o slujba de invidiat si o sotie minunata. Ce ii pasa lui de necunoscuta care se vindea?
Intr-adevar nu i-a pasat..era prea egoist si prea fricos sa ia o decizie pe propria raspundere.
2 ani trecuti de atunci...viata monotona...insa din ce in ce mai multa nesiguranta...singuratate...fulgerator necunoscuta care se vindea ii apare in minte...era dezgustat de propria viata...acum mai aparuse si acest gand...inima ii tresare...si nu are decat o dorinta..sa o vada pe necunoscuta...dar unde?ia cheile si pleaca la intamplare pe strazi...sperand sa o gaseasca..."la serviciu"...aproape ca nu constientiza...opreste din instinct la culoarea rosu a semaforului...paralel cu el opreste inca o masina...se uita...coboara...o priveste...tu esti..."necunoscuta care se vindea" spune ea...timp de cateva minute nimeni nu zice nimic...era neclar, dar parca amandoi intelegeau.
El: Tu...esti bine?
Ea: Inteleg ce vrei sa stii...nu, acest trup si-a schimbat serviciul...de vreo 2 ani...din ziua aia cand un necunoscut l-a privit altfel decat ca pe un obiect de vazare la un pret absurd. Iti multumesc...
El: Eu...
Ea: Nu spune nimic...stiu ca ce a fost nu pot sterge cu buretele, insa sunt mandra ca am renuntat...si am invatat sa nu-mi mai pese de ceea ce cred oamenii rautaciosi...
El: Esti curajoasa...eu nu am fost
Ea: Ce vrei sa spui?
El: Stii...atunci mi-as fi dorit sa vin la tine si sa te ajut...dar viata mea perfecta nu a stiut sa ma invete ce sa fac. Mi-a fost frica...iarta-ma.
Ea: Nu am de ce sa te iert...chiar iti multumesc. Daca ii datorez cuiva ca am am o slujba unde sunt respectata, acela esti tu.
El: Nu a fost decat o privire...
Ea: Poate...dar cand in privirea aia simti admiratie, cand privirea aia te face sa te simti chiar si pentru cateva minute iubita, poate schimba totul.
El: Imi dai voie sa te imbratisez?Am nevoie sa simt caldura unui om sincer...poate o sa razi dar mama sau iubita mea m-au imbratisat intotdeauna superficial, de teama sa nu isi strice tinutele perfecte.
Ea:Esti inca un copil...vino.
Epilog: De multe ori in viata suntem "el"...poate de mai multe ori pe zi...si nu facem nimic, poate din simplul motiv ca noi credem ca trebuie sa facem lucruri mari...ne vedem prea neputinciosi sa rezolvam probleme atat de mari, dar nu stim ca totul poate incepe cu un zambet sau cu o privire sincera...daca fiecare am contribui cu cate putin am putea cladi acel lucru mare care ar rezolva multe probleme...dar de multe ori ne e teama...
Poate de la fel de multe ori suntem intr-o situatie asemanatoare cu a "ei"...si poate nu stim sa ne agatam de acea privire "sa crestem"....de multe ori asteptam ca motivatie ceva mare, dar asta e doar o scuza de a nu o lua de la inceput...e o amanare fara sens...
Si indiferent de situatie avem nevoie de vointa, de curaj si de dorinta de a schimba ceva..pentru noi sau pentru ceilalti.
marți, 19 mai 2009
...
"Nu, nu, nu...de acum nu-mi va mai fi niciodata dor. Oamenii sunt prea rai, sentimentele sunt prea putine, iar eu sunt prea naiva...termina cafeaua aia odata, inchide fereastra, arunca-ti amintirile siropoase la gunoi, stinge tigara ca oricum nu sti sa fumezi, scuipa regretele si nu mai pune dracu la suflet chiar totul!Nu vezi ca astia se joaca cu sentimentele tale?"
Pe birou-dezordine, pe podea-carti, pe scaun-haine, in suflet-amalgan de stari. Un pui de om negociaza la birou cu sufletul...contractul trebuie reinnoit...azi a expirat si se gandesc la o prelungire...in cele trei luni de proba a fost bine. Puiul de om a inteles azi ca fara acel contract poate ceda...asa ca desi pare sa tina la pret, mai mult ca sigur va accepta oferta sufletului.
Sufletul: "Ce vrei pt urmatorul an?"
Puiul de om: "Vreau sa zambesc, sa nu mai imi pese, nu mai vreau sa plang, vreau sa iubesc, fara minciuni, multe imbratisari, vreau sa fiu bun cu cine merita si indiferent cu cine nu, mai mult curaj, libertate...."
Sufletul: Stii...e destul de complicat...
Puiul de om: "Complicat???Hai sa iti rezum ce am zis...nu trebuie decat sa te schimbi tu..asa ca e cat se poate de simplu. Fara comentarii, fara e cam complicat...pt ca daca ma enervezi s-ar putea sa te trec in categoria celor care nu merita si sa nu imi mai pese de tine...
Sufletul: Esti nervos..nu stii ce spui.
Puiul de om: Deci?Incheiem afacerea?
Sufletul:Da, dar cu conditia ca afacerea sa fie administrata de mine, cu promisiunea ca vei fi multumit.
Puiul de om: Fie..Batem palma!
Din gandurile sufletului: "Ce dificili sunt oameni...vin sa se certe cu tine, se dau rotunzi...cand de fapt sunt doar nervosi ca au avut o zi proasta. Au sufletul inundat de dor si vor sa para puternici, se mint pe ei ca nu le pasa, dar de fapt au acel parfum injectat in fiecare particica a corpului...promit ca vor fi duri si ca nu vor mai suferi si la prima piedica cedeaza....incearca sa actioneze cum le dicteaza mintea, dar tot cu sufletul iau decizii. Cred ca pot sa se descurce si singuri, dar cauta in imbratisari putere...oamenii..."
Pe birou-dezordine, pe podea-carti, pe scaun-haine, in suflet-amalgan de stari. Un pui de om negociaza la birou cu sufletul...contractul trebuie reinnoit...azi a expirat si se gandesc la o prelungire...in cele trei luni de proba a fost bine. Puiul de om a inteles azi ca fara acel contract poate ceda...asa ca desi pare sa tina la pret, mai mult ca sigur va accepta oferta sufletului.
Sufletul: "Ce vrei pt urmatorul an?"
Puiul de om: "Vreau sa zambesc, sa nu mai imi pese, nu mai vreau sa plang, vreau sa iubesc, fara minciuni, multe imbratisari, vreau sa fiu bun cu cine merita si indiferent cu cine nu, mai mult curaj, libertate...."
Sufletul: Stii...e destul de complicat...
Puiul de om: "Complicat???Hai sa iti rezum ce am zis...nu trebuie decat sa te schimbi tu..asa ca e cat se poate de simplu. Fara comentarii, fara e cam complicat...pt ca daca ma enervezi s-ar putea sa te trec in categoria celor care nu merita si sa nu imi mai pese de tine...
Sufletul: Esti nervos..nu stii ce spui.
Puiul de om: Deci?Incheiem afacerea?
Sufletul:Da, dar cu conditia ca afacerea sa fie administrata de mine, cu promisiunea ca vei fi multumit.
Puiul de om: Fie..Batem palma!
Din gandurile sufletului: "Ce dificili sunt oameni...vin sa se certe cu tine, se dau rotunzi...cand de fapt sunt doar nervosi ca au avut o zi proasta. Au sufletul inundat de dor si vor sa para puternici, se mint pe ei ca nu le pasa, dar de fapt au acel parfum injectat in fiecare particica a corpului...promit ca vor fi duri si ca nu vor mai suferi si la prima piedica cedeaza....incearca sa actioneze cum le dicteaza mintea, dar tot cu sufletul iau decizii. Cred ca pot sa se descurce si singuri, dar cauta in imbratisari putere...oamenii..."
luni, 11 mai 2009
sâmbătă, 9 mai 2009
:)
September - Cry for you
Asculta mai multe audio Muzica »
Daca sufletul Alexandrei fredoneazaTaxi-Ea inca ma iubeste...al meu fredoneaza September-Cry for you...insa nu cu vreun scop anume. Nu plange pentru nimeni, doar ii place melodia:)
Cine doreste este invitat sa ne impartaseasca si noua ce mai fredoneaza sufletul lui:)
marți, 28 aprilie 2009
Leapsa
Se pare ca Leapsa iar e la moda ca am mai primit una si azi de la Pic. Pare a fi un chestionar:)
1)Ia cartea cea mai aproape de tine,deschide la pagina 18, si găseşte rândul 4.
"...ceea ce m-a pus pe ganduri, mai ales ca exista o sala de asteptare aproape normala..." (Viata pe un peron-Octavian Paler)
2) Intinde-ti bratul stang pe spate cat de mult poti. Ce atingi?
Nimic:)
3) Care a fost ultima emisiune pe care ai vazut-o la Tv?
Cronica Carcotasilor (cred:D)
4)Fara sa te uiti la ceas, spune ce ora este?
19.27
5)Acum uita-te la ceas. Ce ora e?
19.22
6) Cand ai facut ultimul pas afara? Ce faceai?
Acum vreo juma de ora. Vorbeam cu tati;))
7)Inainte sa incepi chestionarul acesta, ce ai facut?
Am citit.
8) Ce porti acum?
Tricou si pantaloni de training.
9)Ai visat noaptea trecuta?
Da.(mereu visez)
10) Cand ai ras ultima data?
Azi? Nu mai stiu.
11) Ce e pe peretii camerei in care te aflii?
Un tablou si un ceas.
12) Care e ultimul film pe care l-ai vazut?
Ratiune si simtire (dar nu pe tot:D)
13) Daca ai deveni multi-milionar peste noapte ce ai face cu banii?
Habar n-am...oricum nu o sa devin:)
14) La ce te gandesti acum?
La ce as face cu banii daca as deveni multi-milionar:))
15)Daca ti-ai putea pune o dorinta, si stii ca se va indeplini, care ar fi aceea?
Prefer sa mi-o pun in gand:)
16) Imagineaza-ti ca primul tau copil este o fata, cum ai vrea sa o cheme?
Ana
17) Imagineaza-ti ca primul tau copil este un baiat, cum ai vrea sa il cheme?
Andrei.
18) Gata. asta a fost tot. Mai vrei?
Da:)
Leapsa merge la Mara si Ioana.
1)Ia cartea cea mai aproape de tine,deschide la pagina 18, si găseşte rândul 4.
"...ceea ce m-a pus pe ganduri, mai ales ca exista o sala de asteptare aproape normala..." (Viata pe un peron-Octavian Paler)
2) Intinde-ti bratul stang pe spate cat de mult poti. Ce atingi?
Nimic:)
3) Care a fost ultima emisiune pe care ai vazut-o la Tv?
Cronica Carcotasilor (cred:D)
4)Fara sa te uiti la ceas, spune ce ora este?
19.27
5)Acum uita-te la ceas. Ce ora e?
19.22
6) Cand ai facut ultimul pas afara? Ce faceai?
Acum vreo juma de ora. Vorbeam cu tati;))
7)Inainte sa incepi chestionarul acesta, ce ai facut?
Am citit.
8) Ce porti acum?
Tricou si pantaloni de training.
9)Ai visat noaptea trecuta?
Da.(mereu visez)
10) Cand ai ras ultima data?
Azi? Nu mai stiu.
11) Ce e pe peretii camerei in care te aflii?
Un tablou si un ceas.
12) Care e ultimul film pe care l-ai vazut?
Ratiune si simtire (dar nu pe tot:D)
13) Daca ai deveni multi-milionar peste noapte ce ai face cu banii?
Habar n-am...oricum nu o sa devin:)
14) La ce te gandesti acum?
La ce as face cu banii daca as deveni multi-milionar:))
15)Daca ti-ai putea pune o dorinta, si stii ca se va indeplini, care ar fi aceea?
Prefer sa mi-o pun in gand:)
16) Imagineaza-ti ca primul tau copil este o fata, cum ai vrea sa o cheme?
Ana
17) Imagineaza-ti ca primul tau copil este un baiat, cum ai vrea sa il cheme?
Andrei.
18) Gata. asta a fost tot. Mai vrei?
Da:)
Leapsa merge la Mara si Ioana.
Leapsa
Ramasesem in urma cu o leapsa de la Mara...asa ca sa vedem ce iese:)
A
A
- Available: mai mereu
- Age: 18
- Annoyance: prefacatoria
- Allergic: la anumite categorii de oameni
- Animal: caine (imi place, nu sunt):))
- Actor: daca am un defect, e ca nu retin nume:D, cu atat mai putin de actori
- Beer: Redd's
- Birthday/Birthplace: 23.02.1991, Pucioasa
- Best Friends: Alexandra
- Body part on opposite sex: mainile?
- Best feeling in the world: cand El te ia prin surprindere pe strada:)
- Blind or deaf: -
- Best weather: nici prea cald, nici prea frig:)
- Been in love: asa putin:D
- Been bitched out: -
- Been on stage: da
- Believe in yourself: uneori da, uneori nu
- Believe in life on others planets: sa zicem da
- Believe in miracles: da:)
- Believe in magic: da, dar cum a zis si mara nu in vrajitorii:)
- Believe in God: Da
- Believe in Satan: nu
- Believe in Santa: da;))
- Believe in evolution: -
- Car: o impart cu tati (de fapt el o imparte cu mine, ca e a lui)
- Candy: Ciocolata:X
- Color: n-am preferinte
- Cried in school: da
- Chocolate/ Vanilla: ciocolata
- Chinese/Mexican: -
- Cake or pie: amandoua
- Countries to visit: cat mai multe
- Day or night: noapte
- Dream vehicle: nu am
- Danced: da
- Danced in the rain: nu
- Danced in the middle of the street: nu
- Do the splits: -
- Eggs: -
- Eyes: caprui
- Everyone has: -
- Ever failed a class: nu
- First crush: -
- Full name: Denisa Prundaru
- First thoughts walking up: ce gropite avea:)
- Food: nu sunt mofturoasa:)
- Fruits: pepene galben
- Greatest Fear: de singuratate
- Giver or taker: giver
- Goals: -
- Gum: nu ma dau in vant
- Get along with your parents: da
- Good luck charms: -
- Hair Colour: -
- Height: micuta:)
- Happy: da:)
- Holidays: cat mai multe
- How do you want to die: nu ma gandesc la asta
- Health freak: -
- Hate: nu
- Eye colour: negrii
- Hair colour:-
- Height: potrivit
- Clothing style: nu pot fi obiectiva:D
- Characteristics: -
- Ice cream: da:X caramel:x
- Instrument: -
- Jewerly: port, dar nu ma pasioneaza
- Job: inca astept sa vad daca m-au acceptat:D
- Kids: 1 sau 2
- Kickboxing or karate: karate
- Keep a jurnal: nu
- Longest car ride: nu mai stiu
- Love: cam dificila
- Letter: mi-ar placea:)
- Laughed so hard you cried: da
- Love at first sight: da, dar nu tine:D
- Milk flavour: -
- Movie: Before sunrise, Before sunset
- Mooned anyone: -
- Marriage: peste vreo cativa ani:)
- Motion sickness: -
- Mcd's or BK: Mcd's
- Number of Siblings: 0
- Number of piercings: 0
- Number: n-am
- Nickname: -
- Overused phrases: -
- One wish: sa merg pe o insula pustie
- One phobia: sa dansez:)
- Place you'd like to live: -
- Pepsi/Coke: Pepsi
- Quail: -
- Questionnaires: -
- Reason to cry: cand oameni nu sunt asa cum ma asteptam eu
- Reality Tv: -
- Radio Station: Kiss Fm, Europa Fm
- Rol your tongue in a circle: -
- Song: mai multe
- Shoe size: 37
- Sushi: -
- Skipped school: da
- Slept outside: nu
- Seen a dead body: da
- Smoked: nu
- Shower daily: da
- Sing well: dezastru:))
- In the shower: nu
- Swear: nu
- Stuffed animals: cutu:)
- Single/group dates: single
- Strawberries/Blueberries: amandoua
- Scientists need to invent: -
- Time for bed: dupa posibilitati:))
- Thunderstorms: -
- Touch your tongue to your nose: nu
- Unpredictable: da
- Under the influence: cateodata
- Understanding: da
- Vegetable you hate: -
- Vegetable you love: -
- Vocation spot: -
- Weakness: da...
- When you grow up: o sa vreau sa fiu mica
- which one of your friends acts more like you: -
- Who makes you laugh the most: Alexandra clar
- Worst feeling: -
- Wanted to be a model: nu
- Where do we go when we die: -
- Walk with a book on your head: nu
- X-Rays: -
- Year it is now: 2009
- Yellow: ce galben?:D
- Zoo animal: maimuta:)
- Zodiac sign: pesti
- Slept in a bed beside you? Alexandra
- See you cry? nu mai stiu
- Went to the movies with you? Tati:)
- You went to the mall with? nu mai stiu
- You went to dinner with? :-?
- You talked to on the phone? Alexandra
- Made you laugh? mami
luni, 27 aprilie 2009
Sa vina vara...
Alexandra asteapta nerabdatoare sa vina vara, asa ca a inventat o leapsa:) Si eu vreau sa vina vara...
- sa dorm mai mult (desi Alexandra ma va intrece in fiecare zi sigur:D)
- sa ne "destrabalam" pe undeva:)
- sa ma indragostesc la semafor:D
- sa barfim si sa ne amintim chestii...
- sa bem 3 in 1 (chiar daca are E-uri)
- sa dorm cu geamul deschis pentru ca e prea cald
- sa nu stim care la care vine
- sa facem si lista de la leapsa Alexandrei:)
- si sa fie vara noastra
marți, 21 aprilie 2009
Jurnalul unui zambet partea II
Si totusi uneori o dau si eu in bara, fara sa vreau...e ciudat, dar chiar de curand am facut-o. O domnisoara urma sa vorbeasca in fata mai multor oameni si se cam temea sa faca lucrul asta. In timp ce ma gandeam cum sa o ajut am zarit in primul rand un tanar simpatic si m-am gandit sa ma furisez pe buzele lui pt a o incuraja...a functionat imediat...desi putin confuza la inceput, fata si-a revenit si a prins curaj. Insa cred ca am exagerat, deoarece pe langa faptul ca am incurajat-o...am facut-o sa se indragosteasca de baiat...sau mai zis de mine...de amandoi. Am vrut sa ma retrag discret, dar baiatul nu-mi mai dadea voie..asa ca a trebuit sa-mi fac jocul pana la capat...si sa accept rezultatul...fata il placea pe baiat.Am fost fericit crezand ca tocmai am reusit sa dau nastere unei frumoase povesti de dragoste. In cateva zile nu mai aveam niciun dubiu...cei doi s-au intalnit si exista o atractie speciala intre ei...eu continuam sa-mi fac jocul si lucrurile mergeau bine...fara sa-mi dau seama ca de fapt fata era indragostita de mine. Le invadasem sangele la amandoi...isi zambeau prosteste tot timpul...chiar si atunci cand se sarutau, gaseau un motiv si inceapeau sa rada...zambeau cand se tineau de mana, cand vorbeau, cand se intalneau, cand se imbratisau...mereu. N-a durat nicio saptamana..si baiatul m-a alungat fara motiv...nu mi-a explicat nici mie, nici ei...a fost egoist. Fata nu a zis nimic...dar nu stie decat ca isi vrea zambetul inapoi...ma vrea pe mine, dar nu pe alte buze...decat pe ale lui...zice ca sunt special atunci cand stau pe buzele iubitului ei...fostului ei iubit...habar nu am ce sa fac...nu-mi place ca o vad trista. Desi aparent nu i-a pasat, i se face dor..si acum ii e dor.
sâmbătă, 18 aprilie 2009
Iepuras darnic:)
Zambet ironic...multumesc. Iepurasul mi-a dat o lectie de viata...e folositoare, nu sunt trista.
As plange, sa-mi eliberez dezamagirea din suflet...dar mai bine zambesc.
Multumesc pentru portia intreaga de imbratisari, pentru zambete, priviri, gropite, multumesc pentru felul special cum ma tineai de mana...si pentru pupicii jucausi cu care imi rasfatai nasul.
Prefer sa raman cu ce a fost bun...si o sa-mi amintesc doar ultima intalnire in care nu mai imi dadeai voie sa plec, fapt ce doveste ca te simteai bine in compania mea...
Poate acum ar trebui sa arunc cu vorbe pline de noroi si sa tip ca nu ma meriti..dar pentru ce? Astea sunt copilarii...prefer sa zambesc, pentru ca stiu ca sunt persoane care tin la mine si vor sa ma stie zambind. Cat despre acel "nu prea" nu m-a durat...pentru ca stiu ca nu e adevarat...doar o scuza salvatoare. Dar pana la urma nu asa suntem toti oamenii?:))Pentru ce sa spunem un adevar complicat, cand putem sa ne folosim de o scuza ieftina?
Daca as zice ca nu ma doare deloc as mintii, iar mie nu-mi place sa mint:) Acum o sa-mi reiau linistita lectura cartii "As vrea sa ma astepte si pe mine cineva...", deoarece nu se mai contrazice cu realitatea:) La piesa de sambata o sa merg si fara tine:)
P.s: Paste Fericit tuturor!>:D<
As plange, sa-mi eliberez dezamagirea din suflet...dar mai bine zambesc.
Multumesc pentru portia intreaga de imbratisari, pentru zambete, priviri, gropite, multumesc pentru felul special cum ma tineai de mana...si pentru pupicii jucausi cu care imi rasfatai nasul.
Prefer sa raman cu ce a fost bun...si o sa-mi amintesc doar ultima intalnire in care nu mai imi dadeai voie sa plec, fapt ce doveste ca te simteai bine in compania mea...
Poate acum ar trebui sa arunc cu vorbe pline de noroi si sa tip ca nu ma meriti..dar pentru ce? Astea sunt copilarii...prefer sa zambesc, pentru ca stiu ca sunt persoane care tin la mine si vor sa ma stie zambind. Cat despre acel "nu prea" nu m-a durat...pentru ca stiu ca nu e adevarat...doar o scuza salvatoare. Dar pana la urma nu asa suntem toti oamenii?:))Pentru ce sa spunem un adevar complicat, cand putem sa ne folosim de o scuza ieftina?
Daca as zice ca nu ma doare deloc as mintii, iar mie nu-mi place sa mint:) Acum o sa-mi reiau linistita lectura cartii "As vrea sa ma astepte si pe mine cineva...", deoarece nu se mai contrazice cu realitatea:) La piesa de sambata o sa merg si fara tine:)
P.s: Paste Fericit tuturor!>:D<
joi, 26 martie 2009
luni, 23 martie 2009
Despre prosteala
Una din placerile mele, care s-a transformat sau e pe cale de a se transforma in dependenta, este de a ma prostii...in principal prin modul in care vorbesc...o fac de obicei cu persoane apropiate si e un mod de a cere atentie, afectiune..cred. Desi mie imi da oarecum satisfactie aceasta prosteala, cei din jurul meu par mai degraba deranjati:D(Alexandra stie:) Cred ca o fac mai degraba involuntar...e poate modul de a ma manifesta, rezultat al faptului ca nu imi petrec vremea chiar cu persoanele cu care mi-as dori...iar atunci cand le intalnesc, probabil vreau sa acopar golul care s-a format intre timp...probabil vreau sa primesc deoadata toata atentia pe care in alte circumstante as fi primit-o treptat...desi aceasta prosteala este specifica varstei de 5-10 ani ea face parte din mine. si chiar daca as vrea sa scap de ea nu prea stiu cum:D Stiu ca ar fi de preferat un comportament matur, insa daca l-as adopta nu stiu daca as mai fi neaparat eu. Pt ca desi am 18 mi-e oarecum teama de lucrurile pe care le implica aceasta varsta si prefer sa ma ascund frumusel in spatele unui copil tembel. Dar pentru ca aceasta prosteala se pare ca imi da satidfactie doar mie, am sa incer pe cat posibil sa o reduc putin cate putin...
Lasand prosteala deoparte, mai am o problema...incep sa cred ca vad lucruri care nu exista doar din placerea de a le vedea...si asta este strans legat de atasamentul meu stupid fata de anumite persoane, care nu ar trebui sa existe. Aici nu mai e vorba de prosteala...e pur si simplu un sentiment straniu, care ar parea ca imi face bine, dar care de fapt ma induce in eroare...si ma face sa ma gandesc la lucruri fara sens. Mai bine nu mai vorbesc despre subiectul asta, ca nici macar eu nu prea stiu cum sta treaba intr-adevar. Stiu doar ca trebuie tratat intr-un fel sau altul...:-s
Lasand prosteala deoparte, mai am o problema...incep sa cred ca vad lucruri care nu exista doar din placerea de a le vedea...si asta este strans legat de atasamentul meu stupid fata de anumite persoane, care nu ar trebui sa existe. Aici nu mai e vorba de prosteala...e pur si simplu un sentiment straniu, care ar parea ca imi face bine, dar care de fapt ma induce in eroare...si ma face sa ma gandesc la lucruri fara sens. Mai bine nu mai vorbesc despre subiectul asta, ca nici macar eu nu prea stiu cum sta treaba intr-adevar. Stiu doar ca trebuie tratat intr-un fel sau altul...:-s
vineri, 20 martie 2009
Si cum sa fac mai Georgica al meu sa ma vezi? Imaturitatea ta ma depaseste, pentru ca eu sunt asa mai nebuna:)Cred ca va trebui sa ma documentez despre ce metode de agatat mai practica cei mici...si totusi de cate ori te vad imi vine sa te pup fugar pe obraz si apoi sa fug:)Data viitoare o sa ma opresc sa asteptam impreuna sa vina soferul, ca sa nu ne simtim cu musca pe caciula, chiar daca noi avem abonamente in buzunar si riscam sa ramanem in picioare. Dar cine nu ar prefera sa ramana in picioare cu tine?:)
P.S: Astept idei cum sa-l cuceresc pe Georgica:D
P.S: Astept idei cum sa-l cuceresc pe Georgica:D
marți, 17 martie 2009
Jurnalul unui zambet partea I
Inca din prima zi in care m-am nascut stiam ca ocupatia mea va fi sa cuceresc oameni...era o zi de iarna...m-am nascut pe buzele unui indragostit care voia sa-si binedispuna iubita, deoarece afara era frig. El s-a gandit sa zambeasca...si asa m-am nascut eu... as putea spune ca sunt copilul celor care iubesc...nu conteaza ce...viata, frumosul, persoana de langa ei, soarele,un prieten...
In fiecare zi incerc sa ii conving pe oameni cat de frumosi sunt daca ma au, incerc sa le arat ca si relatia lor cu cei din jur este alta cand sunt eu acolo...Cu unii dintre ei este extrem de simplu deoarece au o inocenta innascuta care ma lasa sa fac din ei ce vreau eu...imi plac acesti oameni si ei au cel mai mult de castigat. Cu altii este mai greu...deoarece ei nu inteleg rolul meu si adesea se lasa coplesiti de probleme si nervi si pur si simplu nu imi dau voie sa patrund in viata lor...niciodata nu renunt, deoarece pana la urma asta este si satisfactia muncii mele...sa-i fac si pe cei care nu ma vor sa ma iubeasca mai devreme sau mai tarziu...
Este foarte comic faptul ca desi eu le fac bine, desi ei ar trebui sa fie cei care ma cauta, eu sunt cel care alearga dupa ei...adica vine omul si iti da ceva pe gratis, care te face fericit, iar tu refuzi...este ciudat, dar asta este meseria mea...sa-i conving pe oameni de puterea existentei mele.
Imi place sa am grija de ei, sa-i ajut, sa-i scot din situatii dificile...si fac asta adaptandu-ma nevoilor lor...adica sunt exact asa cum au ei nevoie de mine...stiu sa fiu timid, stiu sa cuceresc o domnisoara atunci cand ma aflu pe buzele unui baiat, ma pricep la afaceri, stiu sa o fac sa cedeze pe persoana careia ma adresez si de la care stapanul meu asteapta o favoare, stiu sa leg prietenii, sa binedispun pur si simplu oamenii pe strada, stiu sa pun in valoare frumusetea unei fete care doarme, stiu sa fac un profesor sa para mai bland, stiu sa ii fac pe doi oameni complici, stiu sa ofer incredere...pot fi una dintre cele mai bune metode de manipulare, pentru ca sa fim seriosi...cine rezista sa se impotriveasca unui zambet?
Am o viata destul de agitata...cuvantul somn imi este destul de strain si asta pentru ca trebuie sa fiu prezent cand Georgica ii spune somnoros buna dimineata iubitei lui, apoi cand iubita ii multumeste pentru micul dejun pe care el s-a oferit sa il pregateasca...apoi trebuie sa fiu prezent in mijloacele de trasnsport cu care oamenii merg la serviciu si elevii la scoala, deoarece este important sa ai o atitudine pozitiva inca de dimineata...trebuie sa fiu prezent cand angajutul ii spune buna-dimineata sefului, apoi pe tot parcursul muncii acestora...trebuie sa fiu prezent pe buzele bibliotecarului care se ofera politicos sa ajute la cautarea unei carti...nu am voie sa lipsesc nici de la orele de condus in care eleva se scuza cu un zambet pentru ca a gresit, iar instructorul ii raspunde prietenos cu un altul...pe parcursul zilei am milioane de locuri in care trebuie sa fiu...apoi spre seara trebuie sa ma strecor pe buzele sotiei care isi asteapta sotul sa vina de la serviciul, sa fiu prezent cand oamenii isi spun noapte buna...si cand ai spera ca o sa dorm si eu...imi amintesc ca trebuie sa fiu si pe buzele oamenilor care dorm...mai ales daca acestia viseaza frumos:)
Cam asa arata o zi din viata mea...dar nu ma plang...pentru mine munca e cea mai buna odihna.
Va urma.
In fiecare zi incerc sa ii conving pe oameni cat de frumosi sunt daca ma au, incerc sa le arat ca si relatia lor cu cei din jur este alta cand sunt eu acolo...Cu unii dintre ei este extrem de simplu deoarece au o inocenta innascuta care ma lasa sa fac din ei ce vreau eu...imi plac acesti oameni si ei au cel mai mult de castigat. Cu altii este mai greu...deoarece ei nu inteleg rolul meu si adesea se lasa coplesiti de probleme si nervi si pur si simplu nu imi dau voie sa patrund in viata lor...niciodata nu renunt, deoarece pana la urma asta este si satisfactia muncii mele...sa-i fac si pe cei care nu ma vor sa ma iubeasca mai devreme sau mai tarziu...
Este foarte comic faptul ca desi eu le fac bine, desi ei ar trebui sa fie cei care ma cauta, eu sunt cel care alearga dupa ei...adica vine omul si iti da ceva pe gratis, care te face fericit, iar tu refuzi...este ciudat, dar asta este meseria mea...sa-i conving pe oameni de puterea existentei mele.
Imi place sa am grija de ei, sa-i ajut, sa-i scot din situatii dificile...si fac asta adaptandu-ma nevoilor lor...adica sunt exact asa cum au ei nevoie de mine...stiu sa fiu timid, stiu sa cuceresc o domnisoara atunci cand ma aflu pe buzele unui baiat, ma pricep la afaceri, stiu sa o fac sa cedeze pe persoana careia ma adresez si de la care stapanul meu asteapta o favoare, stiu sa leg prietenii, sa binedispun pur si simplu oamenii pe strada, stiu sa pun in valoare frumusetea unei fete care doarme, stiu sa fac un profesor sa para mai bland, stiu sa ii fac pe doi oameni complici, stiu sa ofer incredere...pot fi una dintre cele mai bune metode de manipulare, pentru ca sa fim seriosi...cine rezista sa se impotriveasca unui zambet?
Am o viata destul de agitata...cuvantul somn imi este destul de strain si asta pentru ca trebuie sa fiu prezent cand Georgica ii spune somnoros buna dimineata iubitei lui, apoi cand iubita ii multumeste pentru micul dejun pe care el s-a oferit sa il pregateasca...apoi trebuie sa fiu prezent in mijloacele de trasnsport cu care oamenii merg la serviciu si elevii la scoala, deoarece este important sa ai o atitudine pozitiva inca de dimineata...trebuie sa fiu prezent cand angajutul ii spune buna-dimineata sefului, apoi pe tot parcursul muncii acestora...trebuie sa fiu prezent pe buzele bibliotecarului care se ofera politicos sa ajute la cautarea unei carti...nu am voie sa lipsesc nici de la orele de condus in care eleva se scuza cu un zambet pentru ca a gresit, iar instructorul ii raspunde prietenos cu un altul...pe parcursul zilei am milioane de locuri in care trebuie sa fiu...apoi spre seara trebuie sa ma strecor pe buzele sotiei care isi asteapta sotul sa vina de la serviciul, sa fiu prezent cand oamenii isi spun noapte buna...si cand ai spera ca o sa dorm si eu...imi amintesc ca trebuie sa fiu si pe buzele oamenilor care dorm...mai ales daca acestia viseaza frumos:)
Cam asa arata o zi din viata mea...dar nu ma plang...pentru mine munca e cea mai buna odihna.
Va urma.
luni, 16 martie 2009
vineri, 13 martie 2009
:)
Astazi i-am studiat mainile...sunt frumoase. Cred ca mana mea s-ar potrivi perfect intr-a lui...poate intr-o zi o sa facem proba si o sa ne masuram degetele:)
miercuri, 11 martie 2009
Leapsa si iar..leapsa
Cred ca Alexandrei nu-i place sa ma stie ca stau degeaba ca tot imi da leapse...dar eu sunt fata constiincioasa si le onorez:).
Stii tu care este...
Stii tu care este...
- Ziua cea mai frumoasa? - ziua in care copilul tau va zice "mama":) (mentionez ca nu am trait ziua, insa am sentimentul ca va fi frumoasa)
- Cel mai mare obstacol? - neincrederea in tine
- Cea mai mare greseala? - invinuirea fara dovezi, orbit de primul impuls si de furie
- Radacina tuturor relelor? - minciuna
- Cea mai mare infrangere? - atunci cand incetezi sa mai lupti
- Prima necesitate? - afectiunea (scuze Alexandra ca am copiat, dar coincidenta face sa am aceeasi parere:)
- Lucrul care face fericit un om? - caderea unui stele
- Cel mai mare mister? - ce gandesc cei din jur (as vrea sa pot sa citesc ganduri)
- Persoana cea mai periculoasa? - cea la care tii cel mai mult, pt ca te poate rani cel mai usor
- Cel mai bun cadou? - un zambet sincer
- Lucrul cel mai de valoare? - a fi corect: cu tine si cu ceilalti
- Sentimentul cel mai placut? - cand stii ca cineva tine la tine
- Cel mai bun remediu? - ciocolata Milka
- Persoana de care ai nevoie cel mai mult? - cel mai bun prieten
Abonați-vă la:
Postări (Atom)