:)

Azi am fost fericita...a fost o fericire sincera, venita din suflet:)

Despre prosteala

Una din placerile mele, care s-a transformat sau e pe cale de a se transforma in dependenta, este de a ma prostii...in principal prin modul in care vorbesc...o fac de obicei cu persoane apropiate si e un mod de a cere atentie, afectiune..cred. Desi mie imi da oarecum satisfactie aceasta prosteala, cei din jurul meu par mai degraba deranjati:D(Alexandra stie:) Cred ca o fac mai degraba involuntar...e poate modul de a ma manifesta, rezultat al faptului ca nu imi petrec vremea chiar cu persoanele cu care mi-as dori...iar atunci cand le intalnesc, probabil vreau sa acopar golul care s-a format intre timp...probabil vreau sa primesc deoadata toata atentia pe care in alte circumstante as fi primit-o treptat...desi aceasta prosteala este specifica varstei de 5-10 ani ea face parte din mine. si chiar daca as vrea sa scap de ea nu prea stiu cum:D Stiu ca ar fi de preferat un comportament matur, insa daca l-as adopta nu stiu daca as mai fi neaparat eu. Pt ca desi am 18 mi-e oarecum teama de lucrurile pe care le implica aceasta varsta si prefer sa ma ascund frumusel in spatele unui copil tembel. Dar pentru ca aceasta prosteala se pare ca imi da satidfactie doar mie, am sa incer pe cat posibil sa o reduc putin cate putin...

Lasand prosteala deoparte, mai am o problema...incep sa cred ca vad lucruri care nu exista doar din placerea de a le vedea...si asta este strans legat de atasamentul meu stupid fata de anumite persoane, care nu ar trebui sa existe. Aici nu mai e vorba de prosteala...e pur si simplu un sentiment straniu, care ar parea ca imi face bine, dar care de fapt ma induce in eroare...si ma face sa ma gandesc la lucruri fara sens. Mai bine nu mai vorbesc despre subiectul asta, ca nici macar eu nu prea stiu cum sta treaba intr-adevar. Stiu doar ca trebuie tratat intr-un fel sau altul...:-s

Si cum sa fac mai Georgica al meu sa ma vezi? Imaturitatea ta ma depaseste, pentru ca eu sunt asa mai nebuna:)Cred ca va trebui sa ma documentez despre ce metode de agatat mai practica cei mici...si totusi de cate ori te vad imi vine sa te pup fugar pe obraz si apoi sa fug:)Data viitoare o sa ma opresc sa asteptam impreuna sa vina soferul, ca sa nu ne simtim cu musca pe caciula, chiar daca noi avem abonamente in buzunar si riscam sa ramanem in picioare. Dar cine nu ar prefera sa ramana in picioare cu tine?:)

P.S: Astept idei cum sa-l cuceresc pe Georgica:D

Jurnalul unui zambet partea I

Inca din prima zi in care m-am nascut stiam ca ocupatia mea va fi sa cuceresc oameni...era o zi de iarna...m-am nascut pe buzele unui indragostit care voia sa-si binedispuna iubita, deoarece afara era frig. El s-a gandit sa zambeasca...si asa m-am nascut eu... as putea spune ca sunt copilul celor care iubesc...nu conteaza ce...viata, frumosul, persoana de langa ei, soarele,un prieten...
In fiecare zi incerc sa ii conving pe oameni cat de frumosi sunt daca ma au, incerc sa le arat ca si relatia lor cu cei din jur este alta cand sunt eu acolo...Cu unii dintre ei este extrem de simplu deoarece au o inocenta innascuta care ma lasa sa fac din ei ce vreau eu...imi plac acesti oameni si ei au cel mai mult de castigat. Cu altii este mai greu...deoarece ei nu inteleg rolul meu si adesea se lasa coplesiti de probleme si nervi si pur si simplu nu imi dau voie sa patrund in viata lor...niciodata nu renunt, deoarece pana la urma asta este si satisfactia muncii mele...sa-i fac si pe cei care nu ma vor sa ma iubeasca mai devreme sau mai tarziu...
Este foarte comic faptul ca desi eu le fac bine, desi ei ar trebui sa fie cei care ma cauta, eu sunt cel care alearga dupa ei...adica vine omul si iti da ceva pe gratis, care te face fericit, iar tu refuzi...este ciudat, dar asta este meseria mea...sa-i conving pe oameni de puterea existentei mele.
Imi place sa am grija de ei, sa-i ajut, sa-i scot din situatii dificile...si fac asta adaptandu-ma nevoilor lor...adica sunt exact asa cum au ei nevoie de mine...stiu sa fiu timid, stiu sa cuceresc o domnisoara atunci cand ma aflu pe buzele unui baiat, ma pricep la afaceri, stiu sa o fac sa cedeze pe persoana careia ma adresez si de la care stapanul meu asteapta o favoare, stiu sa leg prietenii, sa binedispun pur si simplu oamenii pe strada, stiu sa pun in valoare frumusetea unei fete care doarme, stiu sa fac un profesor sa para mai bland, stiu sa ii fac pe doi oameni complici, stiu sa ofer incredere...pot fi una dintre cele mai bune metode de manipulare, pentru ca sa fim seriosi...cine rezista sa se impotriveasca unui zambet?
Am o viata destul de agitata...cuvantul somn imi este destul de strain si asta pentru ca trebuie sa fiu prezent cand Georgica ii spune somnoros buna dimineata iubitei lui, apoi cand iubita ii multumeste pentru micul dejun pe care el s-a oferit sa il pregateasca...apoi trebuie sa fiu prezent in mijloacele de trasnsport cu care oamenii merg la serviciu si elevii la scoala, deoarece este important sa ai o atitudine pozitiva inca de dimineata...trebuie sa fiu prezent cand angajutul ii spune buna-dimineata sefului, apoi pe tot parcursul muncii acestora...trebuie sa fiu prezent pe buzele bibliotecarului care se ofera politicos sa ajute la cautarea unei carti...nu am voie sa lipsesc nici de la orele de condus in care eleva se scuza cu un zambet pentru ca a gresit, iar instructorul ii raspunde prietenos cu un altul...pe parcursul zilei am milioane de locuri in care trebuie sa fiu...apoi spre seara trebuie sa ma strecor pe buzele sotiei care isi asteapta sotul sa vina de la serviciul, sa fiu prezent cand oamenii isi spun noapte buna...si cand ai spera ca o sa dorm si eu...imi amintesc ca trebuie sa fiu si pe buzele oamenilor care dorm...mai ales daca acestia viseaza frumos:)
Cam asa arata o zi din viata mea...dar nu ma plang...pentru mine munca e cea mai buna odihna.
Va urma.

:)

"Si mai devreme sau mai tarziu s-ar gasi si ceva oameni cu care sa ne putem zambi..."

:)

Astazi i-am studiat mainile...sunt frumoase. Cred ca mana mea s-ar potrivi perfect intr-a lui...poate intr-o zi o sa facem proba si o sa ne masuram degetele:)

Leapsa si iar..leapsa

Cred ca Alexandrei nu-i place sa ma stie ca stau degeaba ca tot imi da leapse...dar eu sunt fata constiincioasa si le onorez:).

Stii tu care este...

• Ziua cea mai frumoasa? - ziua in care copilul tau va zice "mama":) (mentionez ca nu am trait ziua, insa am sentimentul ca va fi frumoasa)
• Cel mai mare obstacol? - neincrederea in tine
  
• Cea mai mare greseala? - invinuirea fara dovezi, orbit de primul impuls si de furie
• Radacina tuturor relelor? - minciuna
• Cea mai mare infrangere? - atunci cand incetezi sa mai lupti
• Prima necesitate? - afectiunea (scuze Alexandra ca am copiat, dar coincidenta face sa am aceeasi parere:)
• Lucrul care face fericit un om? - caderea unui stele
• Cel mai mare mister? - ce gandesc cei din jur (as vrea sa pot sa citesc ganduri)
• Persoana cea mai periculoasa? - cea la care tii cel mai mult, pt ca te poate rani cel mai usor
• Cel mai bun cadou? - un zambet sincer
• Lucrul cel mai de valoare? - a fi corect: cu tine si cu ceilalti
• Sentimentul cel mai placut? - cand stii ca cineva tine la tine
  
• Cel mai bun remediu? - ciocolata Milka
• Persoana de care ai nevoie cel mai mult? - cel mai bun prieten

Leapsa merge la Catalina si la Iulia.

Leapsa

Leapsa primita de la Alexandra. Draguta, dar cam mi-a dat batai de cap:D. Sa vedem ce a iesit.

Leapsa merge la Catalina si Iulia. Iata pasii care trebuie urmati:


- Go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.
- Go to “Random quotations” or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.
- Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.
- Use Photoshop or similar to put it all together.

Adultii...si zambetele

Uneori sunt atat de copilaresti zambetele adultilor...mi-am dat seama ca ma fac fericita aceste zambete. Cred ca un zambet din partea unui adult te face automat sa il simti aproape de tine...desi adultii se pricep la cuvinte sa zicem, sau mai corect sunt capababil sa intretina o conversatie cu oricine:) (anumiti adulti) parca atunci cand esti intampinat de un zambet tot e ceva mai special...si ma refer la un anumit zambet...deoarece nu toate zambetele adultilor sunt la fel...nu vorbesc de zambetele oficiale, fortate, de zambetele ironice sau de cele de superioritate....nu vorbesc de zambetele afisate dupa o gluma sau mai stiu eu ce alte zambete...vorbesc de acele zambete discrete, de complicitate...vorbesc de zambetele fugare care inlocuiesc cuvintele...de zambetul de copil afisat pe fata unui adult...sau de zambetul sincer pe care un adult nu cred ca este capabil sa i-l ofere altui adult...ci doar unui copil...Pentru ca sunt sigura ca uneori adultii se tem sa isi exprime deschis sentimentele unii fata de altii...cred ca in preajma unui copil se simt liberi si isi pot afisa mai usor zambetul sincer fara sa se simta penibili...mai pana acum ceva zile m-am putut bucura de un astfel de zambet...am invatat relativ repede sa il obtin si imi placea sa profit de el...inlocuia oarecum niste cuvinte de repros...cam riscant din partea unui adult sa dea cearta pe un zambet...si cam curajos din partea unui copil sa raspunda la cearta cu un zambet...
Dar in spatele zambetelor era o legatura care transforma in ceva bun semnificatia lor...si desi uneori zambetul nu poate inlocui cuvintele, poate neplacute, dar necesare, el poate incheia o discutie pasnic, oferindu-le celor doi certitudinea ca totul e in regula, in ciuda celor discutate.
Si imi mai place ca adultii stiu sa raspunda la "Multumesc!" cu ceva mai mult decat "Cu placere!", iar astfel nu risti sa te alegi cu o discutie seaca. Ieri simteam nevoia sa ii multumesc cuiva, dar mi-a luat ceva pana am luat telefonul in mana deoarece nu stiam cum sa o fac...mi se parea ciudat ca un copil sa sune un adult doar pentru a-i spune multumesc, desi simteam din tot sufletul nevoia sa o fac. Si am facut-o...iar reactia mi-a dat curaj sa spun mai des adultilor "Multumesc!".:) Mi-am dat seama ca un multumesc spus din suflet valoreaza mai mult decat orice propozitie complicata prin care incerci sa-ti arati recunostinta, valoreaza mai mult decat un lucru material.(pentru cine stie sa aprecieze)

P.s.: O sa-mi fie dor de zambetul pe care il castigasem si care mi-a fost de atatea ori complice:)

Emotii, examen, fericire

Astazi pe la 8 urma examenul cel mare...cel pentru permis. Ieri scapasem usurel de sala..astazi urma punctul culminant: orasul.
Asa ca ma trezesc eu pe la 6...bineinteles nu mai aveam somn, iar in stomacelul meu deja incepusera sa apara fluturasii, care de care mai zburdalnici:) Nu prea mai aveam stare deloc...m-am uitat putin la televizor, am mancat o banana...doar, doar s-o face mai repede 7 sa vina tati de la servici si sa plecam. La 7.30 trebuia sa ma intalnesc cu instructorul sa mai exersez putin inainte de examen, asta la cererea mea.
In sfarsit plec de acasa...ploaia se oprise si asta ma bucura oarecum. Ajung acolo, apare si instructorul pe la 7.40 zambaret ca intotdeauna. Ce puteam sa imi imaginez decat ca...voi merge bine....ca doar era inainte de examen. Numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ...asa ca nu am mers tocmai bine. Apa pe strada...instructorul tipa sa o ocolesc ca stropesc pietonii si ma pica...unde mai pui ca era sa intre un tampit in mine bineinteles din vina lui...ce sa mai....eu nervoasa cu lacrimi in ochi, instructorul cam nervos si el....in sfarsit cobor si fug repede la tati in masina si ma apuca plansu...:D dragut nu?Imi dau eu seama ca plang degeaba si ca trebuie sa ma calmez, imi iau dosarul in brate si ma duc la instructor care bineinteles ca zambea, stiind ca m-am enervat.
Lume destula...ma gandeam ca stau vreo cateva ore sa astept. Politistii intarzie vreo jumatate de ora. Apar si ei in sfarsit si incep sa strige...nu dureaza mult si primul politist ma striga...ma duc repede la instructor si il intreb cum e politistul...mi se raspunde "E corect." Nu stiu cat m-a lamurit cu asta, dar ma rog. Completez o fisa si deja ma vedeam asteptand in parcarea aia groaznica pana imi vine randul, cand instructorul imi zice sa imi dau geaca jos si sa intru in masina ca dau prima. Poftim? Prima? De ce eu?Eram moarta de frica...ma rog..neavand ce comenta fac ce mi s-a spus, iar in 2 minute domnul politist era langa mine...cand a intrat in masina mi-au trecut toate emotiile si ma simteam chiar pregatita. "Cand sunteti gata puteti sa plecati domnisoara!Faceti la dreapta!" Si asa am pornit eu la drum, extrem de atenta la pietoni pe care ii mai scapam, dar stiam ca sunt picata daca ratez vrenul. Surpriza...autobuz oprit in statie...suficient loc sa-l depasesc, insa veneau masini din sens opus. Sa trec, sa nu trec....decid sa astept...si tot astept deoarece autobuzul nu pleca, iar masinile din sens opus nu incetau sa vina. Ma tot gandeam daca am facut bine, cand domnul politist vine cu replica salvatoare: "Felicitari domnisoara!Ati procedat corect ca nu ati intrat in depasire!Puteti sa-i dati drumul acum!" Ce fericire pe mine...totul merge bine pana cand imi zice sa intru in prima parcare pe dreapta...parcare pe dreapta...ma tot gandeam dar nu o stiam...asa ca am trecut frumos de ea cand aud: "Domnisoara nu ati vazut parcarea?V-am zis sa intrati in parcare". Raspund automat: "Ma scuzati, nu am fost atenta!" Ma iarta si imi zice sa opresc pe dreapta...ma pune sa dau putin cu spatele sa ma apropii de masinile parcate si zice: "Sunteti admisa!".
Da...asta fusese tot...ma duc fuguta in spate sa-l las pe baiatul care astepta si el saracul sa dea examen...tin sa-i multumesc ca m-a lasat pe mine prima:) I-am dat repejor mesaj instructorului ca sa nu mai stea omul cu emotii si apoi Matzei care mi-a dat repede un bravo inapoi si gata. Am stat cumintica pana a terminat si baiatul, care a fost si el admis:)
Cam asta a fost aventura marelui examen...putine lacrimi la inceput, multa fericire dupa:) L-am sunat mai devreme pe instructor sa-i multumesc, pentru ca a fost si meritului lui cel putin atat cat a fost al meu...i-am multumit si ca m-a facut sa plang de dimineata, si ca m-a bagat sa dau prima, chiar daca pe moment imi venea sa il strang de gat.:)

P.S: Atunci cand sunt fericita am chef sa vorbesc mult...drept dovada acest post imens...cei care au vorbit cu mine astazi stiu cat de mult am putut vorbi:D!Multumesc ca m-ati suportat!