marți, 22 septembrie 2009

Vreau...

Chiar daca cam am de invatat Iulia mi-a dat o leapsa si cum nimic nu e mai frumos decat sa ne exprimam dorintele, iat-o:)

Vreau sa zambesc mereu...
Vreau sa ma indragostesc la semafor...
Vreau sa nu ma mai trezesc atat de dimineata...
Vreau sa merg la Sulina...
Vreau sa vad stele cazatoare...
Vreau ciocolata Milka...
Vreau sa am o relatie mai apropiata cu parintii mei...
Vreau sa trec de admitere...
Vreau frappe cu nuca de cocos...
Vreau sa le arat mai des celor apropiati ca tin la ei...
Vreau sa nu mai fiu atat de aiurita...
Vreau sa nu mai ravnesc la ce a fost...
Vreau sa traiesc in prezent...
Vreua sa raman la 18 ani...
Vreau sa am iubit...
Vreau sa nu mi se mai para atat de nesuferita romana...
Vreau sa vad ca barbatii ofera locul femeilor in autobuz...
Vreau sa merg pe o insula...
Vreau sa nu mai exista ura...
Vreau Vanatorii de zmeie inapoi...
Vreau sa fac multe nebunii...
Vreau sa am o viata mai agitata...
Vreau sa am o un servici care sa-mi placa...
Vreau ca intr-o zi sa simt miros de scortisoara pe toate strazile...
Vreau sa fim mai ingaduitori...
Vreau sa merg la teatru...
Vreau....


Alexandra, Mara, Ioana...voi ce vreti?

luni, 21 septembrie 2009

NU ma mai recunosti? Du-te pe peronul unde m-ai imbratisat pentru prima oara si-ti vei da seama ca sunt aceeasi...acum nu ma mai iei in brate deoarece nu mai e frig? Sa stii ca nevoia a ramas la fel de mare...nu vreau sa fiu imbratisata doar cand mi-e frig...NU mai am parul ciufulit si ochii umflati de nesomn? Sa stii ca sentimentele mele sunt aceleasi...Intelege ca nu ma poti iubi doar pentru ce eram atunci...de fapt eu sunt aceeasi...doar peronul ud nu mai e...dar tu esti de vina...pentru ca daca ai avea putina imaginatie ai putea sa-ti imaginezi ca strada asta e un peron, cladirea aia din fata gara, banca asta bordura pe care statea ghemuita in tine, oamenii astia grabiti turistii fericiti masinile ce claxoneaza trenurile si tot asa...nu...tu nu stii sa spui decat ca eu m-am schimbat...Te-ai gandit vreun minut ca poate tu nu mai esti acelasi?Nu...pentru ca e mai simplu sa gasesti vina in altcineva...Uita-te la mine...dar uita-te bine...Ce vezi?Spune naiba o data ce vezi...sau mai bine vino si apropieti urechea de inima mea si asculta...asculta strainule de pe peron si vei vedea ca nu sunt cu nimic diferita de cea de atunci...poate singurul meu defect e ca iubesc prea mult...

duminică, 13 septembrie 2009

-Viseaza!
-Taci!
-Zambeste!
-Te urasc!
-Nu-mi pasa. Viseaza!
-Plec.
-N-ai curaj. Dar oricine poate visa..viseaza!
-Ce dracu e ala un vis?
-Ca sa visezi nu-ti trebuie vise..ti-am zis sa visezi nu sa ai vise...
-Esti nebuna!
-Poate...dar tu viseaza!
-Dar ce inseamna "a visa"?
-Inseamna sa iesi din rutina si sa-ti faci planuri...
-Ca sa ma amagesc?
-Nu, ca sa ai ce duce la indeplinire.
-Bla, bla, bla...
-Stii ce a spus un om destept odata? Ca daca tu iti doresti ceva tot universul conspira pentru ca tu sa obtii ceea ce iti doresti...
-Vorbe fara valoare...
-In opinia ta...nici n-ai incercat. Este destinul, esti tu, care prin munca poti ajunge unde vrei, si nu in ultimul rand e Dumnezeu...acestea sunt ingredientele necesare pentru indeplinirea viselor tale...bine, mai este si norocul...
-Parca ziceai ca nu iti trebuie vise ca sa visezi.
-Pai nu iti trebuie...incepi prin a visa si visarea ta se transforma in vise...
-Nici tu nu intelegi ce zici.
-Poate eu nu..dar tu ai inteles foarte bine. O prietena draga mi-a zis ceva care mi-a ajuns la suflet si vreau sa-i multumesc...Mi-a zis: "Si se mai spune ca oamenii inteligenti viseaza mai mult."
-Mda...ce sa spun...
-Nimic..doar gandeste-te putin si...viseaza!
-Si daca o fac degeaba?
-Nu exista esec atunci cand visezi...oricum nu o sa ti se ia nimic din ceea ce ai...castigi ambitie si inveti sa lupti...indiferent daca visul ti se indeplineste sau nu...
-Dar pot sa visez si daca nu am vise?
-Ti-am mai zis ca da...
-Si de unde incep?Nu stiu cum sa fac...
-Te pui in pat, inchizi ochii sau te uiti pe tavan si iti lasi gandurile sa zboare libere...de exemplu daca iti trece prin cap ca vrei pe o insula pustie nu te gandesti imediat ca nu ai bani sa mergi, din contra...te gandesti cum ar fi acolo, cu cine ai fi si in ultima faza ce ai putea sa faci ca sa obtii banii necesari sa mergi...asta inseamna sa visezi...sa nu spui niciodata nu gandurilor tale...
-Si doar cand stau in pat cu ochii inchisi pot sa visez?
-Nuuu..normal ca nu. Cand eram in liceu si ma plictiseam la ore imi sprijineam capul in maini, faceam abstractie de ce e in jur...si visam. Odata am luat si un doi deoarece nu am fost atenta...
-Cand mergi pe strada poti sa visezi?
-Daaaa...e unul dintre cele mai potrivite locuri...doar sa fi atent sa nu te lovesti de oameni si sa ai grija la masini...mie cel mai mult imi place sa visez cand stau la semafor...cel mai mult visez ca o sa apara printul visurilor mele si ca o sa ma indragostesc acolo, imediat. Mi s-a intamplat sa se faca verde si sa nu vad...si am mai stat pana s-a facut din nou...
-Hmm..mie mi-ar palcea sa visez la dus..cum nu prea imi place sa cant..cred ca visatul ar fi o preocupare buna.
-Perfect...se pare ca ai inceput sa intelegi cum stau lucrurile cu visatul asta.
-Mai mult fortat..
-Hai recunoaste ca-ti place...mai mult...sa stii ca vine din fiecare din noi...doar te-am ajutat sa descoperi esentialul..de acum incolo depinde de tine.
-Multumesc.
-Iti multumesc eu..sunt cel mai fericit cand mai castig un visator printre noi...lumea are nevoie de visatori:)

P.s.: In fiecare dintre noi se gaseste un visator. Doar ca unora ne e frica sa recunoastem ca face parte din noi...insa intr-o zi vom gasi suficiente motive sa ne mandrim cu el.:)

vineri, 11 septembrie 2009

Romanta tineretii-Ion Minulescu

Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit "Fluieră-vânt" -
Şi fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu şi eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioşat
Şi-n cadrul preţului fixat -
Un preţ absurd,
Ridicul
Şi meschin,
Cu care-aş fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Şi-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit...

Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar şi altora!...
Şi-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel - mai pe nimic -
Căci ea - flămândă veşnic - se grăbea
Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana!...

Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu...
Şi-atunci -
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Şi s-o ascund sub pat -
Deşi-o iubeam, am renunţat la ea
Şi n-am mai vrut să ştiu cine era!...

Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Şi-a dispărut...
Şi nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut...

Şi totuşi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai...
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Şi-aştepta
O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea!...

Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat...
Şi-n loc s-o mai sărut -
Cum aş fi vrut -
Am început să plâng cu-adevărat!...

Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie!...

Şi-acum,
Cred c-aţi ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tïnereţea mea!...

miercuri, 9 septembrie 2009

Vanatorul de zmeie

Cand l-am vazut prima data inalta zmeie pe plaja...m-a intrebat daca vreau sa incerc...i-am zambit neincrezatoare si i-am spus ca nu am mai facut asta niciodata...s-a entuziasmat atat la ideea ca o sa fie el cel care imi arata...in ochii lui se putea citi aceeasi bucurie pe care o are un copil cand ii dai ceva dulce..m-a luat de mana si m-a dus cativa metri mai incolo unde avea un rucsac din care a scos vreo 10 zmeie pe care le-a desfacut cu o dibacie si o grija care m-au facut sa zambesc...m-a pus sa aleg...fiecare zmeu avea ceva desenat pe el...erau atat de frumoase incat nu stiam pe care sa-l aleg...l-am rugat sa mi-l dea pe cel care ii place lui cel mai mult...mi-a dat un zmeu lila cu buline...era superb..mi-a zis ca dupa ce imi arata o sa facem intrecere..i-am zis ca nu e corect pentru ca el are experienta si eu nu, dar a venit langa mine si mi-a spus la ureche (desi nu mai era nimeni in preajma) ca o sa ma lase sa castig. Mi-a dar firul zmeului sa il tin in mana..si si-a pus mana peste a mea...mana lui aluneca atat de usor pe firul subtire al zmeului si o dirija si pe a mea...dupa ce zmeul s-a ridicat mi-a zis ca trebuie sa alergam...eram atat de fascinata incat nici nu mi-am dat seama cand a dat drumul la ata si si-a deschis repede un zmeu identic cu al meu pe care l-a ridicat cat ai clipi...nu mai stiam care e al meu si care e al lui..m-a apucat din nou de mana si am alergat asa pana am obosit...in timp ce ne jucam mi-a povestit ca atunci cand era mic il punea pe tatal lui sa-i cumpere materiale si le construia singur...mi-a zis ca are la el in camera o multime si ca nu ar renunta la ele niciodata...intotdeauna castiga concursurile care se organizau la el in oras..zmeul lui ramanea cel mai mult timp in zbor si intotdeauna reusea sa le doboare pe celelalte...mi-a propus sa facem schimb de zmeie...dar m-a mintit si mi le-a lasat mie pe amandoua...nici nu pot sa exprim in cuvinte ce simteam...ma simteam ca si cum as fi zburat si eu cu ele..cand toata aceasta calatorie s-a terminat am simtit nevoia sa-l imbratisez...imi oferise ceva foarte pretios...imi daduse ocazia sa ma simt libera si sa regasesc bucuria copilariei...l-am simtit atat de aproape...mi-a multumit.
Dupa m-a invitat la el sa imi arate colectia de zmeie...avea emotii...dar l-am pacalit ca am obosit si l-am pus sa ma ia in spate si m-am jucat in parul lui...s-a relaxat apoi...mi-a placut la el...nu era dezordine si mirosea a scortisoara...langa semineu avea un fotoliu in care mi-a zis ca ii place sa stea si sa citeasca...de la fereastra lui se vedea marea...intr-un bol avea bucati de ciocolata cu menta...s-a dus si a fiert vin sa ne incalzim...mi-a zis ca eram foarte frumoasa cand alergam cu zmeul si vantul se juca prin parul meu...am rosit...iar el a venit si m-a pupat pe frunte...ne-am asezat pe covor si am inceput sa povestim..nu mai stiu cand am adormit...stiu doar ca m-am trezit cu capul pe umarul lui.

P.s: De atunci ma hranesc in fiecare zi cu imbratisarea vanatorului de zmeie:) Ne mai jucam din cand in cand cu zmeiele si el mereu ma lasa sa castig:)

duminică, 6 septembrie 2009

Orez cu lapte

Ploua linistit...intr-o mana tinea castronasul visiniu in care matusa ei ii pusese orez cu lapte ornat cu dulceata de visine, iar in cealalta umbrela imensa cu personaje din desene animate...nu-si daduse seama cand se facuse noapte...nu era departe pana la ea acasa, dar simtea o oarecare teama in suflet...cand era mica mergea pe drumul ala si la ore mai tarzii..acum e mai putin curajoasa decat atunci...i se facuse frig...se gandea aiurea...la nimic..doar respira aerul umed si isi dorea sa ajunga acasa...
O masina trece in viteza si o stropeste.
Ea: Idiotule!
Nu-si daduse seama ca in spatele ei merge cineva, cand deodata aude o voce si tresare...
El: Pacat ca nu te-a auzit...merita "complimentul"...habar nu au ca pe strada mai sunt si oameni. Esti bine?
Ea: Da...doar putin uda. Dar o sa ajung repede acasa. Tu...
El: Eu iti priveam mersul...nu m-am gandit vreodata ca o sa-mi placa atat de mult mersul unei persoane...
Ea tremura...nu mai stia daca de frig sau de emotie...inima ii batea cu putere...
Ea: Multumesc...dar voiam sa zic ca tu...te cunosc din seara aia cand...
El:...eram ametit. Mi-e si rusine cand imi amintesc...facusem pariu cu un prieten si a trebuit sa beau o bere..de obicei nu beau...si am ametit imediat...Da-mi voie sa te ajut cu umbrela...ai ambele maini ocupate.
Mergeam unul langa altul...el tinea umbrela aplecata mai mult spre ea si zambea...mergeau foarte apropiati, incat aproape ca isi simteam bataile inimii unul altuia.
Ea: Te-am privit mult in seara aia..aveai ceva special..habar nu am ce...aveam mare noroc ca nu ma vedeai...
El: Asta crezi tu...mi-a placut foarte tare ca mi-ai zambit cand am intrat...l-am simtit ca fiind foarte sincer acel zambet...voiam sa intreb cine esti...dar am avut mare noroc ca ai strigat "tati" si atunci am realizat ca stau la aceeasi masa cu tatal tau...m-am speriat..ma intrebam: "Oare a obsevat ca ii priveam fiica insistent?" Imi era si rusine..mai ales de faptul ca eram ametit...
Ea: Te asigur eu ca nu a observat...
Fara sa-si dea seama ea il luase de brat si se ghemuise langa el..ii era destul de frig...
Ea: In ce directie mergi?Sa nu te retin...
El: Te conduc...vreau sa stiu ca ai ajuns in siguranta acasa...Imi place sa stau cu tine
Ea a zambit.
El: Dar ce tii cu atata grija in mana?
Ea: Orezul cu lapte pe care mi l-a dat matusa mea...nu m-a lasat sa plec fara el...
El: Imi plac matusile iubitoare...sunt foarte simpatice. Si orezul cu lapte imi place.
Au mai mers putin timp in care niciunul nu a spus nimic...doar se priveau si isi zambeau ca doi complici...au ajuns la ea acasa.
Ea: Se pare ca am ajuns...
El: Da..din pacate:) Mi-a facut placere sa te intalnesc. Sper sa ne mai vedem...
Ea: Staaaai..unde vrei sa fugi? Daca nu ai treaba te invit la mine sa mancam impreuna orezul cu lapte. O sa-ti placa...
El: Dar...
Ea: Hai..te rog. O sa am mai multa pofta cu tine..plus ca ai zis ca-ti place.
El: Mi-ar face placere. Multumesc de invitatie..sincer nu ma asteptam...
Ea: Crezi ca mi-e teama de ce o sa barfeasca vecina ca te-a vazut intrand la mine la ora asta? Stai linistit..parintii mei sunt acasa...
Incep amandoi sa rada.