vineri, 2 decembrie 2011

-Mai ai de gand sa numeri de multe ori corzile chitarii aleia?
-Daca pentru tine a canta=a numara corzile chitarii, atunci da.
-Bine, bine...aceiasi placa de nu mai stiu cati ani. Daca la 14 ani treceam cu vederea, ei bine, acum nu mai trec. Mi-as dori sa te vad si pe tine facand lucruri mai constructive.
-Cum ar fi?
-Pai stiu si eu...de exemplu iesi si tu cu o fata la film, nu mai pierde vremea. Ai 20 si ceva de ani.
-Bla, bla, bla...ce plictisitor. Un cliseu: "vrei sa iesi cu mine la film in seara asta?" La sfarsit ne sarutam ca asa ne-au invatat filmele si totul e roz. Te rog mama...
-Atunci fa altceva..mai putin plictisitor, dar numai sa nu te mai vad zdrancanind la chitara aia.
-De parca ai si avea cu cine. Parca esti oarba pe cuvant...n-ai vazut si tu cum sunt toate fetele astea..care mai de care sa-ti faca pe plac, sa iasa in evidenta..nu le suport. N-au pic de personalitate. Mai bine numar corzile chitarii decat sa pierd vremea cu o pupaza din aia.
-Silviu, mama, ma ingrijorezi. Ce e cu atitudinea asta?
-Hai mama, gata. De ajuns pentru ziua de azi. Te anunt eu cand gasesc pe cineva care sa merite sa las chitara asta. De fapt nu cand o sa gasesc, ca n-am de gand sa caut. Cand o sa apara cineva care sa ma faca sa ma opresc "din numarat".

-Care cercei crezi ca sunt mai potriviti? Astia? Sau astia?
-Oricare. Stii ca cerceii sunt mai mult domeniul tau.
-Ma rog. Mai bine sa-ti povestesc de A. Astazi i-am zis ca e nepoliticos. Daca vedeai ce fata a pus. -Oare o sa incetezi vreodata cu rautatile astea?
-Ei bine, s-ar putea. Dar stii cand? Atunci cand o sa gasesc pe cineva sa-mi raspunda. Stii ca nu-mi place sa perii oamenii si sa le spun ce vor ei sa auda.
-Sa inteleg ca printul nu trebuie sa se lase intimidat de tine daca vrea sa aiba vreo sansa?
-Exact. De aia sunt toti atat de plictisiti. Au grija sa isi spuna doar ce vor sa auda unul de la altul si uite asa apare monotonia. Stii ce-mi doresc? O iubire asa focoasa care sa ma scoata din minti si nici sa n-am timp sa-ti povestesc despre ea. Vreau fluturi darling, multi fluturi si nebunie.

Decembrie. Frig. El fumeaza nepasator in drum spre facultate. Ea nu mai stie cum sa-si incalzeasca mainile si sa ajung mai repede. Visatori. Indiferenti. Iubire. Iubire. Iubire. Toate panourile publicitare vand iubire. Nimeni nu o cumpara. Cheltuielile cu publicitatea au crescut prea mult pretul. El se gandeste ca mai bine ar fi ramas acasa sa se uite la Copiii de la 402, ea nu stie cum sa ajunga mai repede la etajul 6 pentru cursul de conta. Gandurile zboara, zboara...uneori mai sus, alteori mai jos. Fiecaruia ii lipseste ceva...poate exact celalalt sau cine stie?

18.30 Piata Romana.

Prietena ei: Mergi acasa?
Ea: Nu, ma duc sa-mi caut o esarfa si niste manusi.
Prietena ei: Scuze, dar am o programare si nu pot sa vin cu tine.
Ea: Nu-i nimic. Ma descurc. Ne vedem acasa.


18.30 Universitate.

El: Sa-mi bag picioarele. Maine e ziua lu mama si nu i-am luat nimic. Chiar trebuie sa aterizez acum intr-un magazin plin de chestii ciudate pentru femei din care nu voi stii niciodata ce sa aleg? Trebuie. Trebuie. Sigur daca ii iau un cadou dragut scap vreo 2 saptamani de cicaleala cu fetele.

Ea proba o esarfa.
El se apropie si zice: Nu te prinde culoarea asta foarte bine. Sunt sigur ca la ochii astia verzi ar merge perfect asta.
Ea(putin irascibila, desi ii cam batea inima): Sincer, nu cred ca te priveste pe tine ce esarfa imi cumpar. Ai putea sa-ti vezi de treburile tale.
El(enervant de calm si zambind): Uite facem un targ si te las in pace. O probezi pe asta pe care ti-am dat-o si daca nu iti place promit ca plec.
Ea: Fii sigur ca o probez doar ca sa dispari o data. Cum isi baga unii oameni nasul unde nu-i priveste.
In timp ce ea proba esarfa el ii zice:
-Trebuie sa recunosc ca te pricepi la cercei.
Ea:Tu chiar nu poti sa te abtii.
El: Tu esti vreodata draguta cu cei din jur?
Ea: Da, cu cei care nu intra cu buldozerul in viata mea.
El: Doamne, stiam eu ca fetele irascibile sunt adorabile.
Ea: Esti nebun?
El: Inca nu, dar nu promit nimic pentru viitor.
Ea se indreapta spre casa cu esarfa data de el pentru a o plati.
El: Ce faci?
Ea: O cumpar.
El: Pai cum asa? Iti place?
Ea: Da, trebuie sa recunosc ca e frumoasa. Dar asta nu inseamna ca noi doi mai avem ceva de vorbit. Multumesc pentru sugestie si la revedere.
El: Stiam eu. Stii ceva? Imi place de tine. Daca erai orgolioasa nu o luai. Cel putin nu de fata cu mine. Felicitari pentru caracter.
Ea: Bla, bla, bla.
El: Starbucks?
Ea: Poftim?
El: Ochii tai imi zic ca da.
Ea: Doar pentru ca ai avut curajul sa-mi zici ca nu-mi sta bine cu prima esarfa.
El: Cred ca noi doi ne vomi iubi cel putin atat de mult pe cat ne certam.
Ea a inceput sa rada.

vineri, 18 noiembrie 2011

Ochii tai sunt liniute incrucisate care cauta permanent modalitati sa-si uneasca destinul cu bratara mea de la mana stanga. Ciudat e faptul ca bratara mea nu gaseste nici macar un lucru atractiv in tot acest joc al tau care e mai mult decat pueril. Cand si-a impletit culorile si si-a strans sufletul in forma de nod ca sa nu poata nimeni patrunde, a promis totodata ca alesul va fi cel care va reusi prin imbratisarea lui sa-i cuprinde toate firicele, indiferent cat de mici ar fi. Asa ca ochii tai nu vor reusi nicicand sa o impresioneze.
Daca crezi ca urechile mele vor fi cumva induiosate de acel "te iubesc" sau "esti speciala" pe care buzele tale nu inceteaza sa le spuna, fiind mai mult ca sigure ca vor castiga, tin sa te anunt ca nu urechile sunt cele insarcinate cu receptionarea lucrurilor speciale din viata mea. Poate te roade curiozitatea cine..ei bine...e vorba de fruntea mea. Ti-am zis pentru ca oricum habar nu ai cum sa-i faci pe plac.
Te-am auzit adesea spunandu-mi dimineata cand ne intalneam: "ce par minunat ai!Niciodata nu mi-as permite sa-i fac vreun rau!" Ei bine, tin sa te anunt ca parul meu nu iubeste nimic mai mult decat sa fie ciufulit si "mangaiat" in toate felurile.

Vei intelege vreodata ca nu e nevoie sa muti muntii din loc? Niciodata nu am inteles de ce toti oamenii vor munti, dar poate imi explici tu. Sau mai bine nu...nici macar nu ma intereseaza.
Ieri cand te-am intrebat ce-ti place tie cel mai mult, ai amutit. De parca te-am intrebat nu stiu ce formula de matematica dintr-a 8-a si ti-era rusine ca nu o mai stii. Puteai sa-mi raspunzi orice tampenie din lume...dar nu. Tu ai preferat sa taci, de parca nu iti placea nimic. Stii ce-mi place mie cel mai mult? Ca oamenii din jurul meu sa fie sinceri, iar tu nu ai fost.
In loc sa-mi spui ca ma iubesti, as prefera sa-mi spui ca ti-a fost dor de mine, iar in loc sa ma saruti cand ne intalnim as vrea sa ma imbratisezi.

P.S.: Cauta-ma cand vei invata sa impresionezi bratari:)

vineri, 1 iulie 2011

Uneori se strecoara in sufletul tau asa cate o chestie mica si nesemnificativa care creste din ce in ce mai mare fara ca tu sa o hranesti neaparat sau sa o incurajezi. La inceput o ignori, apoi te intrebi "ce ar fi daca...?", mai apoi iti trec prin minte fugitiv eventuale riscuri si ai indoieli, le inlaturi repede, incepi sa-ti faci planuri, decizi ca mai bine ai pune in practica ce gandesti si vezi tu ce se intampla, parca totusi te-ai razgandi..sau mai bine nu...dar daca...si totusi...

"Si eu in sufletul cui dorm in seara asta?" Cam acesta este rezultatul unei asemenea mici lupte interioare pe care ea le are uneori sau deseori:) Raspunsul? "In al meu." Si atunci inima incepe sa bata...pentru ca parca se astepta la un refuz. Si acum ce face? Mainile tasteaza automat: "Prin telepatie?" Inima nu mai are timp sa bata din nou ca vine raspunsul: "Arunca-mi cheile."

Ce a simtit in tot acest timp scurs de la primirea mesajului pana la aruncarea cheilor, respectiv pana auzitul usii care se deschide? Emotie? Teama? Bucurie? Greu de spus...stia doar ca va fi bine.

Si acum sa vedem cum inevitabil jucam teatru si ne cream contexte...ne mintim ca sa avem timp sa imbracam totul asa cum vrem noi.

Ea: Uite, poti sa dormi in patul de acolo...e liber.
El se instaleaza linistit in patul indicat de ea ca si cum era natural sa doarma in paturi separate. Trecusera 6 luni...in care inimile lor batusera separat. Ce cautau acolo? Greu de spus...uneori facem si lucruri fara sens. Au inceput sa vorbeasca despre tot feluri de lucruri pe care poate doar unul altuia si le pot spune...un limbaj propriu sa zicem...e senzatia aia cand poti sa-i vorbesti cuiva despre orice iti trece prin cap...lor le placea sa spuna ca gandesc cu voce tare.

El: Sa o sun pe colega ta sa o intreb daca pot sa dorm in patul ei.
Ea: Ai innebunit? E ora 2. Plus ca n-ai numarul ei.
El: Il am.
Ea: Mincinosule.
El formeaza un numar si se preface ca vorbeste cu cineva.
Ea: Iti da voie?
El: Da, da..a zis ca nu are nicio problema.
Ea: Arata-mi ca ai sunat-o
El: N-am papuci sa vin.
Ea: Iti arunc eu.
Ea ii arunca papucii ei langa pat si urmeaza o adevarata scena de gradinita in urma careia el se intoarce in patul lui. Ea se preface ca doarme. El incepe sa o atace cu diverse discutii. Incep sa se bata cu perne. El ii opreste perna la el.
Ea: Pot sa dorm si fara perna.
El: Dar nu atat de bine cum ai dormi cu perna.
Ea: Pai atunci da-mi-o inapoi.
El: M-am lipit de ea. Nu mai pot sa ti-o dau.
Ea: Vino si tu cu ea.
El: Pai si tot n-ai avea pe ce sa dormi.
Ea: Pai tu pe perna si eu in sufletul tau.
El: Perfect.
Cu perna lipita de fata, ca sa fie teatrul cat mai credibil(greu de spus pt cine deoarece nu aveau spectatori) el se duce si se aseaza langa ea in pat. Ea ii face loc. Nu se atingeau. Vorbeau despre tot felul de prostii, ca si cum niciunul nu ar fi realizat de fapt ce se intampla acolo. Au ramas privindu-se...vorbele au intrat in concediu de odihna sau mai bine fara plata ca au plecat asa dintr-o data fara sa anunte. El s-a intors spre ea si a luat-o in brate. Probabil nu uitase ca asta e lucru care ii place cel mai mult. Ea s-a asezat cu capul pe pieptul lui si ii era frica sa mai si respire. Nici nu-si daduse seama cat de dor ii fusese...au stat asa mult timp...poate o ora..poate doua...cine mai stie?

Ea: Stii ce fac eu acum?
El: Imi asculti inima cum bate.
Ea: De ce ai ghicit?
El: Pentru ca imi spuneai de fiecare data: Inima ta bate parca prea tare. O fi in regula?" sau "de ce respiri asa greu? Esti bine?" Esti o fricoasa.
Ea: Nu e adevarat. Stii ce ma bucura?
El: hmmm..nu.
Ea: Ca inima iti bate la fel:)
El zambeste.
Ea: Sa stii ca mi-a fost dor. La tine in brate e cel mai bine.
El o mangaie usor pe par, iar asta o face sa se simta in siguranta. Stia ca se va termina, ca maine vor fi la fel: prieteni...stia ca risca ca inima ei sa o ia razna, dar nu-i pasa.

A adormit asa...ca si cum nu ar fi avut nicio grija si ca si cum totul ar fi fost extrem de simplu.

duminică, 20 martie 2011

Ti-ai simtit vreodata sufletul ghemotoc?

sâmbătă, 26 februarie 2011

Ce simti?
E ca si cum deodata reusesc sa-mi inving pornirile.
Ce vezi?
Imbratisari.
Ce auzi?
Inghit in sec.
Ai fluturi?
Cateodata.
Ti-e frica?
Vreau sa ma ghemuiesc in sufletul cuiva.
De ce clipesti asa des?
Numar secundele.
Ce vezi in viitor?
Baloane cu gaz pline cu dorinte.
Crezi in destin?
Doar cand vad stele cazatoare.
Esti trista?
Zambesc.
De ce iti rozi unghiile?
Pe balcon e frig.
Ti-e dor?
Vreau sa uit.
E greu?
Nimic special.
Care e cel mai frumos lucru pe care ti-l amintesti?
Cum ma simteam cand ma lua in brate.
De ce ai senzatia ca ai uitat usa descuiata?
Nu dorm bine.
Tremuri?
Ti se pare.

miercuri, 23 februarie 2011

Cum respir la 20


Respir mirosul de ghiocei care mi-au umplut inima de bucurie:)Va multumesc din suflet Alexandra si Diana. Desi nu am planuri mari de viitor stiu ca oricare va fii cursul pe care il voi urma sunt persoane care tin cu adevart la mine si asta mi se pare cel mai important. Va imbratisez>:D<

luni, 17 ianuarie 2011

Atat

Si poate ca dupa asta ai inteles si iti vei gasi in sfarsit mandria pe care s-o fi pus praful probabil. Atat.

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Dimineata cu zambet...tot ce era disperant e acum liniste. desi sunt ca un grafic cu multe urcusuri si coborasuri e mai ok decat o linie perfect dreapta. si nu-mi plac oamenii fricosi. si probabil intr-o zi vei aparea vulcanic si-mi vei alimenta nebuniile...un oarecare "tu"...care poti deveni "cineva" sau poti ramane un "oarecare". si vei face parte din nebunia mea..si eu dintr-a ta. si atat...pentru ca vor fi multe filtre invizibile pe care le vei trece imediat daca vei avea grija ca zambetul meu din fiecare dimineata sa fie cel mai sincer, sau te vei impotmoli foarte des daca imi vei gadila indoieli. si de fapt ati trai viata nu inseamna sa te bucuri de lucruri pe care le poti obtine usor, sa fii comod si sa nu-ti asumi riscuri sau reponsabilitati. nu inseamna ca atunci cand esti invitat sa-ti bei ceaiul de dimineata la 2000m deasupra marii sa spui nu. acum imi dau seama.:)