joi, 30 mai 2013

E ciudat cum pot să simt din nou toţi fluturii aia de parcă ar fi trecut 2 zile, nu 2 ani...e ciudat că încă mai am fluturi în stomac când te uiţi la mine şi încă mi se  mai pare că te uiţi într-un anumit fel. Poate că sunt o nebună care visează, dar am sentimentul ăla că simţi ceva, dar nu ai recunoaşte pentru nimic în lume. Şi poate că nu toţi oamenii sunt atât de darnici în cuvinte ca mine, dar privirea îi trădează chiar şi pe cei care îşi ascund sentimentele bine. 
Şi cum să-mi explic faptul că îmi bate inima mai tare în momentul în care mă ating accidental de tine când mergem pe stradă? Aş vrea sa mai păcălesc zilele şi pe tine şi să pot să stau în sufletul tău fără să mă gândesc la nimic..acolo simt că pot întoarce lumea cu susul în jos, că fericirea e ceva super simplu şi că sunt cea mai răsfăţată fiinţă de pe pământ. Şi probabil ai fugi din nou dacă m-ai auzi spunând toate astea..probabil încă mai crezi ca-mi faci rău dacă mai faci încă un pas spre mine. Şi da, poate că nimeni nu înţelege iubirea asta ciudată a mea, poate nici eu..şi ce dacă?

vineri, 17 mai 2013

Vreau să-mi regăsesc nebunia şi să vă jucaţi împreună în părul meu.

sâmbătă, 4 mai 2013

Probabil pentru că uneori nu-ţi poţi explica toate lucrurile care ţi se întâmplă...sau poate nu vrei. Probabil pentru că atunci când ţi se sădeşte o idee în cap nu mai scapi de ea până nu faci ce ai în minte. Probabil pentru că îţi place să vânezi momente de fericire, fie ele şi scurte.
Ce simţi acum? Un fel de răsfăţ care probabil îţi depăşeşte vârsta, dar îti dă o bucurie ciudată. Probabil totul se reduce la răspunsul întrebării "Eu în sufletul cui dorm?" Cu siguranţă fiecare avem un loc al nostru în care ne simţim cel mai bine. Un loc în care poţi să zici "acum chiar nu mă gândesc la nimic". Respiri ţi secundele sunt de 3 ori mai lungi. Poate că e un viciu ciudat, dar fiecare avem viciile noastre. Probabil că ar fi fost mult mai uşor ca locul meu să fie o plajă, un hamac, un colţ de cameră, o cafenea, un acoperiş de bloc, o bancă sau orice altceva...de ce nu e uşor? Pentru că locul meu e "în braţe". Şi când locul tau depinde de fapt de un om lucrurile se complica serios aş zice. Pentru că plaja o gaseşti acolo tot timpul, hamace poţi să îţi cumperi câte vrei, colţul camerei te aşteaptă tot timpul când te întorci acasă etc. Şi cu oamenii ar fi destul de uşor dacă ţi-ar fi suficient de apropiaţi sau ai avea o relaţie cu ei. Dar iarăşi treaba cu locul meu se complică. Locul meu a fost al meu, nu mai e al meu, dar e tot locul unde mă simt cel mai bine. Probabil claritatea nu prea are loc în cazul acestui subiect.
Aşa că uneori trebuie să iei anumite decizii ca să ajungi la locul tău. Şi când acest lucru se întâmplă după foarte mult timp parcă îl simţi de 10 ori mai intens ca fiind locul tău. Şi faptul că ai lipsit atât nu-l face deloc mai puţin primitor...pentru că în fond e locul tău. Şi faptul că te afli acolo face cât alte 1000 de cuvinte.
Acum nu mai e...şi probabil nu va mai fi curând. Nu contează. Ce contează de fapt? Nu ştiu. Dar ştiu că dorul nu prea poate fi păcălit de timp, ci doar înlocuit. Şi mai ştiu că singura condiţie e ca acele braţe să mă iubească la nebunie.