Băiatului a cărui îmbrăţişare încă o mai simt în mine.
Ningea...atât de abundent încât îi amintea de copilărie, doar că libertatea din suflet era acum înlocuită de ceva apăsător. Nu se gândea la nimic. S-a îmbrăcat mecanic. Era 2 noaptea. Încerca să-şi stăpânească tremuratul. A refuzat să spună unde se duce. Nu plângea. A coborât încet scările, ca şi cum nu se grăbea nicăieri. A deschis uşa şi deşi îi venea să alerge şi-a ghidat paşii natural. Deşi poate subconştientul ei ştia ce va urma, nu se gândea la asta. A ajuns în faţa lui, l-a privit câteva secunde ezitant fără să spună nimic, apoi s-a afundat în braţele lui. A strâns-o atât de tare, încât avea impresia că o să se sufoce, dar acolo simţea că e cel mai sigur loc de pe pământ pentru ea. Zeci de minute nu a fost decât să-i respire parfumul, ghemuită în sufletul lui. Nu şi-au spus nimic. Parcă din când în când o mai mângâia pe păr. Reflectorul din curte şi ninsoarea aia abundentă îţi dădea impresia că te uiţi la un film.
După mai mult timp, el i-a spus calm: "Trebuie să ne despărţim. Nu vreau să te fac să suferi, iar dacă o să continuăm această relaţia, acest lucru e inevitabil." Ea a ascultat fără să aibă nicio reacţie. A rămas acolo neclintită la el în braţe ca şi cum nu i-ar fi spus nimic, ca şi cum cuvintele alea mai au de străbătut mii de km până să ajungă la ea. Nu a plâns. Nu s-a răzvrătit. Cuvintele lui răspicate, nu mai dădeau cale de întoarcere. Nu mai gândea. L-a întrebat totuşi: "Cum poţi să ştii de acum că o să mă faci să sufăr în viitor?" Explicaţiile lui nu erau prea convingătoare, dar nu mai avea putere să afle mai multe. Au mai rămas acolo...nu ştiu exact cât. La un moment dat şi-au dat drumul şi fiecare a plecat în direcţia lui. Fără să se certe. Fără să se urască. Paşii ei erau la fel ca atunci când a coborât, doar că milioane de lacrimi îi umpleau acum obrajii. Şi-a luat pijamalele groase, s-a pus în pat şi a adormit imediat. Ea nu ştie să piardă oameni şi nici nu vrea să înveţe.
Şi începând de a doua zi ea a început să ia lecţii de cum să transformi dragostea în prietenie. A reuşit? Aparent da, însă adevărul e că a devenit foarte bună la a-şi stăpâni dorinţa să-l îmbrăţişeze de fiecare dată când îl vede.
