:)

Azi am chef sa zambesc...De ce?Nu stiu sigur...Poate ca "vinovatul" este El sau poate pur si simplu nu am mai zambit de mult timp si imi era dor...Am un chef nebun sa fac toate lucrurile pe care le-am scris in "Ideal"...macar cateva...mi-ar hrani sufletul pentru mult timp.

Infinit

Apa plata...gheata...muzica...o cana haioasa... indispozitie...singuratate...dor...fereastra... nimic...vise...slabiciune...teama...acasa...maine...amintiri...noi...el...mare...nisip...rasarit...infinit...

:)

vama-scrisoare catre fat-frumos
Asculta mai multe audio Muzica »

Poveste

Era micuta...naiva.La 7 ani nu prea avea de unde sa stie multe despre viata. Pentru ea toti oamenii erau ingeri si fiecare zi era un motiv sa zambesti...Nu prea ii placeau papusile..prefera sa mearga cu bicicleta sau cu rolele.Nu avea multi prieteni...uneori era timida si evita sa vorbeasca cu strainii.Avea o mare pasiune...ii placea sa viseze...de cele mai multe ori...cand era lasata pe dinafara de presupusii prietenii sau cand se facea noapte si trebuia sa intre in casa, desi ceilalti mai ramaneau, se ducea in camera ei si visa..erau tampenii poate, insa ii hraneau siguratatea...atunci era mai usor...deceptiile de la 7 ani sunt diferite de cele de la 17...insa ceva a ramas la fel...Acum, la 17 ani tot ii mai place sa viseze...

17 ani infiniti...visele de acum sunt diferite...ochii sunt mai tristi...zambetul ofilit...lacrimile seci...Daca atunci nu stia nimic despre viata, acum stie mai mult decat si-ar fi dorit...daca atunci trecea cu usurinta peste despartiri, acum acestea sunt o adevarata durere...Ce s-a intamplat cu sufletul de copil?Cine l-a ucis?poate chiar ea...poate imposibilitatea de a nu mai pune la suflet tot felul de prostii...poate grija excesiva pentru cei din jurul ei...nopti fara vise...intrebari fara raspuns...

Doar o raza de iubire ar fi suficienta sa o ia de la inceput...puterea de a visa inca o mai are...prieteni are, desi se tot timpul sa nu-i piarda...a pierdut prea mult...mai mult decat avea...

Zilele trecute a aparut un El..poate e raza de care are nevoie...insa teama din sufletul ei e prea mare...teama de a nu o da in bara...teama de a fi dezamagita din nou...teama de a nu ramane din nou singura...

Nimeni nu a stiut sa ii spune cum e dragostea...acum vrea sa se ascunda de ea...dar daca o gaseste?Oare dragostea e simpla?

Acum ea viseaza sa nu mai fie singura...sa existe El si sa o ia in brate cand are nevoie...sa fie inteleasa...sa aiba mai mult curaj...sa fie mai hotarata cand ia decizii...

Dar pana i se va indeplini visul va face ca pana acum...se va intinde usor in pat...isi va lua jucaria preferata in brate, gandurile ii vor invada mintea...se va intrista...lacrimile ii vor curge pe obraz din nou...si nu va veni nimeni...nici macar prietena ei...Reusise sa treaca peste tristete...dar parca vacanta asta, mai bine zis faptul ca este singura mai tot timpul o face sa redevina slaba...are nevoie sa vorbeasca...sa se plimbe...sa zambeasca...sa spere...sa ofere dragoste...sa zboare spre un ideal...Din pacate nici prietena ei nu locuieste aproape de ea ca sa aiba cu cine isi petrece timpul...si asta o doare...ce iti poate face mai bine decat cuvintele unui prieten?Ele te ajuta sa uiti..te inveselesc...

Nu e usor...nu e nici greu...e doar ciudat...in seara asta va privi stelele...poate ca va gasi ceva acolo...i se vor pierde ochii in noapte...printre stele...stie un singur lucru..nu vrea sa ii fie furata dragostea...Nu e asa ca vei avea tu grija de ea?

Ideal

As vrea sa pot sa nu imi mai fie teama...sa fie totul simplu ca intr-un vis...sa te gasesc atunci cand te pierd...sa ma imbratisezi atunci cand plang...sa zambesc cand sunt trista...sa alergam desculti pe plaja...sa adorm la tine in brate asteptand sa rasara soarele...sa ma saruti pe frunte atunci cand dorm si sa ma mangai usor pe par...sa nu existe stafide...sa mancam cata ciocolata vrem...sa mergem cu trenu la mare...sa ma saruti cand iau o nota mare la scoala...si sa faci la fel si cand iau una mica...sa nu mai existe invidie...nici oameni tristi...sa dormim o noapte in hamac...sa numaram stelele impreuna...sa innotam noaptea in mare...sa-mi spui ca ma iubesti in telecabina...sa gatim impreuna...sa se opreasca curentul cand suntem intr-o pestera...sa ne batem cu zapada...sa transformam fiecare zi intr-un miracol...mirocolul nostru...

As pune multe puncte de suspensie daca ar fi sa imi descriu starea...As alerga pe strada si as intreba pe fiecare trecator de ce sunt asa...as parea nebuna..poate sunt...as vrea sa plang..dar nu mai am curaj...as vrea sa rad, dar as fi ipocrita...as vrea sa fiu o lectie scrisa pe tabla cu creta si sa vina elevul de serviciu sa ma stearga...as vrea sa te imbratisez...sau sa ma imbratisezi tu...de fapt ce conteaza...as vrea sa imi zici ca va fi bine...cat m-ar ajuta...dar nu zici nimic...taci...tac si eu...
Am imbatranit...sau poate nu am fost tanara niciodata...te-as uri daca as sti ca te-am iubit vreodata...
Nu...opreste-te...taci...imi amintesc...era ploaie, frig...cat te urasc...te urasc pentru fiecare lacrima...roaga-te sa nu mai plang pentru ca altfel nu imi va ajunge toata viata sa te urasc...dar ce e ura de fapt?despre ce vorbesc?stiu eu sa urasc?poate ca mi-ar fi fost mai usor daca as fi stiut..dar nu stiu...

Va inceta vreodata copilul asta sa traiasca intre doua lumi?II e foarte greu...zambetele nu mai fac fata...se roaga sa i se termine o data cosmarul...se roaga in fiecare zi...dar tot in fiecare zi are parte de el...parca din ce in ce mai chinuitor...lacrimile au incetat sa curga demult..Pentru ce?Ce imagine...sufletul de copil ar alerga in bratele primului venit...noroc cu adolescentul maturizat prea devreme care se teme sa se mai asaze si pe o banca langa un baiat..are impresia ca oricine ii poate aduce suferinta. Cand se va mai juca copilula sta din nou? Cand vor inceta grijile de acasa sa mai fie o povara pentru el? Doar zambetul si privirea au mai ramas ale copilului jucaus de dinainte..Poate ca baiatul ala crede ca asa este si sufletul...imi pare rau ca va fi dezamagit.
17 ani infinit...un infinit de vise...de sperante...altfel decat isi imagina...Dar unde e copilul?De ce a plecat?Vreau sa-l invat sa fie ca inainte...Nu mai e?Am ajuns prea tarziu?Se pare ca da...cineva mi-a spuns ca s-a ascuns printre vise...Oare nu il pot gasi?Se spune ca doar Fat-Frumos mai poate face asta...Si daca Fat-Frumos e chiar el?

Nu stiu de ce ma aflu aici...nu stiu ce vreau...nu stiu ce vrei tu de la mine...ce vor ceilalti...cand se va termina?Azi...maine, poimaine?niciodata?spune-mi tu...eu nu stiu...Chiar daca voi striga dupa ajutor..tot nu ma va auzi nimeni...strigatul meu e prea slab...te urasc...te urasc din tot sufletul meu.Ma auzi?De ce nu zici nimic?De ce....????
De maine va incepe ploaia din nou...poate ma va trezi din visele mele...mai e putin...sau poate mai mult...nu vrei sa imparti cu mine...nimeni nu vrea...stiu..sunt prea exagerata...iarta-ma...de maine nu voi mai visa...le-am dat ordine viselor sa se sinucida...sper sa o faca...nu stiu daca au suficient curaj...cred ca le-am hranit prea mult cu fericire...pacat ca a fost falsa...Ti-am mai spus ca te urasc nu?aaa..parca da...voiam sa fiu sigura ca ai auzit!ai auzit nu?

...

Ma plictisesc...mi-e sila sa si gandesc...vreau sa zbor...mda...s-au dus zilele in care zburam si visam cand aveam chef...aq am mai ramas doar eu si amintirele mele...ce placere...ne tinem de urat...pacat ca ele sunt ale mele si eu a lor...viata mea e si a ta...ce fraza...ce joc de cuvinte...joc in care credeam..pt ca asa sunt eu...cred tot..:))ma apuca rasul cand imi amintesc tot felul de chestii...poate ca ar fi trebuit sa plang...dar gata...o sa refuz sa mai fiu fiinta aia care eram...nu pot sa spun ca o urasc...dar nici nu o iubesc...pt ca i-a iubit prea mult pe ceilalti...iar pe ea nu prea...ce ironie...ce dezgust...dar gata...vreau sa visez la ziua aia de libertate..in care voi lasa amintirele acasa...sa se certe intre ele..sa se omoare..nu ma intereseaza soarta lor...o sa plec doar cu mine..doar cu prezentul si eventual cu viitorul...o sa le fac cu mana...macar pt o zi...de ce o zi?pt ca nu sunt atat de puternica sa le parasesc pt totdeauna...dar daca ma gandesc bine nici nu vreau...ar fi ciudat..urat..dar ideea e ca nu ma mai pot hrani cu ele...sunt o hrana proasta...vreau sa fiu egosita fata de ele..ironica...vreau sa ma razbun pe ele...sau nu..nu stiu...pana la urma tot eu le-am facut sa se nasca la acel moment...tot eu le-am trait...si chiar daca acum ma ranesc cred ca pe moment mi-au facut bine...cine mai stie...nici nu vreau sa aflu...vreau sa traiesc in nepasare...in indiferenta...
Respir speranta...dar e o aroma slaba...nu ma imbata..nu ma face sa visez..o simt doar cum se apropie..incet dar sigur...melancolie...nevoie de afectiune...dar unde sa cersesc?cine imi da?indiferenta doare...

Primavara...vise furate...amintiri reinviate...liniste...fericire...zambete...acoperite de o tristete coplesitoare...iluzii...el...eu...m-am trezit intr-o fericire exagerata cu zambete exagerate...hranite pe parcurs cu vesti bune...ca desert asteptarea matzei cu purici visatori, asteptare care nu m-a indispus...zambesc din nou:)alerg din nou printre vise..mi se face frig...puricii visatorii ma incalzesc:))inima incepe sa fie agitata...de ce?oare deabia acum isi face efectul conversatia aia tampita?nu cred...nu are voie...ii interzic...refuz sa cred ca mai e ceva..pur si simplu refuz.eu da..dar inima nu...n-are stare...bate enervant de tare...imi da ghionturi..doar,doar o-i intelege..nu...poate sa faca ce vrea ca eu tot nu o ascult.inima e tampita...e proasta.nu stie ce e bine..face numai tampenii.vreau sa plec...departe...intr-un loc unde sa nu ma mai gasesti...vreau sa caut orasul fericirii..vreau sa zbor..vreau sa visez...inceteaza...taci...opreste-te.