Ea: Multumesc pentru trandafiri!Sunt foarte frumosi.
El: Ma bucur ca iti plac.
Ea: E prima oara cand cineva imi aduce flori. Intotdeauna mi-am dorit. Sunt emotionata. Sincer iti multumesc.
El: Cand m-ai sunat si mi-ai zis ca esti trista m-am gandit ca o floare te-ar putea inveseli. Nu te cunosc de mult dar mi-am dat seama ca iti plac lucrurile marunte.
Ea: Da, intr-adevar.
Erau la ea in camera. O camera micuta, simpla, dar primitoare. Era cald. Ea era imbracata in pijamale verzi. Se cunosteau doar de o luna, dar tineau foarte mult unul la celalalt. Pe langa faptul ca erau iubiti, erau foarte buni prieteni. Stiind ca isi va petrece noaptea la ea, el isi adusese pijamaua verde. Verdele era culoarea ei preferata. Se urca in pat langa ea si o ia de mana.
El: Ce ai patit?
Ea: Nu stiu...ma simteam singura. Probabil e o melancolie de toamna. Dar acum ca ai venit ma simt deja mai bine. Simt nevoia sa vorbesc si sa ma tina cineva strans in brate.
El: Micuta mea rasfatata...
El ii cuprinde fata intre palme si o saruta pe frunte. Apoi o strange in brate.
Ea: Sunt foarte norocoasa ca te am. E cel mai frumos lucru sa te simti iubita si alintata. Nu orice om care e trist are pe cineva care sa vina sa il imbratiseze. Iti multumesc.
Ea statea ghemuita cu capul pe pieptul lui. El se juca cu degetele prin parul ei
Ea: Daca intr-o zi o sa dispari? Pe mine cui ai sa ma lasi?Nu as sti ce sa fac fara tine.
El zambeste si o saruta copilareste pe varful nasului.
El: Te iubesc ma copilule. Mult de tot. Nu o sa plec nicaieri fara tine. Uite, chiar daca era un secret si voiam sa iti fac o surpriza, o sa iti spun, ca sa te mai inveselesti. Peste o saptamana o sa plecam la Paris pentru cateva zile. O sa fie prima noastra calatorie impreuna.
Ea se agata de gatul lui fercita.
Ea: Nu am cuvinte sa-mi exprim bucuria. Noi doi...Paris...nu e un vis?
El: Nu. Viata in sine e un vis atunci cand iubesti.
Ea: Andrei, mie mi-e somn. Tie nu?
El: Nu. Dar hai sa ne bagam in pat. Dormi linistita. Imi place sa te privesc cum dormi. Esti atat de frumoasa.
Ea: :) Noapte buna.
El: Noapte buna.
Ea se ghemuieste la el in brate si adoarme. El ii vegheaza ceva timp somnul. Noapte buna.

Vise in ploaie

Ploua...e un potop cum nu mai vazuse in viata ei. Umbrela mare si portocalie e acasa...a fost prea grabita si grijulie sa nu isi uite visele si nu a luat-o. Nu are bani de taxi. Balerinii colorati au inceput deja sa se ude, iar geaca nu va mai rezista mult si picaturile vor ajunge pe tricou. Se opreste. Cat regreta ca nu a lasat un vis acasa in schimbul umbrelei. Dar visele nu te protejeaza de ploaie?
Ridica capul si zareste peste drum o cafenea...nu mai intrase niciodata singura intr-o cafenea.
Dar fara sa mai stea pe ganduri intra. Deschide usa, face doi pasi si isi da seama ca nu mai e nicio masa libera. Dar nu voia sa iasa pt. ca nu stia ce sa faca singura pe potopul ala. Ii era teama. Zareste o masa la care statea un baiat singur. Roseste la gandul ca s-ar putea aseza langa el. Nici daca ar fi facut un pariu nu s-ar fi asezat. . Ea e timida. Dar isi aminteste cat de rau ploua. Dandu-si seama ca a intarziat destul de mult in usa se indreapta hotarata spre el. Simtea ca pluteste. Nu-si mai controla gesturile. Se aseaza fara sa ceara voie.
- Ochii tai sunt la fel de frumosi si cand nu ploua? o intreaba el
Ea nu-si putea desprinde ochii de la el. Era fascinata.
-Nu...cred ca doar acum...ca te-au vazut... pe tine...ingana ea.
-Sti?Esti foarte frumoasa!Pot chiar spune ca esti cea mai frumoasa fata pe care am intalnit-o.
Ea tremura.
-Imi cer scuze, zise el. A fost atat de neasteptata apropierea ta si m-a impresionat atat de mult incat nici nu mi-ai dat seama ca esti uda. Probabil ca iti este frig. Uite..tine pulovarul meu!O sa-ti fie bine.
El ii ofera pulovarul zambind si o ajuta sa il imbrace. Acum isi ating pentru prima data mainile. Zambesc amandoi ca niste copii. Era un pulovar visiniu, foarte moale si calduros:). Ii statea atat de bine in el...
Stateau fata in fata si se priveau in ochi...era ceva de neimaginat.
-Iti este teama de ploaie nu? o intreaba el
-Da. Si adevarul e ca destul de mult. Dar se pare ca azi teama mea mi-a facut cel mai frumos cadou.
El zambeste. Nicio vorba nu era exagerata. Niciun cuvant nu insemna prea mult. Nicio privire nu era prea insistenta. Erau doar ei.
El ii ia usor manasi o mangaie. Nu se mai satura sa o priveasca. Ea inca mai tremura...de frig sau de emotii...nu mai stia...
-Sti ca mi-am imaginat de mii de ori intalnirea asta cu tine?zise ea. Doar ca eu te numeam Fat-Frumos.
-Si sunt asa cum iti imaginai?intreba el
-Esti mai mult de atat!raspunse ea
-Eu nu mi-am imaginat vreodata ca pot avea parte de o intalnire atat de minunata. Nici nu indrazneam sa ma gandesc la asa ceva, zise el. Mi se parea prea mult, imposibil poate.
Afara continua sa ploua. In jur era agitatie, dar coltul in care stateau ei era parca inconjurat de magie.
-Iubita mea, tot mai tremuri, zise el.
Pe ea o bufneste rasul, iar el intreaba mirat:
-Ce s-a intamplat?
Ea zambeste si spune:
-Mi-ai zis "iubita" mea.
Incep amandoi sa rada. Deodata el devine serios, o ia de mana si o aseaza pe picoarele sale ca pe un copil.
-Domnisoara necunoscuta vreti sa fiti iubita mea?
-Dar credeam ca sunt deja, domnule strain.
zambesc. El o strange in brate si o saruta pe frunte. Ea isi lasa capul pe umarul lui si inchide ochii. Pe fata i se citea fericirea. EL se joaca cu degetele prin parul ei si ii sufla in fata. Ea il cearta. El o strange in brate. Cafeaua se racise de mult. Dar ei erau fericiti.
-Andrei, imi pare bine.
-Ioana, imi pare bine.
Se iau de mana si alearga prin ploaie. Acum nu ii mai e frica. Nu mai are nevoie de umbrela sa isi protejeze visele.

Ma simt...rau.E pustiu in jur...in inima...vreau sa vorbesc cu cineva...dar cu cine?Vreau un umar pe care sa plang pana mi se termina lacrimile....vreau sa vorbesc ore in sir pana ma trezesc la realitate. Astazi aveam programata o terapie cu zambete...dar nu a fost...
Trezeste-te Denisa!Trezeste-te...nu mai poti continua asa...

Nu sunt eu

Aseara mi-ai promis ca vei visa acelasi vis ca si mine...am adormit linistita. Stiam ca voi fi in siguranta...Stii?ma simt goala...imi vine sa plang tot timpul...Stii cat de frica imi e?Acum nu mai e nimeni permanent cu mine...nimeni...de 2 zile imi vine sa plang mereu..uneori ma abtin...alteori nu...Mai tii minte cand ti-am zis ca cel mai mult ma tem de singuratate?Ei bine..sa stii ca doare...doare rau de tot...desi la inceput m-am incurajat singura si ma minteam ca o sa fie bine acum nu mai pot...drumul spre casa il parcurg singura, pt ca orele nu se termina in acelasi timp cum speram eu, petrecerile sunt altele, proiectele la fel...realitatea e alta...si din pacate nu in favoarea mea...si uneori totusi mai vreau sa cred ca nu vorba despre mine...ca nu sunt eu...sau ca se va termina...
Nu mai stiu ce am visat aseara...dar parca erai si tu in visul meu...nu vreau decat sa stiu ca cineva tine la mine....am nevoie sa aud ca nu sunt singura...uite-te si tu cum vorbesc...de ce sunt atat de slaba?urasc lacrimile astea care nu se mai opresc...nu din nou...nuuuuuu...nu mai vreau...si iarasi vreau sa cred ca nu sunt eu asta...Nu e asa ca nu sunt?

Multumita

Da...am avut emotii..mi-a fost teama...am trecut prin mii de stari inainte de a incepe. Dar a fost bine...sunt multumita si in acelasi timp fericita. I-am simtit aproape pe toti si le multumesc ca au facut un efort sa vina intr-o zi ploioasa ca asta...Ii multumesc si matzei care bineinteles mi-a dat incredere tot timpul, desi numai noi stim prin ce emotii am trecut de cate ori suna telefonul:)II multumesc si lui Dumnezeu si nu in ultimul rand mie:)Azi am fost fericita si m-am hranit pentru ceva timp:) Oamenii au nevoie de oameni ca sa fie fericiti:)

zi de toamna

Dimineata...racoare...urca si cauta disperata...dar nu e. Asteapta.Mai e o sansa...coboara...il vede...nu simte nimic...si-a primit doar hrana...privire in pamant...dorinta de razbunare..zambet... zarire pulovar preferat pe terasa liceului...scoala..mana ridicata..agitatie...limite...emotii...raspuns corect...secretariat..iesi afara...director...conversatie...vb prea repede...dirigu implineste 37 ani de casatorie...ne invoieste de la ore..astept...biblioteca...fericire...zambet...hrana sufleteasca..dorinta de a-l lua in brate....inocenta...asteptare...bucurie(a luat matza 10)...cumparaturi...amintire lucru nefacut..intoarcere...rezolvare...descoperire om de treaba...umpic de barfa pe scari...banca...asteptare..aglomeratie...acasa...

Trista toamna....

E toamna...iar mie mi-e dor de toamnele in care eram cu tine...toamnele noastre...erau colorate, iar zambetul era nelipsit in fiecare zi...dimineata imi placea sa privesc soarele..stiam ca imi va lumina o noua zi alaturi de tine...toamna asta e trista..n-am chef de nimic...afara ploua...iar asta ma deprima deseori...cat conteaza sa nu fi singur...din pacate eu sunt...si desi nu mai esti, eu tot te mai caut...merg adesea prin locuri in care mergeam impreuna si am speranta absurda ca vei fi si tu acolo...ma uit la frunzele care cad si imi imaginez ca si tu faci acelasi lucru...dar nu mai esti...ai plecat fara sa zici nici un cuvant...pe mine cui m-ai lasat?nimanui...poate nu ti-ai dat seama...Altadata aveai grija de mine...aveai grija sa nu imi fie frig, sa nu fiu trista...aveai grija de tot...acum nu mai are cine sa aiba...doar eu..dar sti?nu prea imi iese...toate imi ies pe dos...eu sunt mai nepasatoare, mai visatoare...tu stiai intotdeauna de ce am nevoie...oare o sa te mai intorci?macar toamna viitoare...dar poate nu mai esti...cineva te-a iubit si te-a luat.....dar eu?poate eu nu contez...dar totusi imi place sa ma mint ca exista cineva pt care contez...desi poate nu e asa asta imi hraneste sufletul...dar nimic nu se compara cu toamnele noastre...Trista toamna ai adus in mine...Pe mine cui m-ai lasat?

o camera mica...un pat..un calculator...un birou...foc in soba...intr-un colt sta ghemuita o fata...parul nearanjat...ochii tristi...buzele si le umezeste cu limba...se gandeste..ii e dor...zambeste...desi nu a primit niciodata raspunsul inca se mai intreaba de ce?desi nu a venit nimeni niciodata inca mai spera ca va aparea cineva sa o imbratiseze...mainile ii tremura...ii e teama...zambeste...se gandeste la El..la un El oarecare...care probabil nu va parea prea curand...inchide ochii...il vede..e altfel decat ceilalti...viseaza...se trezeste...tresare...realitatea doare...fiecare maine va durea de azi inainte...pt ca e singura..si asta e lucru de care se teme si pe care il uraste cel mai mult...nu e pregatita sa-l infrunte...plange...da...maine doare...e doar un copil...mult prea atasat de ceilalti ca sa stea singur...nu e drept...dar oare exista ceva corect in lumea asta?cate luni au trecut decan si-a revenit?maxim 3...si acum din nou...altceva...de ce?

o camera mica..un pat..un calculator...un birou...frig...in pat sta tolanit un baiat...parul aranajt..priveste in gol...buzele si le umezeste cu limba...isi aminteste...nu ii e dor...zambeste...vreau sa uite...are chef sa imbratiseze pe cineva care are nevoie de el...are maini frumoase...este puternic...zambeste...viseaza la Ea...la o Ea oarecare...
care va aparea sau nu...inchide ochii..o zareste...e speciala...o admira...se indragosteste...de maine o va cauta...pentru ca stie ca e singura...si ca are nevoie de El...sa o ajute si sa-i fie alaturi...zambeste...da...maine o va cauta...e speciala...si nu merita sa stea singura...nu e corect...si el va face in asa fel incat sa schimbe lucrurile...o va ajuta sa isi continue planurile si sa isi urmeze visele...pentru totdeauna...pentru ca e speciala...

...

M-am hotarat sa sterg ce am scris azi pentru ca am vb cu matza si m-a inveselit si apoi mi-am amintit de Andrei si nu m-ai corespundea cu starea mea ce scrisesem;))

SULINA

O plaja la care multi ar ravni...Un cer nemaivazut...unde cadea cel putin o stea la 10 minute...liniste....vis...eu tinandu-ma in brate si visand...mi-am achizitionat fericire si zambet pt cel putin un an...a fost frumos...tren....vapor...somn intrerupt...fete obosite...dar multa fericire...a fost Sulina...dar s-a terminat...mai vreau...e locul de unde puteti lua fericire pe gratis...va recomand.