Nu exista totdeauna...e un cuvant prea mare, iar noi suntem prea mici. Nu avem puterea sa tinem ceva pentru totdeauna...nici viata, nici o relatie, nici macar o promisiune. Uneori facem promisiuni si cuvantul totdeauna face parte din ele...dar niciunul din noi nu stim ce inseamna sau cat va dura acest totdeauna...poate insemna doar azi, poate si maine sau poate insemna intr-adevar ceea ce vrem sa exprimam noi prin el...adica infinit. Timpul este cel care ne limiteaza acest totdeauna...lumea ne apartine doar pentru un timp...apoi riscam sa ii apartinem noi ei...ajungem sa fim gelosi pe portretul pe care il avem din vremea cand eram tineri..adica pe propria noastra persoana...
Ador placerile simple...pentru ca nu voi fi nevoita sa dau socoteala pentru ele si nici nu voi suferi pentru ca le-am avut...nu mai vreau sa traiesc prin "maine", deoarece de cele mai multe ori uit de "azi". Tot ce mai vreau acum este sa privesc viata...Daca vrei, vino s-o privim impreuna!
duminică, 26 octombrie 2008
luni, 20 octombrie 2008
Doar sufletul mai e tanar...
Minutele, orele, zilele, anii...trec. Florile din vaza se ofilesc, gandurile se maturizeaza, deciziile devin mai intelepte. Cainele pe care il ai de cand esti copil imbatraneste si el odata cu timpul. Peretii sunt mai goi, singuratatea mai aspra. Colectia de cani e prafuita, iar cartile din biblioteca uitate. Privirea e mai calda, dar mai obosita ca inainte...mana tremura cand trebuie sa apuce ceasca cu cafea. Iti amintesti uneori ca odata ai fost copil si zambesti. E zambetul copilariei pe care deseori ai vrea sa o retraiesti. Cauti in cutia din lemn de nuc unde se afla ascunse amintirile tale si iti amintesti de primul sarut timid. Ti se poate citi in ochi dorul pe care il porti acelor timpuri. Te uiti in jur si nu mai ai aproape nimic. Pui mana la gat si descoperi cheita pe care ai primit-o la 17 ani de la prietena ta cea mai buna si iti amintesti cate drumuri ai reusit sa deschizi cu ea. Privesti spre noptiera si zaresti fotografia parintilor tai pe care i-ai iubit atat de mult. Ti-e dor...de oameni si de ce insemnau ei pentru tine. Dar timpul a sters aproape totul...a despartiti drumuri, a distrus amintiri. Ai ramas tu, privind pe fereastra si asteptand ca cineva sa bata la usa...se intampla rar, dar iti indulceste batranetea. Te uiti la suflet si constati ca doar el a mai ramas tanar. Ce e batranetea de fapt?
duminică, 19 octombrie 2008
atunci...si acum
...am scris ca sa fiu sigura ca nu voi fi uitata...am plans din disperare, din teama sau din imposibilitatea de a ma opri...am visat crezand ca visele pot deveni realitate...am zambit pentru ca stiam ca imi face bine...am crezut ca iubesc, desi acum stiu ca nu am iubit niciodata, am cersit imbratisari ca sa aiba de ce sa imi fie dor, am crezut in oameni, iar unii m-au dezamagit, am daruit fara sa astept nimic in schimb, am zburat, dar la un moment aripile mi-au fost frante, am fost nemultumita desi aveam aproape totul, am cazut in gol si m-am lovit pentru ca nu stiut sa ma agat de nimic, am suferit, crezand ca nu pot sa impiedic asta...am trait intr-o lume paralela.
...scriu pentru ca ma relaxeaza, plang de fericire, de emotie sau doar pt ca mi-a intrat ceva in ochi. visez pentru ca fiecare avem acest drept. Zambesc pentru ca e cel mai frumos lucru si nu se stie cine se va indragosti intr-o zi de zambetul meu. iubesc tot ce ma inconjoara. primesc si ofer imbratisari pentru ca ele ofera incredere si certitudinea ca cineva e langa tine...cred in oameni, dar nu ii mai las sa ma dezamageasca, daruiesc fara sa astept nimic in schimb, dar sunt bucuroasa cand primesc, zbor-si nimeni nu imi va intrerupe zborul, ma arunc in gol pentru ca ma simt libera, dar intotdeauna deschid parasuta la timp, sunt fericita si cred ca pot intretine fericirea...traiesc intr-o lume cu multe intersectii:)
...scriu pentru ca ma relaxeaza, plang de fericire, de emotie sau doar pt ca mi-a intrat ceva in ochi. visez pentru ca fiecare avem acest drept. Zambesc pentru ca e cel mai frumos lucru si nu se stie cine se va indragosti intr-o zi de zambetul meu. iubesc tot ce ma inconjoara. primesc si ofer imbratisari pentru ca ele ofera incredere si certitudinea ca cineva e langa tine...cred in oameni, dar nu ii mai las sa ma dezamageasca, daruiesc fara sa astept nimic in schimb, dar sunt bucuroasa cand primesc, zbor-si nimeni nu imi va intrerupe zborul, ma arunc in gol pentru ca ma simt libera, dar intotdeauna deschid parasuta la timp, sunt fericita si cred ca pot intretine fericirea...traiesc intr-o lume cu multe intersectii:)
sâmbătă, 11 octombrie 2008
Ea: Multumesc pentru trandafiri!Sunt foarte frumosi.
El: Ma bucur ca iti plac.
Ea: E prima oara cand cineva imi aduce flori. Intotdeauna mi-am dorit. Sunt emotionata. Sincer iti multumesc.
El: Cand m-ai sunat si mi-ai zis ca esti trista m-am gandit ca o floare te-ar putea inveseli. Nu te cunosc de mult dar mi-am dat seama ca iti plac lucrurile marunte.
Ea: Da, intr-adevar.
Erau la ea in camera. O camera micuta, simpla, dar primitoare. Era cald. Ea era imbracata in pijamale verzi. Se cunosteau doar de o luna, dar tineau foarte mult unul la celalalt. Pe langa faptul ca erau iubiti, erau foarte buni prieteni. Stiind ca isi va petrece noaptea la ea, el isi adusese pijamaua verde. Verdele era culoarea ei preferata. Se urca in pat langa ea si o ia de mana.
El: Ce ai patit?
Ea: Nu stiu...ma simteam singura. Probabil e o melancolie de toamna. Dar acum ca ai venit ma simt deja mai bine. Simt nevoia sa vorbesc si sa ma tina cineva strans in brate.
El: Micuta mea rasfatata...
El ii cuprinde fata intre palme si o saruta pe frunte. Apoi o strange in brate.
Ea: Sunt foarte norocoasa ca te am. E cel mai frumos lucru sa te simti iubita si alintata. Nu orice om care e trist are pe cineva care sa vina sa il imbratiseze. Iti multumesc.
Ea statea ghemuita cu capul pe pieptul lui. El se juca cu degetele prin parul ei
Ea: Daca intr-o zi o sa dispari? Pe mine cui ai sa ma lasi?Nu as sti ce sa fac fara tine.
El zambeste si o saruta copilareste pe varful nasului.
El: Te iubesc ma copilule. Mult de tot. Nu o sa plec nicaieri fara tine. Uite, chiar daca era un secret si voiam sa iti fac o surpriza, o sa iti spun, ca sa te mai inveselesti. Peste o saptamana o sa plecam la Paris pentru cateva zile. O sa fie prima noastra calatorie impreuna.
Ea se agata de gatul lui fercita.
Ea: Nu am cuvinte sa-mi exprim bucuria. Noi doi...Paris...nu e un vis?
El: Nu. Viata in sine e un vis atunci cand iubesti.
Ea: Andrei, mie mi-e somn. Tie nu?
El: Nu. Dar hai sa ne bagam in pat. Dormi linistita. Imi place sa te privesc cum dormi. Esti atat de frumoasa.
Ea: :) Noapte buna.
El: Noapte buna.
Ea se ghemuieste la el in brate si adoarme. El ii vegheaza ceva timp somnul. Noapte buna.
El: Ma bucur ca iti plac.
Ea: E prima oara cand cineva imi aduce flori. Intotdeauna mi-am dorit. Sunt emotionata. Sincer iti multumesc.
El: Cand m-ai sunat si mi-ai zis ca esti trista m-am gandit ca o floare te-ar putea inveseli. Nu te cunosc de mult dar mi-am dat seama ca iti plac lucrurile marunte.
Ea: Da, intr-adevar.
Erau la ea in camera. O camera micuta, simpla, dar primitoare. Era cald. Ea era imbracata in pijamale verzi. Se cunosteau doar de o luna, dar tineau foarte mult unul la celalalt. Pe langa faptul ca erau iubiti, erau foarte buni prieteni. Stiind ca isi va petrece noaptea la ea, el isi adusese pijamaua verde. Verdele era culoarea ei preferata. Se urca in pat langa ea si o ia de mana.
El: Ce ai patit?
Ea: Nu stiu...ma simteam singura. Probabil e o melancolie de toamna. Dar acum ca ai venit ma simt deja mai bine. Simt nevoia sa vorbesc si sa ma tina cineva strans in brate.
El: Micuta mea rasfatata...
El ii cuprinde fata intre palme si o saruta pe frunte. Apoi o strange in brate.
Ea: Sunt foarte norocoasa ca te am. E cel mai frumos lucru sa te simti iubita si alintata. Nu orice om care e trist are pe cineva care sa vina sa il imbratiseze. Iti multumesc.
Ea statea ghemuita cu capul pe pieptul lui. El se juca cu degetele prin parul ei
Ea: Daca intr-o zi o sa dispari? Pe mine cui ai sa ma lasi?Nu as sti ce sa fac fara tine.
El zambeste si o saruta copilareste pe varful nasului.
El: Te iubesc ma copilule. Mult de tot. Nu o sa plec nicaieri fara tine. Uite, chiar daca era un secret si voiam sa iti fac o surpriza, o sa iti spun, ca sa te mai inveselesti. Peste o saptamana o sa plecam la Paris pentru cateva zile. O sa fie prima noastra calatorie impreuna.
Ea se agata de gatul lui fercita.
Ea: Nu am cuvinte sa-mi exprim bucuria. Noi doi...Paris...nu e un vis?
El: Nu. Viata in sine e un vis atunci cand iubesti.
Ea: Andrei, mie mi-e somn. Tie nu?
El: Nu. Dar hai sa ne bagam in pat. Dormi linistita. Imi place sa te privesc cum dormi. Esti atat de frumoasa.
Ea: :) Noapte buna.
El: Noapte buna.
Ea se ghemuieste la el in brate si adoarme. El ii vegheaza ceva timp somnul. Noapte buna.
joi, 9 octombrie 2008
Vise in ploaie
Ploua...e un potop cum nu mai vazuse in viata ei. Umbrela mare si portocalie e acasa...a fost prea grabita si grijulie sa nu isi uite visele si nu a luat-o. Nu are bani de taxi. Balerinii colorati au inceput deja sa se ude, iar geaca nu va mai rezista mult si picaturile vor ajunge pe tricou. Se opreste. Cat regreta ca nu a lasat un vis acasa in schimbul umbrelei. Dar visele nu te protejeaza de ploaie?
Ridica capul si zareste peste drum o cafenea...nu mai intrase niciodata singura intr-o cafenea.
Dar fara sa mai stea pe ganduri intra. Deschide usa, face doi pasi si isi da seama ca nu mai e nicio masa libera. Dar nu voia sa iasa pt. ca nu stia ce sa faca singura pe potopul ala. Ii era teama. Zareste o masa la care statea un baiat singur. Roseste la gandul ca s-ar putea aseza langa el. Nici daca ar fi facut un pariu nu s-ar fi asezat. . Ea e timida. Dar isi aminteste cat de rau ploua. Dandu-si seama ca a intarziat destul de mult in usa se indreapta hotarata spre el. Simtea ca pluteste. Nu-si mai controla gesturile. Se aseaza fara sa ceara voie.
- Ochii tai sunt la fel de frumosi si cand nu ploua? o intreaba el
Ea nu-si putea desprinde ochii de la el. Era fascinata.
-Nu...cred ca doar acum...ca te-au vazut... pe tine...ingana ea.
-Sti?Esti foarte frumoasa!Pot chiar spune ca esti cea mai frumoasa fata pe care am intalnit-o.
Ea tremura.
-Imi cer scuze, zise el. A fost atat de neasteptata apropierea ta si m-a impresionat atat de mult incat nici nu mi-ai dat seama ca esti uda. Probabil ca iti este frig. Uite..tine pulovarul meu!O sa-ti fie bine.
El ii ofera pulovarul zambind si o ajuta sa il imbrace. Acum isi ating pentru prima data mainile. Zambesc amandoi ca niste copii. Era un pulovar visiniu, foarte moale si calduros:). Ii statea atat de bine in el...
Stateau fata in fata si se priveau in ochi...era ceva de neimaginat.
-Iti este teama de ploaie nu? o intreaba el
-Da. Si adevarul e ca destul de mult. Dar se pare ca azi teama mea mi-a facut cel mai frumos cadou.
El zambeste. Nicio vorba nu era exagerata. Niciun cuvant nu insemna prea mult. Nicio privire nu era prea insistenta. Erau doar ei.
El ii ia usor manasi o mangaie. Nu se mai satura sa o priveasca. Ea inca mai tremura...de frig sau de emotii...nu mai stia...
-Sti ca mi-am imaginat de mii de ori intalnirea asta cu tine?zise ea. Doar ca eu te numeam Fat-Frumos.
-Si sunt asa cum iti imaginai?intreba el
-Esti mai mult de atat!raspunse ea
-Eu nu mi-am imaginat vreodata ca pot avea parte de o intalnire atat de minunata. Nici nu indrazneam sa ma gandesc la asa ceva, zise el. Mi se parea prea mult, imposibil poate.
Afara continua sa ploua. In jur era agitatie, dar coltul in care stateau ei era parca inconjurat de magie.
-Iubita mea, tot mai tremuri, zise el.
Pe ea o bufneste rasul, iar el intreaba mirat:
-Ce s-a intamplat?
Ea zambeste si spune:
-Mi-ai zis "iubita" mea.
Incep amandoi sa rada. Deodata el devine serios, o ia de mana si o aseaza pe picoarele sale ca pe un copil.
-Domnisoara necunoscuta vreti sa fiti iubita mea?
-Dar credeam ca sunt deja, domnule strain.
zambesc. El o strange in brate si o saruta pe frunte. Ea isi lasa capul pe umarul lui si inchide ochii. Pe fata i se citea fericirea. EL se joaca cu degetele prin parul ei si ii sufla in fata. Ea il cearta. El o strange in brate. Cafeaua se racise de mult. Dar ei erau fericiti.
-Andrei, imi pare bine.
-Ioana, imi pare bine.
Se iau de mana si alearga prin ploaie. Acum nu ii mai e frica. Nu mai are nevoie de umbrela sa isi protejeze visele.
Ridica capul si zareste peste drum o cafenea...nu mai intrase niciodata singura intr-o cafenea.
Dar fara sa mai stea pe ganduri intra. Deschide usa, face doi pasi si isi da seama ca nu mai e nicio masa libera. Dar nu voia sa iasa pt. ca nu stia ce sa faca singura pe potopul ala. Ii era teama. Zareste o masa la care statea un baiat singur. Roseste la gandul ca s-ar putea aseza langa el. Nici daca ar fi facut un pariu nu s-ar fi asezat. . Ea e timida. Dar isi aminteste cat de rau ploua. Dandu-si seama ca a intarziat destul de mult in usa se indreapta hotarata spre el. Simtea ca pluteste. Nu-si mai controla gesturile. Se aseaza fara sa ceara voie.
- Ochii tai sunt la fel de frumosi si cand nu ploua? o intreaba el
Ea nu-si putea desprinde ochii de la el. Era fascinata.
-Nu...cred ca doar acum...ca te-au vazut... pe tine...ingana ea.
-Sti?Esti foarte frumoasa!Pot chiar spune ca esti cea mai frumoasa fata pe care am intalnit-o.
Ea tremura.
-Imi cer scuze, zise el. A fost atat de neasteptata apropierea ta si m-a impresionat atat de mult incat nici nu mi-ai dat seama ca esti uda. Probabil ca iti este frig. Uite..tine pulovarul meu!O sa-ti fie bine.
El ii ofera pulovarul zambind si o ajuta sa il imbrace. Acum isi ating pentru prima data mainile. Zambesc amandoi ca niste copii. Era un pulovar visiniu, foarte moale si calduros:). Ii statea atat de bine in el...
Stateau fata in fata si se priveau in ochi...era ceva de neimaginat.
-Iti este teama de ploaie nu? o intreaba el
-Da. Si adevarul e ca destul de mult. Dar se pare ca azi teama mea mi-a facut cel mai frumos cadou.
El zambeste. Nicio vorba nu era exagerata. Niciun cuvant nu insemna prea mult. Nicio privire nu era prea insistenta. Erau doar ei.
El ii ia usor manasi o mangaie. Nu se mai satura sa o priveasca. Ea inca mai tremura...de frig sau de emotii...nu mai stia...
-Sti ca mi-am imaginat de mii de ori intalnirea asta cu tine?zise ea. Doar ca eu te numeam Fat-Frumos.
-Si sunt asa cum iti imaginai?intreba el
-Esti mai mult de atat!raspunse ea
-Eu nu mi-am imaginat vreodata ca pot avea parte de o intalnire atat de minunata. Nici nu indrazneam sa ma gandesc la asa ceva, zise el. Mi se parea prea mult, imposibil poate.
Afara continua sa ploua. In jur era agitatie, dar coltul in care stateau ei era parca inconjurat de magie.
-Iubita mea, tot mai tremuri, zise el.
Pe ea o bufneste rasul, iar el intreaba mirat:
-Ce s-a intamplat?
Ea zambeste si spune:
-Mi-ai zis "iubita" mea.
Incep amandoi sa rada. Deodata el devine serios, o ia de mana si o aseaza pe picoarele sale ca pe un copil.
-Domnisoara necunoscuta vreti sa fiti iubita mea?
-Dar credeam ca sunt deja, domnule strain.
zambesc. El o strange in brate si o saruta pe frunte. Ea isi lasa capul pe umarul lui si inchide ochii. Pe fata i se citea fericirea. EL se joaca cu degetele prin parul ei si ii sufla in fata. Ea il cearta. El o strange in brate. Cafeaua se racise de mult. Dar ei erau fericiti.
-Andrei, imi pare bine.
-Ioana, imi pare bine.
Se iau de mana si alearga prin ploaie. Acum nu ii mai e frica. Nu mai are nevoie de umbrela sa isi protejeze visele.
miercuri, 8 octombrie 2008
Ma simt...rau.E pustiu in jur...in inima...vreau sa vorbesc cu cineva...dar cu cine?Vreau un umar pe care sa plang pana mi se termina lacrimile....vreau sa vorbesc ore in sir pana ma trezesc la realitate. Astazi aveam programata o terapie cu zambete...dar nu a fost...
Trezeste-te Denisa!Trezeste-te...nu mai poti continua asa...
Trezeste-te Denisa!Trezeste-te...nu mai poti continua asa...
marți, 7 octombrie 2008
Nu sunt eu
Aseara mi-ai promis ca vei visa acelasi vis ca si mine...am adormit linistita. Stiam ca voi fi in siguranta...Stii?ma simt goala...imi vine sa plang tot timpul...Stii cat de frica imi e?Acum nu mai e nimeni permanent cu mine...nimeni...de 2 zile imi vine sa plang mereu..uneori ma abtin...alteori nu...Mai tii minte cand ti-am zis ca cel mai mult ma tem de singuratate?Ei bine..sa stii ca doare...doare rau de tot...desi la inceput m-am incurajat singura si ma minteam ca o sa fie bine acum nu mai pot...drumul spre casa il parcurg singura, pt ca orele nu se termina in acelasi timp cum speram eu, petrecerile sunt altele, proiectele la fel...realitatea e alta...si din pacate nu in favoarea mea...si uneori totusi mai vreau sa cred ca nu vorba despre mine...ca nu sunt eu...sau ca se va termina...
Nu mai stiu ce am visat aseara...dar parca erai si tu in visul meu...nu vreau decat sa stiu ca cineva tine la mine....am nevoie sa aud ca nu sunt singura...uite-te si tu cum vorbesc...de ce sunt atat de slaba?urasc lacrimile astea care nu se mai opresc...nu din nou...nuuuuuu...nu mai vreau...si iarasi vreau sa cred ca nu sunt eu asta...Nu e asa ca nu sunt?
duminică, 5 octombrie 2008
Multumita
Da...am avut emotii..mi-a fost teama...am trecut prin mii de stari inainte de a incepe. Dar a fost bine...sunt multumita si in acelasi timp fericita. I-am simtit aproape pe toti si le multumesc ca au facut un efort sa vina intr-o zi ploioasa ca asta...Ii multumesc si matzei care bineinteles mi-a dat incredere tot timpul, desi numai noi stim prin ce emotii am trecut de cate ori suna telefonul:)II multumesc si lui Dumnezeu si nu in ultimul rand mie:)Azi am fost fericita si m-am hranit pentru ceva timp:) Oamenii au nevoie de oameni ca sa fie fericiti:)
vineri, 3 octombrie 2008
zi de toamna
Dimineata...racoare...urca si cauta disperata...dar nu e. Asteapta.Mai e o sansa...coboara...il vede...nu simte nimic...si-a primit doar hrana...privire in pamant...dorinta de razbunare..zambet... zarire pulovar preferat pe terasa liceului...scoala..mana ridicata..agitatie...limite...emotii...raspuns corect...secretariat..iesi afara...director...conversatie...vb prea repede...dirigu implineste 37 ani de casatorie...ne invoieste de la ore..astept...biblioteca...fericire...zambet...hrana sufleteasca..dorinta de a-l lua in brate....inocenta...asteptare...bucurie(a luat matza 10)...cumparaturi...amintire lucru nefacut..intoarcere...rezolvare...descoperire om de treaba...umpic de barfa pe scari...banca...asteptare..aglomeratie...acasa...
vineri, 26 septembrie 2008
Trista toamna....
E toamna...iar mie mi-e dor de toamnele in care eram cu tine...toamnele noastre...erau colorate, iar zambetul era nelipsit in fiecare zi...dimineata imi placea sa privesc soarele..stiam ca imi va lumina o noua zi alaturi de tine...toamna asta e trista..n-am chef de nimic...afara ploua...iar asta ma deprima deseori...cat conteaza sa nu fi singur...din pacate eu sunt...si desi nu mai esti, eu tot te mai caut...merg adesea prin locuri in care mergeam impreuna si am speranta absurda ca vei fi si tu acolo...ma uit la frunzele care cad si imi imaginez ca si tu faci acelasi lucru...dar nu mai esti...ai plecat fara sa zici nici un cuvant...pe mine cui m-ai lasat?nimanui...poate nu ti-ai dat seama...Altadata aveai grija de mine...aveai grija sa nu imi fie frig, sa nu fiu trista...aveai grija de tot...acum nu mai are cine sa aiba...doar eu..dar sti?nu prea imi iese...toate imi ies pe dos...eu sunt mai nepasatoare, mai visatoare...tu stiai intotdeauna de ce am nevoie...oare o sa te mai intorci?macar toamna viitoare...dar poate nu mai esti...cineva te-a iubit si te-a luat.....dar eu?poate eu nu contez...dar totusi imi place sa ma mint ca exista cineva pt care contez...desi poate nu e asa asta imi hraneste sufletul...dar nimic nu se compara cu toamnele noastre...Trista toamna ai adus in mine...Pe mine cui m-ai lasat?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)