Cred ca Alexandrei nu-i place sa ma stie ca stau degeaba ca tot imi da leapse...dar eu sunt fata constiincioasa si le onorez:).Stii tu care este...- Ziua cea mai frumoasa? - ziua in care copilul tau va zice "mama":) (mentionez ca nu am trait ziua, insa am sentimentul ca va fi frumoasa)
- Cel mai mare obstacol? - neincrederea in tine
- Cea mai mare greseala? - invinuirea fara dovezi, orbit de primul impuls si de furie
- Radacina tuturor relelor? - minciuna
- Cea mai mare infrangere? - atunci cand incetezi sa mai lupti
- Prima necesitate? - afectiunea (scuze Alexandra ca am copiat, dar coincidenta face sa am aceeasi parere:)
- Lucrul care face fericit un om? - caderea unui stele
- Cel mai mare mister? - ce gandesc cei din jur (as vrea sa pot sa citesc ganduri)
- Persoana cea mai periculoasa? - cea la care tii cel mai mult, pt ca te poate rani cel mai usor
- Cel mai bun cadou? - un zambet sincer
- Lucrul cel mai de valoare? - a fi corect: cu tine si cu ceilalti
- Sentimentul cel mai placut? - cand stii ca cineva tine la tine
- Cel mai bun remediu? - ciocolata Milka
- Persoana de care ai nevoie cel mai mult? - cel mai bun prieten
Leapsa merge la Catalina si la Iulia.
Leapsa primita de la Alexandra. Draguta, dar cam mi-a dat batai de cap:D. Sa vedem ce a iesit.
Leapsa merge la Catalina si Iulia. Iata pasii care trebuie urmati:- Go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.- Go to “Random quotations” or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.- Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.- Use Photoshop or similar to put it all together.
Uneori sunt atat de copilaresti zambetele adultilor...mi-am dat seama ca ma fac fericita aceste zambete. Cred ca un zambet din partea unui adult te face automat sa il simti aproape de tine...desi adultii se pricep la cuvinte sa zicem, sau mai corect sunt capababil sa intretina o conversatie cu oricine:) (anumiti adulti) parca atunci cand esti intampinat de un zambet tot e ceva mai special...si ma refer la un anumit zambet...deoarece nu toate zambetele adultilor sunt la fel...nu vorbesc de zambetele oficiale, fortate, de zambetele ironice sau de cele de superioritate....nu vorbesc de zambetele afisate dupa o gluma sau mai stiu eu ce alte zambete...vorbesc de acele zambete discrete, de complicitate...vorbesc de zambetele fugare care inlocuiesc cuvintele...de zambetul de copil afisat pe fata unui adult...sau de zambetul sincer pe care un adult nu cred ca este capabil sa i-l ofere altui adult...ci doar unui copil...Pentru ca sunt sigura ca uneori adultii se tem sa isi exprime deschis sentimentele unii fata de altii...cred ca in preajma unui copil se simt liberi si isi pot afisa mai usor zambetul sincer fara sa se simta penibili...mai pana acum ceva zile m-am putut bucura de un astfel de zambet...am invatat relativ repede sa il obtin si imi placea sa profit de el...inlocuia oarecum niste cuvinte de repros...cam riscant din partea unui adult sa dea cearta pe un zambet...si cam curajos din partea unui copil sa raspunda la cearta cu un zambet...Dar in spatele zambetelor era o legatura care transforma in ceva bun semnificatia lor...si desi uneori zambetul nu poate inlocui cuvintele, poate neplacute, dar necesare, el poate incheia o discutie pasnic, oferindu-le celor doi certitudinea ca totul e in regula, in ciuda celor discutate.Si imi mai place ca adultii stiu sa raspunda la "Multumesc!" cu ceva mai mult decat "Cu placere!", iar astfel nu risti sa te alegi cu o discutie seaca. Ieri simteam nevoia sa ii multumesc cuiva, dar mi-a luat ceva pana am luat telefonul in mana deoarece nu stiam cum sa o fac...mi se parea ciudat ca un copil sa sune un adult doar pentru a-i spune multumesc, desi simteam din tot sufletul nevoia sa o fac. Si am facut-o...iar reactia mi-a dat curaj sa spun mai des adultilor "Multumesc!".:) Mi-am dat seama ca un multumesc spus din suflet valoreaza mai mult decat orice propozitie complicata prin care incerci sa-ti arati recunostinta, valoreaza mai mult decat un lucru material.(pentru cine stie sa aprecieze)
P.s.: O sa-mi fie dor de zambetul pe care il castigasem si care mi-a fost de atatea ori complice:)
Astazi pe la 8 urma examenul cel mare...cel pentru permis. Ieri scapasem usurel de sala..astazi urma punctul culminant: orasul.Asa ca ma trezesc eu pe la 6...bineinteles nu mai aveam somn, iar in stomacelul meu deja incepusera sa apara fluturasii, care de care mai zburdalnici:) Nu prea mai aveam stare deloc...m-am uitat putin la televizor, am mancat o banana...doar, doar s-o face mai repede 7 sa vina tati de la servici si sa plecam. La 7.30 trebuia sa ma intalnesc cu instructorul sa mai exersez putin inainte de examen, asta la cererea mea.In sfarsit plec de acasa...ploaia se oprise si asta ma bucura oarecum. Ajung acolo, apare si instructorul pe la 7.40 zambaret ca intotdeauna. Ce puteam sa imi imaginez decat ca...voi merge bine....ca doar era inainte de examen. Numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ...asa ca nu am mers tocmai bine. Apa pe strada...instructorul tipa sa o ocolesc ca stropesc pietonii si ma pica...unde mai pui ca era sa intre un tampit in mine bineinteles din vina lui...ce sa mai....eu nervoasa cu lacrimi in ochi, instructorul cam nervos si el....in sfarsit cobor si fug repede la tati in masina si ma apuca plansu...:D dragut nu?Imi dau eu seama ca plang degeaba si ca trebuie sa ma calmez, imi iau dosarul in brate si ma duc la instructor care bineinteles ca zambea, stiind ca m-am enervat.Lume destula...ma gandeam ca stau vreo cateva ore sa astept. Politistii intarzie vreo jumatate de ora. Apar si ei in sfarsit si incep sa strige...nu dureaza mult si primul politist ma striga...ma duc repede la instructor si il intreb cum e politistul...mi se raspunde "E corect." Nu stiu cat m-a lamurit cu asta, dar ma rog. Completez o fisa si deja ma vedeam asteptand in parcarea aia groaznica pana imi vine randul, cand instructorul imi zice sa imi dau geaca jos si sa intru in masina ca dau prima. Poftim? Prima? De ce eu?Eram moarta de frica...ma rog..neavand ce comenta fac ce mi s-a spus, iar in 2 minute domnul politist era langa mine...cand a intrat in masina mi-au trecut toate emotiile si ma simteam chiar pregatita. "Cand sunteti gata puteti sa plecati domnisoara!Faceti la dreapta!" Si asa am pornit eu la drum, extrem de atenta la pietoni pe care ii mai scapam, dar stiam ca sunt picata daca ratez vrenul. Surpriza...autobuz oprit in statie...suficient loc sa-l depasesc, insa veneau masini din sens opus. Sa trec, sa nu trec....decid sa astept...si tot astept deoarece autobuzul nu pleca, iar masinile din sens opus nu incetau sa vina. Ma tot gandeam daca am facut bine, cand domnul politist vine cu replica salvatoare: "Felicitari domnisoara!Ati procedat corect ca nu ati intrat in depasire!Puteti sa-i dati drumul acum!" Ce fericire pe mine...totul merge bine pana cand imi zice sa intru in prima parcare pe dreapta...parcare pe dreapta...ma tot gandeam dar nu o stiam...asa ca am trecut frumos de ea cand aud: "Domnisoara nu ati vazut parcarea?V-am zis sa intrati in parcare". Raspund automat: "Ma scuzati, nu am fost atenta!" Ma iarta si imi zice sa opresc pe dreapta...ma pune sa dau putin cu spatele sa ma apropii de masinile parcate si zice: "Sunteti admisa!".Da...asta fusese tot...ma duc fuguta in spate sa-l las pe baiatul care astepta si el saracul sa dea examen...tin sa-i multumesc ca m-a lasat pe mine prima:) I-am dat repejor mesaj instructorului ca sa nu mai stea omul cu emotii si apoi Matzei care mi-a dat repede un bravo inapoi si gata. Am stat cumintica pana a terminat si baiatul, care a fost si el admis:)Cam asta a fost aventura marelui examen...putine lacrimi la inceput, multa fericire dupa:) L-am sunat mai devreme pe instructor sa-i multumesc, pentru ca a fost si meritului lui cel putin atat cat a fost al meu...i-am multumit si ca m-a facut sa plang de dimineata, si ca m-a bagat sa dau prima, chiar daca pe moment imi venea sa il strang de gat.:)P.S: Atunci cand sunt fericita am chef sa vorbesc mult...drept dovada acest post imens...cei care au vorbit cu mine astazi stiu cat de mult am putut vorbi:D!Multumesc ca m-ati suportat!
Alexandra si Diana au tinut neaparat sa ma fericeasca si astazi, asa ca in urmatoarele poze va prezint o parte din cadoul meu:D Tort am avut, mi-au cantat La multi ani pe hol, mi-au luat si masina...ce mai imi trebuie? Tin sa precizez ca m-am plimbat ceva prin liceul pana am ajuns la ele...deoarece am fost ghidata de niste biletele:D. Oricum in final am ajuns..si bucuria a fost mare...Multumesc si pentru cercelusi si om de zapada si sunt foarte mandra ca am asemenea prietene.:)
Oficial, se presupune ca asta ar fi ultimul post in calitate de copil....neoficial, va asigur ca vor mai fi multe:) deoarece imi place sa fiu copil...
Cand te gandesti ca din punct de vedere legal se schimba atatea lucruri...ai dreptul sa faci chestii pe care pana atunci nu puteai sa le faci...dar e aproximativ neimportant...pentru ca practic nu se simte mai nicio schimbare...cred ca singurul lucru vizibil si folositor e ca voi avea carnet...
Nu am dat nicio petrecere pompoasa cu aceasta ocazie, cu multa bautura si tigari, nu am fost nici in cluburi...insa am facut ceva pe placul meu care m-a facut fericita...si cred ca asta e cel mai important...Am fost la munte cu Alex si Diana, ne-am dat cu sania, am mancat pizza si un desert urias;)), am imbratisat zapada, am fost la cumparaturi, am facut poze....si am fost fericita. Le multumesc din suflet fetelor pentru aceasta zi.
Ne mai auzim cu noi povesti de la 18 ani...va pupacesc>:D<
Leapsa primita de la Alexandra.Sunt...visatoareAs vrea...sa nu mai uit asa de usor:D (Matza stie;))Pastrez...amintiriMi-as fi dorit...sa fie mai inalt muntele ala ca sa ma tina mai mult de mana
Nu imi plac...stafidele
Ma tem de...singuratate
Aud...iubirea
Imi pare rau...ca la un moment dat am fost slaba
Imi plac...ciocolata Milka si imbratisarile
Nu sunt...ce vrei tu sa fiu
Dansez...aproape niciodata
Cant...cand ma plictisesc
Niciodata...nu voi inceta sa cred ca exista Fat-Frumos
Rar...ma gandesc la consecinte
Plang cand privesc...in suflet
Nu imi place de mine pentru ca...pun totul la suflet
Sunt confuza...cand ajung intr-o intersectie;))
Am nevoie de...nebunie
Ar trebui...sa vad mai multi oameni zambind
Leapsa merge la PIC si CATALINA
Ii place sa adoarma devreme si nu prea se da in vant dupa lucruri complicate...uneori ii e sila sa si gandeasca...comoditate...de la un timp nu mai are nici idei...daca ar fi fost indragostita s-ar fi explicat..dar nici macar nu e...Zambet naiv...privire goala...suflet pretentios...maini agitate...ganduri tampite...dor capricios...vise caraghioase...Sosetele ei colorate o rasfata prea mult, iar papucii pufosi ii iau apararea mereu...cand instructorul o cearta ea ii zambeste tembel si o iarta...daca e suparat rau intoarce capul si il priveste nevinovat in ochi...ii fura in felul asta un zambet in loc de cearta:) ii place sa se rasfete de cate ori are ocazia..Uraste stafidele tot atat de mult pe cat iubeste ciocolata Milka...adora sa se intida in conversatii lungi cu prietena ei si sa barfeasca un Georgica sau un Stefanica:DBea 3 in 1, citeste, asculta muzica...mai vede un film. Sa speram ca va avea loc sa ascunda in noul ei pulovar colorat toate neplacerile.La prima vedere pare timida si lipsita de curaj..dar in realitate nu e asa...daca ar avea ocazia ar face o nebunie in fiecare zi..i-ar prinde atat de bine:)Mai sunt7 zile si se face mare...dar ea se simte mai copil ca niciodata:) si o sa se simte la fel si dupa...dar cine e ea?
Cat doare sa spui adevarul si sa nu fi crezut...si cat de amare sunt lacrimile...
Am descoperit eu cam tarziu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Astazi eu si blogul meu implinim 1 anisor de cand ne tinem de urat unul altuia. Nu mai stiu sigur pe unde ramasese biberonul...parca pe la Pic, i-l imprumutase Alexandra.:) Daca il mai are sa mi-l imprumute si mie ca sa nu mai cumpar altul;))Vreau sa ii cer scuze ca mi-am amintit asa de tarziu si ca nu i-am luat cadou, dar promit sa ma revansez. Tin foarte mult sa ii multumesc ca mi-a ascultat si acceptat toate tampeniile si ca mi-a mai dat si cate un sfat pitit printre comentariile voastre.
P.S: Va multumim ca ne-ati ajutat sa ne facem si noi mari!>:D<
