NU ma mai recunosti? Du-te pe peronul unde m-ai imbratisat pentru prima oara si-ti vei da seama ca sunt aceeasi...acum nu ma mai iei in brate deoarece nu mai e frig? Sa stii ca nevoia a ramas la fel de mare...nu vreau sa fiu imbratisata doar cand mi-e frig...NU mai am parul ciufulit si ochii umflati de nesomn? Sa stii ca sentimentele mele sunt aceleasi...Intelege ca nu ma poti iubi doar pentru ce eram atunci...de fapt eu sunt aceeasi...doar peronul ud nu mai e...dar tu esti de vina...pentru ca daca ai avea putina imaginatie ai putea sa-ti imaginezi ca strada asta e un peron, cladirea aia din fata gara, banca asta bordura pe care statea ghemuita in tine, oamenii astia grabiti turistii fericiti masinile ce claxoneaza trenurile si tot asa...nu...tu nu stii sa spui decat ca eu m-am schimbat...Te-ai gandit vreun minut ca poate tu nu mai esti acelasi?Nu...pentru ca e mai simplu sa gasesti vina in altcineva...Uita-te la mine...dar uita-te bine...Ce vezi?Spune naiba o data ce vezi...sau mai bine vino si apropieti urechea de inima mea si asculta...asculta strainule de pe peron si vei vedea ca nu sunt cu nimic diferita de cea de atunci...poate singurul meu defect e ca iubesc prea mult...

-Viseaza!
-Taci!
-Zambeste!
-Te urasc!
-Nu-mi pasa. Viseaza!
-Plec.
-N-ai curaj. Dar oricine poate visa..viseaza!
-Ce dracu e ala un vis?
-Ca sa visezi nu-ti trebuie vise..ti-am zis sa visezi nu sa ai vise...
-Esti nebuna!
-Poate...dar tu viseaza!
-Dar ce inseamna "a visa"?
-Inseamna sa iesi din rutina si sa-ti faci planuri...
-Ca sa ma amagesc?
-Nu, ca sa ai ce duce la indeplinire.
-Bla, bla, bla...
-Stii ce a spus un om destept odata? Ca daca tu iti doresti ceva tot universul conspira pentru ca tu sa obtii ceea ce iti doresti...
-Vorbe fara valoare...
-In opinia ta...nici n-ai incercat. Este destinul, esti tu, care prin munca poti ajunge unde vrei, si nu in ultimul rand e Dumnezeu...acestea sunt ingredientele necesare pentru indeplinirea viselor tale...bine, mai este si norocul...
-Parca ziceai ca nu iti trebuie vise ca sa visezi.
-Pai nu iti trebuie...incepi prin a visa si visarea ta se transforma in vise...
-Nici tu nu intelegi ce zici.
-Poate eu nu..dar tu ai inteles foarte bine. O prietena draga mi-a zis ceva care mi-a ajuns la suflet si vreau sa-i multumesc...Mi-a zis: "Si se mai spune ca oamenii inteligenti viseaza mai mult."
-Mda...ce sa spun...
-Nimic..doar gandeste-te putin si...viseaza!
-Si daca o fac degeaba?
-Nu exista esec atunci cand visezi...oricum nu o sa ti se ia nimic din ceea ce ai...castigi ambitie si inveti sa lupti...indiferent daca visul ti se indeplineste sau nu...
-Dar pot sa visez si daca nu am vise?
-Ti-am mai zis ca da...
-Si de unde incep?Nu stiu cum sa fac...
-Te pui in pat, inchizi ochii sau te uiti pe tavan si iti lasi gandurile sa zboare libere...de exemplu daca iti trece prin cap ca vrei pe o insula pustie nu te gandesti imediat ca nu ai bani sa mergi, din contra...te gandesti cum ar fi acolo, cu cine ai fi si in ultima faza ce ai putea sa faci ca sa obtii banii necesari sa mergi...asta inseamna sa visezi...sa nu spui niciodata nu gandurilor tale...
-Si doar cand stau in pat cu ochii inchisi pot sa visez?
-Nuuu..normal ca nu. Cand eram in liceu si ma plictiseam la ore imi sprijineam capul in maini, faceam abstractie de ce e in jur...si visam. Odata am luat si un doi deoarece nu am fost atenta...
-Cand mergi pe strada poti sa visezi?
-Daaaa...e unul dintre cele mai potrivite locuri...doar sa fi atent sa nu te lovesti de oameni si sa ai grija la masini...mie cel mai mult imi place sa visez cand stau la semafor...cel mai mult visez ca o sa apara printul visurilor mele si ca o sa ma indragostesc acolo, imediat. Mi s-a intamplat sa se faca verde si sa nu vad...si am mai stat pana s-a facut din nou...
-Hmm..mie mi-ar palcea sa visez la dus..cum nu prea imi place sa cant..cred ca visatul ar fi o preocupare buna.
-Perfect...se pare ca ai inceput sa intelegi cum stau lucrurile cu visatul asta.
-Mai mult fortat..
-Hai recunoaste ca-ti place...mai mult...sa stii ca vine din fiecare din noi...doar te-am ajutat sa descoperi esentialul..de acum incolo depinde de tine.
-Multumesc.
-Iti multumesc eu..sunt cel mai fericit cand mai castig un visator printre noi...lumea are nevoie de visatori:)

P.s.: In fiecare dintre noi se gaseste un visator. Doar ca unora ne e frica sa recunoastem ca face parte din noi...insa intr-o zi vom gasi suficiente motive sa ne mandrim cu el.:)

Romanta tineretii-Ion Minulescu

Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit "Fluieră-vânt" -
Şi fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu şi eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioşat
Şi-n cadrul preţului fixat -
Un preţ absurd,
Ridicul
Şi meschin,
Cu care-aş fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Şi-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit...

Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar şi altora!...
Şi-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel - mai pe nimic -
Căci ea - flămândă veşnic - se grăbea
Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana!...

Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu...
Şi-atunci -
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Şi s-o ascund sub pat -
Deşi-o iubeam, am renunţat la ea
Şi n-am mai vrut să ştiu cine era!...

Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Şi-a dispărut...
Şi nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut...

Şi totuşi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai...
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Şi-aştepta
O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea!...

Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat...
Şi-n loc s-o mai sărut -
Cum aş fi vrut -
Am început să plâng cu-adevărat!...

Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie!...

Şi-acum,
Cred c-aţi ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tïnereţea mea!...

Vanatorul de zmeie

Cand l-am vazut prima data inalta zmeie pe plaja...m-a intrebat daca vreau sa incerc...i-am zambit neincrezatoare si i-am spus ca nu am mai facut asta niciodata...s-a entuziasmat atat la ideea ca o sa fie el cel care imi arata...in ochii lui se putea citi aceeasi bucurie pe care o are un copil cand ii dai ceva dulce..m-a luat de mana si m-a dus cativa metri mai incolo unde avea un rucsac din care a scos vreo 10 zmeie pe care le-a desfacut cu o dibacie si o grija care m-au facut sa zambesc...m-a pus sa aleg...fiecare zmeu avea ceva desenat pe el...erau atat de frumoase incat nu stiam pe care sa-l aleg...l-am rugat sa mi-l dea pe cel care ii place lui cel mai mult...mi-a dat un zmeu lila cu buline...era superb..mi-a zis ca dupa ce imi arata o sa facem intrecere..i-am zis ca nu e corect pentru ca el are experienta si eu nu, dar a venit langa mine si mi-a spus la ureche (desi nu mai era nimeni in preajma) ca o sa ma lase sa castig. Mi-a dar firul zmeului sa il tin in mana..si si-a pus mana peste a mea...mana lui aluneca atat de usor pe firul subtire al zmeului si o dirija si pe a mea...dupa ce zmeul s-a ridicat mi-a zis ca trebuie sa alergam...eram atat de fascinata incat nici nu mi-am dat seama cand a dat drumul la ata si si-a deschis repede un zmeu identic cu al meu pe care l-a ridicat cat ai clipi...nu mai stiam care e al meu si care e al lui..m-a apucat din nou de mana si am alergat asa pana am obosit...in timp ce ne jucam mi-a povestit ca atunci cand era mic il punea pe tatal lui sa-i cumpere materiale si le construia singur...mi-a zis ca are la el in camera o multime si ca nu ar renunta la ele niciodata...intotdeauna castiga concursurile care se organizau la el in oras..zmeul lui ramanea cel mai mult timp in zbor si intotdeauna reusea sa le doboare pe celelalte...mi-a propus sa facem schimb de zmeie...dar m-a mintit si mi le-a lasat mie pe amandoua...nici nu pot sa exprim in cuvinte ce simteam...ma simteam ca si cum as fi zburat si eu cu ele..cand toata aceasta calatorie s-a terminat am simtit nevoia sa-l imbratisez...imi oferise ceva foarte pretios...imi daduse ocazia sa ma simt libera si sa regasesc bucuria copilariei...l-am simtit atat de aproape...mi-a multumit.
Dupa m-a invitat la el sa imi arate colectia de zmeie...avea emotii...dar l-am pacalit ca am obosit si l-am pus sa ma ia in spate si m-am jucat in parul lui...s-a relaxat apoi...mi-a placut la el...nu era dezordine si mirosea a scortisoara...langa semineu avea un fotoliu in care mi-a zis ca ii place sa stea si sa citeasca...de la fereastra lui se vedea marea...intr-un bol avea bucati de ciocolata cu menta...s-a dus si a fiert vin sa ne incalzim...mi-a zis ca eram foarte frumoasa cand alergam cu zmeul si vantul se juca prin parul meu...am rosit...iar el a venit si m-a pupat pe frunte...ne-am asezat pe covor si am inceput sa povestim..nu mai stiu cand am adormit...stiu doar ca m-am trezit cu capul pe umarul lui.

P.s: De atunci ma hranesc in fiecare zi cu imbratisarea vanatorului de zmeie:) Ne mai jucam din cand in cand cu zmeiele si el mereu ma lasa sa castig:)

Orez cu lapte

Ploua linistit...intr-o mana tinea castronasul visiniu in care matusa ei ii pusese orez cu lapte ornat cu dulceata de visine, iar in cealalta umbrela imensa cu personaje din desene animate...nu-si daduse seama cand se facuse noapte...nu era departe pana la ea acasa, dar simtea o oarecare teama in suflet...cand era mica mergea pe drumul ala si la ore mai tarzii..acum e mai putin curajoasa decat atunci...i se facuse frig...se gandea aiurea...la nimic..doar respira aerul umed si isi dorea sa ajunga acasa...
O masina trece in viteza si o stropeste.
Ea: Idiotule!
Nu-si daduse seama ca in spatele ei merge cineva, cand deodata aude o voce si tresare...
El: Pacat ca nu te-a auzit...merita "complimentul"...habar nu au ca pe strada mai sunt si oameni. Esti bine?
Ea: Da...doar putin uda. Dar o sa ajung repede acasa. Tu...
El: Eu iti priveam mersul...nu m-am gandit vreodata ca o sa-mi placa atat de mult mersul unei persoane...
Ea tremura...nu mai stia daca de frig sau de emotie...inima ii batea cu putere...
Ea: Multumesc...dar voiam sa zic ca tu...te cunosc din seara aia cand...
El:...eram ametit. Mi-e si rusine cand imi amintesc...facusem pariu cu un prieten si a trebuit sa beau o bere..de obicei nu beau...si am ametit imediat...Da-mi voie sa te ajut cu umbrela...ai ambele maini ocupate.
Mergeam unul langa altul...el tinea umbrela aplecata mai mult spre ea si zambea...mergeau foarte apropiati, incat aproape ca isi simteam bataile inimii unul altuia.
Ea: Te-am privit mult in seara aia..aveai ceva special..habar nu am ce...aveam mare noroc ca nu ma vedeai...
El: Asta crezi tu...mi-a placut foarte tare ca mi-ai zambit cand am intrat...l-am simtit ca fiind foarte sincer acel zambet...voiam sa intreb cine esti...dar am avut mare noroc ca ai strigat "tati" si atunci am realizat ca stau la aceeasi masa cu tatal tau...m-am speriat..ma intrebam: "Oare a obsevat ca ii priveam fiica insistent?" Imi era si rusine..mai ales de faptul ca eram ametit...
Ea: Te asigur eu ca nu a observat...
Fara sa-si dea seama ea il luase de brat si se ghemuise langa el..ii era destul de frig...
Ea: In ce directie mergi?Sa nu te retin...
El: Te conduc...vreau sa stiu ca ai ajuns in siguranta acasa...Imi place sa stau cu tine
Ea a zambit.
El: Dar ce tii cu atata grija in mana?
Ea: Orezul cu lapte pe care mi l-a dat matusa mea...nu m-a lasat sa plec fara el...
El: Imi plac matusile iubitoare...sunt foarte simpatice. Si orezul cu lapte imi place.
Au mai mers putin timp in care niciunul nu a spus nimic...doar se priveau si isi zambeau ca doi complici...au ajuns la ea acasa.
Ea: Se pare ca am ajuns...
El: Da..din pacate:) Mi-a facut placere sa te intalnesc. Sper sa ne mai vedem...
Ea: Staaaai..unde vrei sa fugi? Daca nu ai treaba te invit la mine sa mancam impreuna orezul cu lapte. O sa-ti placa...
El: Dar...
Ea: Hai..te rog. O sa am mai multa pofta cu tine..plus ca ai zis ca-ti place.
El: Mi-ar face placere. Multumesc de invitatie..sincer nu ma asteptam...
Ea: Crezi ca mi-e teama de ce o sa barfeasca vecina ca te-a vazut intrand la mine la ora asta? Stai linistit..parintii mei sunt acasa...
Incep amandoi sa rada.

Leapsa

Am de mai mult timp inceputul asta de poveste in arhiva...dar nu am terminat-o pentru ca nu stiu exact cum..asa ca m-am gandit sa o transform intr-o leapsa si sa va rog pe voi sa-mi scrieti continuarea povestii, asa cum o vedeti voi, si sa-i indemnati si pe altii sa o faca.

Iubirea asta e ca mirosul de scortisoara...e puternica si te imbata...

"Maine am sa ma intorc...nu mai rade, nu te mint...stiu ca asta am facut de mii de ori de cand te-am intalnit, dar maine nu va mai fi asa...am sa fiu aici si nu o sa mai plec...da..stiu...sunt un nemernic mincinos...dar de ce ma iubesti? Sa nu pleci...nu-ti cer sa ma crezi, dar te rog sa nu pleci...nu as suporta...in ciuda tuturor lucrurilor te iubesc..sper ca stii asta...sunt un idiot..iarta-ma. Maine am sa ma intorc..promit!"

"Maine am sa ma intorc...promit!" Prostule...de o saptamana numai asta stii sa zici..cred ca habar nu ai cat esti de penibil..probabil crezi ca ar merge cu zaharelul daca nu as sti unde esti cu adevarat...nici nu sti sa minti..esti un copil. Dar am sa te invat eu minte...ai noroc ca am auzit cand vorbeai cu Andrei la telefon si ii povesteai in ce mod super-original o sa ne casatorim noi maine...Poftim? Casatorie? Si eu de ce nu stiu? Apoi m-am prins eu ca tu voiai sa-mi faci o surpriza...dar nu te pricepi copilule sa minti...nu te pricepi deloc..dar pentru asta te iubesc eu asa de mult! Dar o sperietura nu strica nimanui...asa ca o sa merg eu acum frumos si o sa-mi fac bagajelul ca tu sa crezi ca te-am parasit.

"Chiar credeai ca va tine minciuna ta? Am aflat ca ma inseli...nu are rost sa te mai prefaci si sa-mi zici mereu ca maine ai sa te intorci. Adio. Nu ma cauta... Anca"

Alexandra, Iulia, Mara si Ioana ma ajutati?

Iubire cu gust de scortisoara:)

Asta era casuta lor de pe plaja..micuta...acoperis din paie si pereti din pamant..interiorul era compus dintr-o saltea pe care dormeau foarte rar deoarece de ce le mai multe ori adormeau imbratisati in hamac...mai aveau o masuta la care mancau si doua scaunele impletite de ei..pe perete mai aveau o oglinda unde se uita ea in fiecare dimineata dupa ce el ii impletea coditele, de fiecare data sub alt mod..avea atata imaginatie...aveau un singur vecin...batranelul de 80 ani care le si inchiriase casuta pentru 3 luni cu conditia sa-i faca si lui cumparaturi in satul apropiat care era la 6 km si sa mai treaca din cand in cand pe la el sa le spuna povesti...de cele mai multe ori li se facea pofta de ciocolata...pe la jumatatea drumului ea obosea si el o lua in spate..uneori cand erau mai odihniti se jucau alergatea...intotdeauna o lasa pe ea sa castige...cand mergeau la magazin si el nu era atent ea cumpara mereu ingrediente sa-i faca bomboane raffaelo, care erau preferatele lui...pentru fiecare bomboana o pupa de cate zece ori:) In camera lor mirosea mereu a scortisoara...Ea dormea mereu mai mult decat el si intotdeauna cand deschidea ochii somnoroasa il surprindea cum o priveste zambind tembel si cu un buchet de nuferi in mana..in fiecare dimineata ii culegea nuferi..erau florile ei preferate...aveau in curte si cateva vite cu struguri...si intr-o zi s-au gandit sa faca must..desi nu se priceapeau deloc le-a iesit...cand se certau nu dura mai mult de doua minute si el se ducea si o gadilea pana ce nu se mai putea opri din ras...intr-o zi si-au facut inele din plante si pentru ea o cornita din nuferi si s-au jucat de-a casatoria...batranelul a fost martorul juramintelor lor...micul dejun il pregateau intotdeauna impreuna..ei ii placea foarte mult cum citea el si de aceea il punea mereu sa-i citeasca din cartile pe care le adusese cu ei...de multe ori el renunta sa citeasca din carte si ii spunea povesti pe care si le imagina...uneori erau chiar despre ei doi, insa ea era atat de cuprinsa de vocea lui incat tarziu isi dadea seama. Nu aveau telefon..sunau doar o data pe saptamna de la telefonul din magazin sa le spuna parintilor ca sunt bine...ea nu stia sa innoate...s-a chinuit vreo saptamana sa o invete, asta si pentru ca ea nu-si dadea interesul...ii era mai comod sa stea in spatele lui si sa o rasfete...insa cand a reusit sa invete ii propunea mereu sa faca intrecere pe porunci...stia ca oricum o lasa sa castige....se trezeau mai mereu sa vada rasaritul...intr-o zi le-a zis batranelul ca va fi ploaie de stele...nu au dormit deloc si pana dimineata au numarat 100 de stele cazatoare...toate dorintele si le-au pus impreuna..intr- zi s-au apucat sa-si povesteasca despre vechile lor relatii...cat au mai ras...ea i-a dezvaluit ca pe la 10 ani era indragostita de soferul cu care mergea la scoala, iar el ca era indragostit de prietena surorii sale mai mari..cand se plictiseau impleteau la bratari pe care le faceau cadou turistilor care mai treceau din cand in cand pe acolo...

"Iubirea lor avea gust de scortisoara...:)"

A fost...

Fiecare cuvant s-a evaporat putin cate putin, iar amintirile au venit una cate una si s-au furisat in sufletul ei...ar vrea sa mai guste macar o data buzele lui de copil...cum o privea...abia acum realizeaza...e ca si cum ar fi privit-o ieri..ce sentiment ciudat...parea ca o priveste pe furis..si ii zambea cand ea il surprindea...prima data s-au luat de mana la trecerea de pietoni...a fost atat de firesc...el a intarziat la prima intalnire...cata grija ii purta la inceput...s-au despartit cu un sarut...nu stie ce vrea acum..poate nimic..nu e trista...cand se intalnesc o pupa pe obraz mereu...ea are fluturi in stomac. El?

5 dorinte=5 poze

Leapsa de la Alexandra...5 dorinte exprimate prin 5 poze.



Leapsa merge la Pic si la Catalina.

Citesc!

Ioana mi-a dat o leapsa si trebuie sa recomand cuiva o carte. Am citit multe carti care mi-au placut dar cartea mea de suflet ramane "Vanatorii de zmeie" de Khaled Hosseini si o recomand Catalinei.

Mara, tu cui si ce recomanzi?:)