vineri, 2 decembrie 2011

-Mai ai de gand sa numeri de multe ori corzile chitarii aleia?
-Daca pentru tine a canta=a numara corzile chitarii, atunci da.
-Bine, bine...aceiasi placa de nu mai stiu cati ani. Daca la 14 ani treceam cu vederea, ei bine, acum nu mai trec. Mi-as dori sa te vad si pe tine facand lucruri mai constructive.
-Cum ar fi?
-Pai stiu si eu...de exemplu iesi si tu cu o fata la film, nu mai pierde vremea. Ai 20 si ceva de ani.
-Bla, bla, bla...ce plictisitor. Un cliseu: "vrei sa iesi cu mine la film in seara asta?" La sfarsit ne sarutam ca asa ne-au invatat filmele si totul e roz. Te rog mama...
-Atunci fa altceva..mai putin plictisitor, dar numai sa nu te mai vad zdrancanind la chitara aia.
-De parca ai si avea cu cine. Parca esti oarba pe cuvant...n-ai vazut si tu cum sunt toate fetele astea..care mai de care sa-ti faca pe plac, sa iasa in evidenta..nu le suport. N-au pic de personalitate. Mai bine numar corzile chitarii decat sa pierd vremea cu o pupaza din aia.
-Silviu, mama, ma ingrijorezi. Ce e cu atitudinea asta?
-Hai mama, gata. De ajuns pentru ziua de azi. Te anunt eu cand gasesc pe cineva care sa merite sa las chitara asta. De fapt nu cand o sa gasesc, ca n-am de gand sa caut. Cand o sa apara cineva care sa ma faca sa ma opresc "din numarat".

-Care cercei crezi ca sunt mai potriviti? Astia? Sau astia?
-Oricare. Stii ca cerceii sunt mai mult domeniul tau.
-Ma rog. Mai bine sa-ti povestesc de A. Astazi i-am zis ca e nepoliticos. Daca vedeai ce fata a pus. -Oare o sa incetezi vreodata cu rautatile astea?
-Ei bine, s-ar putea. Dar stii cand? Atunci cand o sa gasesc pe cineva sa-mi raspunda. Stii ca nu-mi place sa perii oamenii si sa le spun ce vor ei sa auda.
-Sa inteleg ca printul nu trebuie sa se lase intimidat de tine daca vrea sa aiba vreo sansa?
-Exact. De aia sunt toti atat de plictisiti. Au grija sa isi spuna doar ce vor sa auda unul de la altul si uite asa apare monotonia. Stii ce-mi doresc? O iubire asa focoasa care sa ma scoata din minti si nici sa n-am timp sa-ti povestesc despre ea. Vreau fluturi darling, multi fluturi si nebunie.

Decembrie. Frig. El fumeaza nepasator in drum spre facultate. Ea nu mai stie cum sa-si incalzeasca mainile si sa ajung mai repede. Visatori. Indiferenti. Iubire. Iubire. Iubire. Toate panourile publicitare vand iubire. Nimeni nu o cumpara. Cheltuielile cu publicitatea au crescut prea mult pretul. El se gandeste ca mai bine ar fi ramas acasa sa se uite la Copiii de la 402, ea nu stie cum sa ajunga mai repede la etajul 6 pentru cursul de conta. Gandurile zboara, zboara...uneori mai sus, alteori mai jos. Fiecaruia ii lipseste ceva...poate exact celalalt sau cine stie?

18.30 Piata Romana.

Prietena ei: Mergi acasa?
Ea: Nu, ma duc sa-mi caut o esarfa si niste manusi.
Prietena ei: Scuze, dar am o programare si nu pot sa vin cu tine.
Ea: Nu-i nimic. Ma descurc. Ne vedem acasa.


18.30 Universitate.

El: Sa-mi bag picioarele. Maine e ziua lu mama si nu i-am luat nimic. Chiar trebuie sa aterizez acum intr-un magazin plin de chestii ciudate pentru femei din care nu voi stii niciodata ce sa aleg? Trebuie. Trebuie. Sigur daca ii iau un cadou dragut scap vreo 2 saptamani de cicaleala cu fetele.

Ea proba o esarfa.
El se apropie si zice: Nu te prinde culoarea asta foarte bine. Sunt sigur ca la ochii astia verzi ar merge perfect asta.
Ea(putin irascibila, desi ii cam batea inima): Sincer, nu cred ca te priveste pe tine ce esarfa imi cumpar. Ai putea sa-ti vezi de treburile tale.
El(enervant de calm si zambind): Uite facem un targ si te las in pace. O probezi pe asta pe care ti-am dat-o si daca nu iti place promit ca plec.
Ea: Fii sigur ca o probez doar ca sa dispari o data. Cum isi baga unii oameni nasul unde nu-i priveste.
In timp ce ea proba esarfa el ii zice:
-Trebuie sa recunosc ca te pricepi la cercei.
Ea:Tu chiar nu poti sa te abtii.
El: Tu esti vreodata draguta cu cei din jur?
Ea: Da, cu cei care nu intra cu buldozerul in viata mea.
El: Doamne, stiam eu ca fetele irascibile sunt adorabile.
Ea: Esti nebun?
El: Inca nu, dar nu promit nimic pentru viitor.
Ea se indreapta spre casa cu esarfa data de el pentru a o plati.
El: Ce faci?
Ea: O cumpar.
El: Pai cum asa? Iti place?
Ea: Da, trebuie sa recunosc ca e frumoasa. Dar asta nu inseamna ca noi doi mai avem ceva de vorbit. Multumesc pentru sugestie si la revedere.
El: Stiam eu. Stii ceva? Imi place de tine. Daca erai orgolioasa nu o luai. Cel putin nu de fata cu mine. Felicitari pentru caracter.
Ea: Bla, bla, bla.
El: Starbucks?
Ea: Poftim?
El: Ochii tai imi zic ca da.
Ea: Doar pentru ca ai avut curajul sa-mi zici ca nu-mi sta bine cu prima esarfa.
El: Cred ca noi doi ne vomi iubi cel putin atat de mult pe cat ne certam.
Ea a inceput sa rada.