incurabile. Acesta este cuvântul care definește cel mai bine sentimentele mele fată de tine.


aseară am visat că mă țineai de mână si parcă am trăit cea mai intensă fericire pe care o poti trăi într-un vis.


mi-am dat seama că nu mai pot sa te cumpăr mult timp cu atenții pentru că mă mint pe mine. Mă mint pe mine că îți pot provoca fericire când de fapt fericirea ta e stârnită de niște lucruri care au indirect legătură cu mine.


poate nu e cel mai plăcut sentiment, dar trebuie să recunosc ca fericirea asta cumpărată nu o sa-mi cumpere si fericirea mea.


tu esti bună, eu sunt rău - ar fi fost jocul ideal dacă tu ai putea să vezi si dincolo de el. Dar adevărul e ca doar eu sper că vezi, când de fapt nu e asa.


îți dau perfectă dreptate pentru că stiu că atunci când nu e, nu e.


să te mândrești cu faptul că în preajma ta m-am simțit cea mai bună variantă a mea si nu de puține ori am simțit că as fi putut sa mut munții din loc dacă m-ai fi lăsat.


poate e si putin egoism in refuzul meu de a renunța pentru ca de fapt nu renunț la tine, ci la cum ma simțeam in preajma ta.


da, ești amuzant, inteligent si îmi stârnești deseori imaginația. În același timp esti foarte individualist si nu pot să spun că mi-ai arătat vreodată afecțiune. Poate doar am stors-o eu în imaginația mea din gesturi ale tale care de fapt aveau altă menire.


nu stiu ce naiba a fost în capul tău sa-mi spui ca te-ai simțit bine când am ieșit. Poate a fost doar politețe față de un copil nevinovat asa cum mă vezi tu, dar ale naibii de cuvinte dacă nu mi-au răsunat mult timp în cap.


singurul regret pe care îl am e că nu m-ai lăsat să dorm în sufletul tău. Desi în mod sigur fără urmări, ar fi fost o experiență interesantă pentru colecția mea de suflete adăpost.