vineri, 27 noiembrie 2015

nu te preface că nu observi relația direct proporțională dintre comportamentul tău și comportamentul lui. sensibilitatea ta provoacă indiferență, insistența ta provoacă aroganță.

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

azi mi-e dor să visez. acum ceva timp obișnuiam să fac asta mai des, însă ceva s-a schimbat. oamenii, eu sau poate doar mi se pare.




cumva mi-am pierdut curajul. sau doar nu i-am lăsat loc suficient să se manifeste. mă simt mai puțin liberă acum, parcă e ceva ce mă preocupă mereu și nu sunt eu.




mă surprind deseori cum îmi fac prea multe griji pentru ceilalți și prea puține pentru mine. oricât de ciudat ar suna, simt că tendința de a fi foarte responsabilă mi-a furat din libertate.




a început să mă sperie încântarea oamenilor din jur pentru lucrurile pe care le fac. Astăzi cineva mi-a zis "Mulțumesc, ești fenomenală." Am zâmbit și atât, convinsă că nu de asta am nevoie. Pentru că mie îmi plac îmbrățisările și ele nu au legătură cu asta. Și totuși zi de zi fac prea puține lucruri pentru mine și prea multe pentru ceilalți.




parcă s-au înmulțit zilele în care nu mă simt nici bine nici rău, în care doar respir fără să simt că trăiesc. și am deseori senzația că e ceva temporar și că urmează să se întâmple ceva important. și adevărul e că lucrurile importante se întâmplă doar dacă le faci tu să se întâmple, iar așteptarea nu e o soluție.


dar poate de fapt totul este mult mai simplu. e ca un puzzle, iar eu văd decât imaginea finală, mi-e cumva teamă să-l stric și să-l reconstitui bucată cu bucată. dar îmi amintesc că mie îmi place drumul de fapt și o imagine finală nu ar putea să mă facă fericită. Plus că n-aș știi s-o repar dacă într-o zi s-ar strica o parte.


Visează, iar totul o să pară mult mai simplu :)







sâmbătă, 14 noiembrie 2015

nu știu dacă există un moment culminant, decisiv sau cum vrei să-l numești. există însă sigur un moment cel puțin interesant când nu mai vrei să simți nimic pentru că nu mai vezi rostul.


și vrei să rămâi doar cu un gol, să nu te mai gândești la nimic și să nu-ți mai pese. simți cumva că ai prea multă experiență în a iubi de una singură și nu mai vrei să adaugi nici măcar puțin.


până acum ți-a fost frică să te oprești un moment și să te gândești. recunoaște că îți ocupi timpul mereu de teamă, de teamă să înfrunți adevărul. și te minți în fiecare zi că realitatea e măcar jumătate din cât visezi tu. și doar dacă te oprești un minut să te gândești îți dai seama că nu e așa...


mă întreb dacă o să fie una din alte milioane de încercări eșuate. ar putea fi. depinde doar de mine. și cumva simt că de data asta îmi pasă mai puțin.


aș putea să sper în continuare sau aș putea să mă opresc din alergat. cumva cred că drumul e important, ci nu rezultatul, dar știi care e senzația mea acum? că nici drumul nu mă mai face fericită. pentru că sincer nu dau doi bani pe rezultat. mi s-a întâmplat de multe ori să obțin rezultate pe care nu le-am țintit doar pentru că am fost foarte entuzismată de drum.


dar sunt unele drumuri în care ai nevoie să construiești și regula e că nu poți construi singur. poți începe singur, dar apar intersecții și hopuri unde mai ai nevoie de cineva. și când acel cineva îți pune piedică în loc să-ți întindă mâna s-ar putea să te descurci o dată, de două ori, poate de 3 ori de unul singur. dar apoi nu mai vezi sensul. pentru că nu ai pe cine să îmbrățisezi în momente importante, nu ai cui să-i zâmbești , nu ai nimic de fapt.


azi am ajuns într-o intersecție, iar tu ești arogant. sigur că am putere să merg mai departe, dar nu mai am chef. rar mă simt indiferentă față de ceva, dar intersecția asta nu mă mai inspiră.



sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Le-ai spus fluturilor că vrei să îi fotografiezi și cum sunt încântați de toate tâmpeniile pe care le spui ghici ce? Acum nu mai mănâncă, nu mai dorm și se hlizesc non-stop în timp ce vorbesc despre ce poze minunate o să le faci tu.


N-ar fi bine să le spun eu acum că asta nu o să se întâmple și să le risipesc entuziasmul? Nu, normal că nu, ar fi răspunsul oricărei persoane care nu trebuie să îi suporte. Fluturii văd doar frumosul în tot ce îi înconjoară și nu are nimeni dreptul să le arate altceva.


Să zicem că nu vreau să stric entuziasmul nimănui, dar știi ceva? O să le fac eu bagajul într-o zi și o să le spun că îi trimit într-o vacanță  extrem de provocatoare. Te asigur că nu vor avea rețineri. Nu te deranja să le cumperi periuțe de dinți, pijamale sau mai știu eu  ce jucării apărute recent. Sunt destul de pretențioși și prefer să le pun eu tot ce le trebuie în bagaj.


Nu e mare lucru să ai grijă de ei, probabil vor fi momente în care vei simți bucurie și teamă în același timp, în care vei deveni melancolic și nu îți vei da seama că semaforul s-a făcut de 3 ori verde și tu ești în același loc ca și în urmă cu 10 minute, uneori te vei surprinde că faci lucrurile haotic și că nu mai urmezi planul ăla pe care ți-l faci mereu cu o zi înainte, o să simți probabil fericire doar când cineva se apropie de tine sau tristețe când se depărtează. Uneori vei vrea mai mult și e posibil să te trezești într-o ecuație cu prea multe necunoscute pentru a o rezolva singur.


Poți să mă suni dacă nu te descurci, îți mai pot da câte un sfat în zilele mai dificile. În caz de urgență voi veni, n-ai idee cât de fericiți sunt să aibă doi oameni grijă de ei în același timp :)

joi, 5 noiembrie 2015

poate e haotic să simți...să nu știi ce simți..să îți propui să simți mai puțin când a simți nu e despre a-ți propune.


tu nu vezi. nu vrei să vezi. mă mint că vezi, doar tu știi.



duminică, 1 noiembrie 2015

nu, nu-mi pasă așa mult că nu-mi răspunzi la mesajul de noapte bună, voiam doar să știi că mă gândesc la tine.

Și chiar dacă îmi simt sufletul ghemotoc...

joi, 15 octombrie 2015

Nici pe departe nu e cum ar trebui să fie. Mi-e teamă, mă ghemuiesc într-un colţ de pat şi refuz să cred că e dependenţă.

vineri, 25 septembrie 2015

De cele mai multe ori e interesant. Uneori e ca un fel de confirmare, alteori mă zbat să ajung la timp. E liniște...poate o singuranță a cărei trăsătură de bază este nebunia.

Nu mai mi-e frică demult și puterea mea nu are nicio legătură cu faptul că mă faci să mă simt slabă uneori.

Acum  sunt singura care mai crede. Știi cât de puternic te simți când realizezi că ești doar tu și acel ceva în care nu mai crede nimeni?

Știi cât de alunecos devine totul când închizi pentru o secundă ochii?

Îmi place să visez și să te doresc în egală măsură. Nu reacționez la argumente și m-am plictisit de motive. N-ai suflet în care să dorm? Poate ar trebui să îți cumperi.
Nu-ti place să faci lucruri pentru că trebuie? Poate ar trebui să nu le mai vezi ca pe o obligație, ci ca pe o plăcere.


Uneori alerg, alteori mă opresc, deseori uit să respir.


Din când în când mă întreb dacă e egoism, dar concluzionez imediat că n-are legătură.
Știi ce e diferit? Că n-am mai avut niciodată emoții. Si știi ce e liniștitor? Că ai puterea să le alungi instant.


Când nu mă gândesc la nimic simt cumva un fel de abandon de care fugi. Știi ce e fericirea pentru mine? Să îmi pictezi degetele de la picioare cu acuarele ca și cum ai construi lumea la care visezi :)


Știi de ce fug oamenii de fericire? Pentru că le e frică. Știi de ce nu îmi e frică? Pentru că am încredere în tine.


Știi ce îmi place cel mai mult la tine? Că nu ești aproape niciodată de acord cu mine si că ai o privire expresivă.


Oamenii nu mai au răbdare si îi înțeleg intr-un fel. Ce nu înțeleg eu este de ce nu au curaj si de ce lasă orgoliul să le conducă viața. Dacă aș avea puterea să schimb ceva la oameni i-as convinge să renunțe la orgoliu si să se iubească. Azi, pentru că mâine s-ar putea să nu mai aibă ce.








miercuri, 2 septembrie 2015

Știri de ultimă oră

Transmisiune în direct din sufletul ei

A picat din nou testul de ignoranță, deși susținea că de data asta chiar a exersat. Își expune prea mult sentimentele și ține prea mult la cei din jur. Simte constant nevoia de afecțiune și da, e alintată de multe ori :) Este expusă zilnic la un risc crescut de a se atașa de oameni, doar că în cazul ei riscul nu e direct proporțional cu câștigul.

Ea visează la nebunie, răsfăț și la confortul ăla implicit pe care îl simte în preajma lui.


Transmisiune cu camera ascunsă din sufletul lui

Este mereu premiant la ignoranță și nici măcar nu trebuie să depună vreun efort în acest sens. Este foarte selectiv și nu-și arată sentimentele decât când e cazul și într-o măsură extrem de bine cântărită. A învățat să nu-și mai proiecteze sentimentele pe oameni, iar riscul de a face dependențe e cam cât riscul obligațiunilor de stat. 

Deși poate nu vizibil, are și el nevoie de atenție. Nu e atât de evident ca la ea, dar îi place și lui să fie răsfățat.

Transmisiune întreruptă din cauza fluturilor care au început să se agite deoarece nu au în sufletul cui să doarmă


sâmbătă, 4 iulie 2015

.

1. Dezorientare
2. Determinare
3. ...
4. ...
5. Dependență