Stiu...e un test...pot sau nu pot sa-mi inving lacrimile...
pot, dar asta nu ma impiedica sa urasc, sa dispretuiesc, sa am un gust amar...Sti? Am prins gustul fericirii...dar nu stiam ca poate fi umbrita atat de usor...speram sa ramana a mea, in sufletul meu..era prea frumos...oamenii nu stiu sa traiasca...se jignesc intre ei cu prima ocazie, spun vorbe care dor atat pt ei cat si pt cei din jur...Deabia astept sa plec...departe...sa nu mai am nicio legatura...imi vine sa imi arunc telefonul sa nu ma mai sune nimeni...vreau sa fiu egosita...sa nu imi mai pese...m-am saturat de minciuni...as vrea sa strang toti oamenii intr-un loc si sa le explic ca viata e simpla, sa ii rog sa inceteze cu ura, cu jignirile...vreau sa ii invat sa fie fericiti...sa se iubeasca...nici eu nu stiu, dar vreau sa ii invat pe ei...ce naiva sunt...

Fericire

Pana acum nu mi-a explicat nimeni ce e fericirea...am auzit ceva cum ca ar putea fi cumparata...altii spun ca nu exista...ar putea fi opusul tristetii...am mai auzit ca fericirea nu tine mult...ca e trecatoare...uneori am impresia ca oamenii nu-si doresc sa fie fericiti. Cred asta deoarece uitandu-ma in jur am constatat ca majoritatea crede ca fericirea nu e pt toti, ca e scumpa, ca trebuie sa ai bani sau o persoana care sa te iubeasca ca sa o poti obtine.
Pentru mine fericirea are mii de forme. Poate fi un zambet, o imbratisare, o atingere, un vis implinit...fericire e cand primesti un cadou sau cand daruiesti...Fericirea este un rasarit sau un apus...marea...o plimbare pe plaja...o floare...o stea cazatoare...o aminite...Poti fi fericit cand dansezi, canti, pictezi, faci fotografii sau orice alt lucru care iti place.Fericirea poate fi o persoana pe care o iubesti sau un prieten adevarat. Fericirea poate fi o privire... o bataie cu zapada. Fericire e cand stai in hamac si bei Redd's sau cand privesti stelele. Fericirea poate fi o impacare sau cand cineva vine si iti stergere lacrimile. Fericirea poate fi in alte mii de lucruri care nu imi vin acum in minte, dar cel mai important: fericirea e in sufletul fiecaruia dintre noi si poate fi hranita cu lucruri marunte.
Fericirea nu costa pt ca nu e de vanzare. Pentru tine ce e fericirea?

:)

Ma linisteste sa privesc stelele...in seara asta sunt mai frumoase decat oricand. Sau nu...cred ca de fapt ele sunt la fel ca de obicei...numai ca le vad eu altfel:)Astazi am facut poze...si mi-a facut bine. M-a ajutat sa ma apropii de mine.

Tot eu

Inima: Auzi, ai si tu 2 minute libere? Vreau sa vorbim...
Eu: Nu, pentru tine n-am. Stiu deja ce prostii o sa-mi spui: ca ti-e dor de nu stiu cine,ca ti-a placut nu stiu ce zambet si alte prostii de ale tale.
Inima: Prostii? Ai uitat ca lucrurile astea, pe care tu le numesti prostii acum, ti-au hranit fericirea?
Eu: Ce fericire ma? Ai innebunit? Mi-au hranit lacrimile poate. Dar sti ceva? Chiar n-am chef. Du-te si tu si plange-te altcuiva.
Inima: Daca as fi avut unde as fi plecat demult. Nu te mai recunosc...ai devenit indiferenta, razi fara motiv in situatii in care altadata ai fi plans.
Eu: Asa si? Ce te intereseaza pe tine? Daca tie iti place sa suferi, n-ai decat. Eu m-am saturat. Scuza-ma ca iti vorbesc asa..poate nu meriti. Adevarul e ca daca nu ai fi fost tu nu as fi putut sa traiesc toate momentele frumoase de pana acum, nu as fi simtit fluturi in stomac si nici nu m-as fi indragostit de zambete. Insa intelege un lucru...nu mai pot fi ca inainte si nici tu nu ar trebui sa fi. Ma uit la tine si nu pot sa cred ca dupa toate lacrimile ai ramas la fel de naiva.
Inima: Se vede ca nu ma cunosti. Inainte stateam mult de vorba, eram cele mai bune prietene. Si nu, nu am rams aceeasi. Crede-ma ca am invatat multe lucruri in ultima perioada, dar asta nu inseamna ca nu mai am incredere in oameni, ca mi-e teama de orice si ca sunt indiferenta asa cum esti tu. Eu zic ca am putea ajunge la un punct comun si ar fi mai bine pt amandoua.
Eu: Da...crede-ma ca fac toate astea din teama...nici macar eu nu stiu daca fac bine.
Inima: Nu iti face griji. Desi te-ai distantat de mine te cunosc mai bine decat oricine pe lumea astea si stiu ca nu iti este usor. Asta este si motivul pentru care incerc sa ma apropii din nou de tine. Nici mie nu mi-e usor.
Eu: Stiu. Si iarta-ma ca am fost egoista. Tot timpul eram constienta de ceea ce iti doresti, dar teama a fost mereu prea mare, dorinta de a fi indiferenta.Si imbratisarea aia ti-am rapit-o. Dar stiu ca o sa ma ierti.
Inima: Bine, hai ca te iert. Desi nu prea meriti:)
Eu: Deci, suntem din nou prietene?
Inima: Da, dar sa vedem cat o sa reziste. La prima deceptie o sa-mi strigi ca ma urasti si ca nu o sa ma mai asculti niciodata.Dar te cunosc, esti impulsiva. Stiu ca de fapt nu gandesti asta si ca ti la mine.
Eu: Ma bucur ca sti toate lucrurile astea. Sti ca ador sa fiu inteleasa fara sa dau explicatii:)
Inima: Mie mi-e cam somn. Tie nu?
Eu: Pai nu prea, ca am baut un frappe azi! Dar tu du-te sa dormi. Noapte buna!
Inima: Noapte buna! Si las-o mai usor cu frappe-ul. Sti ca imi face rau:)

Zambind unei amintiri

Intra, se opreste, ma priveste(sau poate doar mi s-a parut) si intreaba: "Carmen a trecut azi pe aici?". Respir, imi linistitesc inima, zambesc si raspund: "Nu." Pleaca, iar eu ma chinui sa ma ridic pe varfuri sa-l mai vad o data prin geam. Eram aproape sigura ca nu avea niciun motiv sa intrebe de Carmen..Sa fi fost doar un pretext? Daca da, atunci pt ce?

Sti?Am chef sa ma mintA chef sa cred ca a intrebat ca sa ma bage in seama. Si ce daca nu e adevarat? Putin imi pasa. Momentul a fost al meu si imi hraneste zambetul de acum. Amintirea lui imi tine de urat in seara asta goala si nu-mi da voie sa fiu trista. E doar la 2 km departe si totusi mi se pare ca face parte din alta lume. Poate ca nici nu m-a observat, dar totusi tind sa cred ca il voi reintalni. Nu l-am atins dar cred ca as incepe sa tremur daca as face-o. Nu mi-a zambit, dar cred ca are cel mai frumos zambet din lume. Nu am facut cunostinta, dar vreau sa il cheme...Andrei.