Zambeste...este sigura ca diseara va fi bine...Nu a dat decat de vreo 2-3 ori semne ca i-ar fi teama...dar nu exagerat...poate doar din obisnuita. Aproape ca nu se gandea la teama ei, desi inainte asta facea aproape intreaga zi dinainte de petrecere...chiar sa se fi schimbat totul dintr-o data?
Ziua trece, momentul se apropie...se gandeste vag la ce o asteapta, dar totusi ignora. Voia sa amane cat mai mult...nici nu voia sa se gandeasca daca o va face sau nu, daca se va simti singura sau nu...evita sa vorbeasca cu ea despre asta...
Ajunge...se aseaza...inca mai zambeste...voia sa o faca, avea incredere ca va reusi, insa cand vine momentul ramane acolo, pe fotoliul ala de care parca era lipita. Nu-i venea sa creada ca nu poate sa se ridice...isi dorea dar nu putea...parca ar fi vrut sa vina cineva si sa o ia cu forta, sa o oblige, deoarece ii era frica de acel inceput...se imagina acolo inconjurata si privita cu curiozitate...numara minutele, iar cand se satura de numarat cedeaza...plange...de oftica, de teama...dar trece si zambeste din nou...
Nu, ea nu putea sa danseze...
Un comentariu:
nici eu nu sunt o mare dansatoare
Trimiteți un comentariu