De cele mai multe ori e interesant. Uneori e ca un fel de confirmare, alteori mă zbat să ajung la timp. E liniște...poate o singuranță a cărei trăsătură de bază este nebunia.

Nu mai mi-e frică demult și puterea mea nu are nicio legătură cu faptul că mă faci să mă simt slabă uneori.

Acum  sunt singura care mai crede. Știi cât de puternic te simți când realizezi că ești doar tu și acel ceva în care nu mai crede nimeni?

Știi cât de alunecos devine totul când închizi pentru o secundă ochii?

Îmi place să visez și să te doresc în egală măsură. Nu reacționez la argumente și m-am plictisit de motive. N-ai suflet în care să dorm? Poate ar trebui să îți cumperi.
Nu-ti place să faci lucruri pentru că trebuie? Poate ar trebui să nu le mai vezi ca pe o obligație, ci ca pe o plăcere.


Uneori alerg, alteori mă opresc, deseori uit să respir.


Din când în când mă întreb dacă e egoism, dar concluzionez imediat că n-are legătură.
Știi ce e diferit? Că n-am mai avut niciodată emoții. Si știi ce e liniștitor? Că ai puterea să le alungi instant.


Când nu mă gândesc la nimic simt cumva un fel de abandon de care fugi. Știi ce e fericirea pentru mine? Să îmi pictezi degetele de la picioare cu acuarele ca și cum ai construi lumea la care visezi :)


Știi de ce fug oamenii de fericire? Pentru că le e frică. Știi de ce nu îmi e frică? Pentru că am încredere în tine.


Știi ce îmi place cel mai mult la tine? Că nu ești aproape niciodată de acord cu mine si că ai o privire expresivă.


Oamenii nu mai au răbdare si îi înțeleg intr-un fel. Ce nu înțeleg eu este de ce nu au curaj si de ce lasă orgoliul să le conducă viața. Dacă aș avea puterea să schimb ceva la oameni i-as convinge să renunțe la orgoliu si să se iubească. Azi, pentru că mâine s-ar putea să nu mai aibă ce.