As pune multe puncte de suspensie daca ar fi sa imi descriu starea...As alerga pe strada si as intreba pe fiecare trecator de ce sunt asa...as parea nebuna..poate sunt...as vrea sa plang..dar nu mai am curaj...as vrea sa rad, dar as fi ipocrita...as vrea sa fiu o lectie scrisa pe tabla cu creta si sa vina elevul de serviciu sa ma stearga...as vrea sa te imbratisez...sau sa ma imbratisezi tu...de fapt ce conteaza...as vrea sa imi zici ca va fi bine...cat m-ar ajuta...dar nu zici nimic...taci...tac si eu...
Am imbatranit...sau poate nu am fost tanara niciodata...te-as uri daca as sti ca te-am iubit vreodata...
Nu...opreste-te...taci...imi amintesc...era ploaie, frig...cat te urasc...te urasc pentru fiecare lacrima...roaga-te sa nu mai plang pentru ca altfel nu imi va ajunge toata viata sa te urasc...dar ce e ura de fapt?despre ce vorbesc?stiu eu sa urasc?poate ca mi-ar fi fost mai usor daca as fi stiut..dar nu stiu...