Iepuras darnic:)

Zambet ironic...multumesc. Iepurasul mi-a dat o lectie de viata...e folositoare, nu sunt trista.
As plange, sa-mi eliberez dezamagirea din suflet...dar mai bine zambesc.
Multumesc pentru portia intreaga de imbratisari, pentru zambete, priviri, gropite, multumesc pentru felul special cum ma tineai de mana...si pentru pupicii jucausi cu care imi rasfatai nasul.
Prefer sa raman cu ce a fost bun...si o sa-mi amintesc doar ultima intalnire in care nu mai imi dadeai voie sa plec, fapt ce doveste ca te simteai bine in compania mea...
Poate acum ar trebui sa arunc cu vorbe pline de noroi si sa tip ca nu ma meriti..dar pentru ce? Astea sunt copilarii...prefer sa zambesc, pentru ca stiu ca sunt persoane care tin la mine si vor sa ma stie zambind. Cat despre acel "nu prea" nu m-a durat...pentru ca stiu ca nu e adevarat...doar o scuza salvatoare. Dar pana la urma nu asa suntem toti oamenii?:))Pentru ce sa spunem un adevar complicat, cand putem sa ne folosim de o scuza ieftina?
Daca as zice ca nu ma doare deloc as mintii, iar mie nu-mi place sa mint:) Acum o sa-mi reiau linistita lectura cartii "As vrea sa ma astepte si pe mine cineva...", deoarece nu se mai contrazice cu realitatea:) La piesa de sambata o sa merg si fara tine:)

P.s: Paste Fericit tuturor!>:D<