vineri, 22 mai 2009

Necunoscuta care se vindea

Parfum dezordonat de primavara...in camera lui de o simplitate ciudata...se gandea la nimic...sau poate nu voia sa recunoasca ca nescunoscuta pe care o intalnise azi ii invadase simturile...Pana azi viata nu era decat...o casa mare, niste parinti aproape perfecti, o masina nu prea scumpa, facultatea de drept, cluburi, o prietena aparent iubitoare, vacante...intr-un cuvant simpla...cand a vazut-o pe trotuar i-a atras atentia...de obicei tot ce e in jur ii este indiferent..a oprit masina si a privit-o...mult...vreo 10 min. Agitatia ei era o provocare pentru el, dar zambetul era fals...iar ochii plini de tristete. Ea l-a surprins ca o priveste, dar si-a intors rusinata capul...peste 2 minute necunoscuta se si urcase intr-o masina..atunci a inteles...necunoscuta se vindea...probabil pe un pret absurd...

Ce-i pasa lui?Rade de propria slabiciune si pleaca...convins ca nu-si va mai aminti niciodata...dar acum...pentru prima oara in viata se intreaba DE CE?Pentru prima oara il dezgusta simplitatea vietii sale...si se gandeste si la altii...Sta pur si simplu in patul ala fals, cu mainile incrucisate sub cap si se gandeste...il sperie gandul ca in 20 de ani nu aflase nici macar a100-a parte din ce e viata...Ce avea necunoscuta care se vindea atat de special?Poate ca din contra...problema era ca nu are nimic...doar un trup...demult murdar. Se gandeste ca probabil ea ar rade de el daca ar merge sa ii spuna ca ii pasa de viata ei...plus ca nu ar avea suficient curaj sa faca intr-adevar ceva bun pentru ea...n-ar putea sa-si manjeasca viata ajutand-o pe ea...el e fericit, in curand va termina facultatea, va avea o slujba de invidiat si o sotie minunata. Ce ii pasa lui de necunoscuta care se vindea?

Intr-adevar nu i-a pasat..era prea egoist si prea fricos sa ia o decizie pe propria raspundere.

2 ani trecuti de atunci...viata monotona...insa din ce in ce mai multa nesiguranta...singuratate...fulgerator necunoscuta care se vindea ii apare in minte...era dezgustat de propria viata...acum mai aparuse si acest gand...inima ii tresare...si nu are decat o dorinta..sa o vada pe necunoscuta...dar unde?ia cheile si pleaca la intamplare pe strazi...sperand sa o gaseasca..."la serviciu"...aproape ca nu constientiza...opreste din instinct la culoarea rosu a semaforului...paralel cu el opreste inca o masina...se uita...coboara...o priveste...tu esti..."necunoscuta care se vindea" spune ea...timp de cateva minute nimeni nu zice nimic...era neclar, dar parca amandoi intelegeau.

El: Tu...esti bine?
Ea: Inteleg ce vrei sa stii...nu, acest trup si-a schimbat serviciul...de vreo 2 ani...din ziua aia cand un necunoscut l-a privit altfel decat ca pe un obiect de vazare la un pret absurd. Iti multumesc...
El: Eu...
Ea: Nu spune nimic...stiu ca ce a fost nu pot sterge cu buretele, insa sunt mandra ca am renuntat...si am invatat sa nu-mi mai pese de ceea ce cred oamenii rautaciosi...
El: Esti curajoasa...eu nu am fost
Ea: Ce vrei sa spui?
El: Stii...atunci mi-as fi dorit sa vin la tine si sa te ajut...dar viata mea perfecta nu a stiut sa ma invete ce sa fac. Mi-a fost frica...iarta-ma.
Ea: Nu am de ce sa te iert...chiar iti multumesc. Daca ii datorez cuiva ca am am o slujba unde sunt respectata, acela esti tu.
El: Nu a fost decat o privire...
Ea: Poate...dar cand in privirea aia simti admiratie, cand privirea aia te face sa te simti chiar si pentru cateva minute iubita, poate schimba totul.
El: Imi dai voie sa te imbratisez?Am nevoie sa simt caldura unui om sincer...poate o sa razi dar mama sau iubita mea m-au imbratisat intotdeauna superficial, de teama sa nu isi strice tinutele perfecte.
Ea:Esti inca un copil...vino.

Epilog: De multe ori in viata suntem "el"...poate de mai multe ori pe zi...si nu facem nimic, poate din simplul motiv ca noi credem ca trebuie sa facem lucruri mari...ne vedem prea neputinciosi sa rezolvam probleme atat de mari, dar nu stim ca totul poate incepe cu un zambet sau cu o privire sincera...daca fiecare am contribui cu cate putin am putea cladi acel lucru mare care ar rezolva multe probleme...dar de multe ori ne e teama...
Poate de la fel de multe ori suntem intr-o situatie asemanatoare cu a "ei"...si poate nu stim sa ne agatam de acea privire "sa crestem"....de multe ori asteptam ca motivatie ceva mare, dar asta e doar o scuza de a nu o lua de la inceput...e o amanare fara sens...
Si indiferent de situatie avem nevoie de vointa, de curaj si de dorinta de a schimba ceva..pentru noi sau pentru ceilalti.

3 comentarii:

Anonim spunea...

multumesc mult>:D<

ma ning in fluturi spunea...

"Esti inca un copil...vino." :X:X asta a fost delicioasa. daca gasesti "curaj, vointa si dorinta de a schimba ceva" de vanzare cumpara-mi si mie ca iti dau eu banii dupa ...
pi.es: cam siropoasa transformarea ei ;)) dar coincide cu a "altora" :X

Iulix spunea...

cat imi place postul asta:X:X8->