Vanatorul de zmeie

Cand l-am vazut prima data inalta zmeie pe plaja...m-a intrebat daca vreau sa incerc...i-am zambit neincrezatoare si i-am spus ca nu am mai facut asta niciodata...s-a entuziasmat atat la ideea ca o sa fie el cel care imi arata...in ochii lui se putea citi aceeasi bucurie pe care o are un copil cand ii dai ceva dulce..m-a luat de mana si m-a dus cativa metri mai incolo unde avea un rucsac din care a scos vreo 10 zmeie pe care le-a desfacut cu o dibacie si o grija care m-au facut sa zambesc...m-a pus sa aleg...fiecare zmeu avea ceva desenat pe el...erau atat de frumoase incat nu stiam pe care sa-l aleg...l-am rugat sa mi-l dea pe cel care ii place lui cel mai mult...mi-a dat un zmeu lila cu buline...era superb..mi-a zis ca dupa ce imi arata o sa facem intrecere..i-am zis ca nu e corect pentru ca el are experienta si eu nu, dar a venit langa mine si mi-a spus la ureche (desi nu mai era nimeni in preajma) ca o sa ma lase sa castig. Mi-a dar firul zmeului sa il tin in mana..si si-a pus mana peste a mea...mana lui aluneca atat de usor pe firul subtire al zmeului si o dirija si pe a mea...dupa ce zmeul s-a ridicat mi-a zis ca trebuie sa alergam...eram atat de fascinata incat nici nu mi-am dat seama cand a dat drumul la ata si si-a deschis repede un zmeu identic cu al meu pe care l-a ridicat cat ai clipi...nu mai stiam care e al meu si care e al lui..m-a apucat din nou de mana si am alergat asa pana am obosit...in timp ce ne jucam mi-a povestit ca atunci cand era mic il punea pe tatal lui sa-i cumpere materiale si le construia singur...mi-a zis ca are la el in camera o multime si ca nu ar renunta la ele niciodata...intotdeauna castiga concursurile care se organizau la el in oras..zmeul lui ramanea cel mai mult timp in zbor si intotdeauna reusea sa le doboare pe celelalte...mi-a propus sa facem schimb de zmeie...dar m-a mintit si mi le-a lasat mie pe amandoua...nici nu pot sa exprim in cuvinte ce simteam...ma simteam ca si cum as fi zburat si eu cu ele..cand toata aceasta calatorie s-a terminat am simtit nevoia sa-l imbratisez...imi oferise ceva foarte pretios...imi daduse ocazia sa ma simt libera si sa regasesc bucuria copilariei...l-am simtit atat de aproape...mi-a multumit.
Dupa m-a invitat la el sa imi arate colectia de zmeie...avea emotii...dar l-am pacalit ca am obosit si l-am pus sa ma ia in spate si m-am jucat in parul lui...s-a relaxat apoi...mi-a placut la el...nu era dezordine si mirosea a scortisoara...langa semineu avea un fotoliu in care mi-a zis ca ii place sa stea si sa citeasca...de la fereastra lui se vedea marea...intr-un bol avea bucati de ciocolata cu menta...s-a dus si a fiert vin sa ne incalzim...mi-a zis ca eram foarte frumoasa cand alergam cu zmeul si vantul se juca prin parul meu...am rosit...iar el a venit si m-a pupat pe frunte...ne-am asezat pe covor si am inceput sa povestim..nu mai stiu cand am adormit...stiu doar ca m-am trezit cu capul pe umarul lui.

P.s: De atunci ma hranesc in fiecare zi cu imbratisarea vanatorului de zmeie:) Ne mai jucam din cand in cand cu zmeiele si el mereu ma lasa sa castig:)