-De ce m-ai chemat?
-Pentru ca azi vreau sa-mi amintesc...
-De ce pe mine?
-Pentru ca esti singurul lucru care merita sa mi-l amintesc.
-De cand fumezi?
-De cand ne-am despartit..am simtit nevoia sa fiu dependenta de ceva.
-Te simti bine?
-Perfect. De ce te uiti asa la mine?
-Te-ai schimbat.
-Si consideri cumva ca un om poate ramane la fel timp de 5 ani?
-Nu...dar...
-Dar ce? Observ ca ai ramas la fel de timid. Stii? De dimineata m-am trezit cu chef sa-ti spun de ce te-am parasit. Stiam ca daca te sun ai sa vii.
-Nu m-am schimbat prea mult.
-Ma gandeam eu. Dar asta nu e nici pe departe un lucru rau.
-Iti mai mai amintesti cum ne-am cunoscut?
-Da..te-am salvat sa nu te calce masina. Si te uitai cu ochii aia goi la mine si nu mai puteai sa spui nici multumesc. Eu te curatam de praf si incercam sa indepartez oamenii care se stransesera ca la circ spunandu-le ca nu ai nimic. Tu continuai sa ma privesti...si atunci te-ai indragostit de mine ca un prost.
-...erai extrem de sigura pe tine. Nu te-ai speriat deloc si te-ai comportat ca si cum m-ai fi cunoscut de mult timp. Mi-ai strans colectia de timbre care se imprastiase pe toata strada, m-ai luat de mana hotarata si m-am trezit intr-o camera cu o cana de ceai in mana, in timp ce tu pregateai ceva de mancare.
-...M-am gandit ceva timp daca sa te iau la mine sau nu, dar era una din zilele in care nu prea aveam ce face si m-am gandit ca ai putea fi o companie buna. Te-ai asezat timid pe canapea si mi-ai mangaiat cainele cat timp am pregatit ceva de mancare..ca si cum el te-ar fi salvat. Cand am venit si m-am asezat langa tine ai tresarit...habar nu aveai cum sa te comporti.
-Atunci ai inceput sa ma bombardezi cu intrebari si intr-o ora ai aflat cam totul despre mine. Radeai cu atata pofta cand iti povesteam despre viata mea simpla. Cred ca asta ti-a placut mult...sinceritatea mea.
-...la inceput imi raspundeai cat de scurt puteai, dar te-ai relaxat repede si te-ai dovedit a fi un bun povestitor. Cred ca nimeni nu mi-a mai vorbit cu atat de multa sinceritate. Se facuse noapte si te-a sunat mama ta ingrijorata sa vada pe unde esti...ai plecat repede.
-...nu m-ai lasat pana nu ti-am promis ca o sa ne mai revedem. Si mi-ai furat un pupic in coltul gurii cand am plecat.
-..te-ai inrosit tot. Dar erai prea grabit ca sa mai zici ceva.
-Se pare ca unele amintiri raman vii in mintea noastra.
-Cu siguranta ca nu te asteptai la asta din partea mea. Dar stii...asta a fost unul din putinele lucruri sincere care mi s-au intamplat in viata mea. Si am fost nedrepata cu tine..de asta sunt si acum aici..poate prea tarziu...dar...
-Poate e mai bine acum...daca m-ai fi chemat la scurt timp poate as fi fost inca suparat. Am tinut prea mult la tine...mult prea mult...
-Si acum?
-Nu ma intreba asta...
-De ce nu?
-Pentru ca nu conteaza...
-Si daca iti spun ca pentru mine conteaza?
-Nu face asta...
-Stii..mi-am dat seama intr-un final ca toata aceasta incercare a mea de a-i domina pe ceilalti, de a parea cea puternica nu ma face sa ma simt in largul meu. Am realizat intr-un tarziu ca ma simteam bine cu tine...cred ca ai fost singurul fata de care mi-am aratat si partea mai sensibila..si nu-mi pare rau.Imi placea naturaletea lucrurilor facute cu tine.
-Te rog...
-Ti-e cumva frica sa arati ce simti? Ai tot dreptul...nu am fost sincera cu tine, nu am avut curajul sa renunt la ce eram...desi tu nu mi-ai cerut sa renunt la nimic, erau lucruri care nu se potriveau in mintea mintea, uneori aveam impresia ca-ti fac rau...
-...si intr-o zi ai venit si ai zis ca s-a terminat. Atat...
-Da..pentru ca in ciuda personalitatii mele puternice nu am avut curaj sa discut cu tine. Mi se parea ca sentimentele tale sunt superioare alor mele...
-Nu mai vorbi. Vino aici...am fost prea slab si te-am lasat sa pleci..dar acum...
-E prima data cand ma imbratisezi..multumesc..
-Pentru ca am inteles ca sentimentele nu trebuie ascunse...asta am invatat-o de la tine....