azi mi-e dor să visez. acum ceva timp obișnuiam să fac asta mai des, însă ceva s-a schimbat. oamenii, eu sau poate doar mi se pare.




cumva mi-am pierdut curajul. sau doar nu i-am lăsat loc suficient să se manifeste. mă simt mai puțin liberă acum, parcă e ceva ce mă preocupă mereu și nu sunt eu.




mă surprind deseori cum îmi fac prea multe griji pentru ceilalți și prea puține pentru mine. oricât de ciudat ar suna, simt că tendința de a fi foarte responsabilă mi-a furat din libertate.




a început să mă sperie încântarea oamenilor din jur pentru lucrurile pe care le fac. Astăzi cineva mi-a zis "Mulțumesc, ești fenomenală." Am zâmbit și atât, convinsă că nu de asta am nevoie. Pentru că mie îmi plac îmbrățisările și ele nu au legătură cu asta. Și totuși zi de zi fac prea puține lucruri pentru mine și prea multe pentru ceilalți.




parcă s-au înmulțit zilele în care nu mă simt nici bine nici rău, în care doar respir fără să simt că trăiesc. și am deseori senzația că e ceva temporar și că urmează să se întâmple ceva important. și adevărul e că lucrurile importante se întâmplă doar dacă le faci tu să se întâmple, iar așteptarea nu e o soluție.


dar poate de fapt totul este mult mai simplu. e ca un puzzle, iar eu văd decât imaginea finală, mi-e cumva teamă să-l stric și să-l reconstitui bucată cu bucată. dar îmi amintesc că mie îmi place drumul de fapt și o imagine finală nu ar putea să mă facă fericită. Plus că n-aș știi s-o repar dacă într-o zi s-ar strica o parte.


Visează, iar totul o să pară mult mai simplu :)