sâmbătă, 14 noiembrie 2015

nu știu dacă există un moment culminant, decisiv sau cum vrei să-l numești. există însă sigur un moment cel puțin interesant când nu mai vrei să simți nimic pentru că nu mai vezi rostul.


și vrei să rămâi doar cu un gol, să nu te mai gândești la nimic și să nu-ți mai pese. simți cumva că ai prea multă experiență în a iubi de una singură și nu mai vrei să adaugi nici măcar puțin.


până acum ți-a fost frică să te oprești un moment și să te gândești. recunoaște că îți ocupi timpul mereu de teamă, de teamă să înfrunți adevărul. și te minți în fiecare zi că realitatea e măcar jumătate din cât visezi tu. și doar dacă te oprești un minut să te gândești îți dai seama că nu e așa...


mă întreb dacă o să fie una din alte milioane de încercări eșuate. ar putea fi. depinde doar de mine. și cumva simt că de data asta îmi pasă mai puțin.


aș putea să sper în continuare sau aș putea să mă opresc din alergat. cumva cred că drumul e important, ci nu rezultatul, dar știi care e senzația mea acum? că nici drumul nu mă mai face fericită. pentru că sincer nu dau doi bani pe rezultat. mi s-a întâmplat de multe ori să obțin rezultate pe care nu le-am țintit doar pentru că am fost foarte entuzismată de drum.


dar sunt unele drumuri în care ai nevoie să construiești și regula e că nu poți construi singur. poți începe singur, dar apar intersecții și hopuri unde mai ai nevoie de cineva. și când acel cineva îți pune piedică în loc să-ți întindă mâna s-ar putea să te descurci o dată, de două ori, poate de 3 ori de unul singur. dar apoi nu mai vezi sensul. pentru că nu ai pe cine să îmbrățisezi în momente importante, nu ai cui să-i zâmbești , nu ai nimic de fapt.


azi am ajuns într-o intersecție, iar tu ești arogant. sigur că am putere să merg mai departe, dar nu mai am chef. rar mă simt indiferentă față de ceva, dar intersecția asta nu mă mai inspiră.



Niciun comentariu: