Afara era cald...dar tremuram timida sub atingerea de catifea ce numai degetale tale stiau sa mi-o ofere...Ochii mei, trupul meu, sufletul, privirea...erau prinse intr-un joc fermecator.Oamenii mi se pareau fiinte naive...natura un simplu decor. Eram doar tu si eu...cei mai buni prieteni.Victimele sortii...sau poate a iubirii ce se nascuse in mine fara sa vreau.Desi spuneam nu...tu stiai ca de fapt vreau sa zic da...cand mergeam la 10cm de tine...tu stiai ca as fi vrut sa reduc dinstanta...cand mi-era teama sa te privesc...ochii tai negrii imi dadeau incredere.
Iarna ma faceai sa zambesc scuturand zapada de pe pomi peste noi...desi nu le-am atins decat o singura data imi aduc aminte de buzele tale ca si cum ar fi ale mele. Sufletul tau de demon ascundea cele mai frumoase sentimente
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu