vineri, 29 august 2008

Stiu...e un test...pot sau nu pot sa-mi inving lacrimile...
pot, dar asta nu ma impiedica sa urasc, sa dispretuiesc, sa am un gust amar...Sti? Am prins gustul fericirii...dar nu stiam ca poate fi umbrita atat de usor...speram sa ramana a mea, in sufletul meu..era prea frumos...oamenii nu stiu sa traiasca...se jignesc intre ei cu prima ocazie, spun vorbe care dor atat pt ei cat si pt cei din jur...Deabia astept sa plec...departe...sa nu mai am nicio legatura...imi vine sa imi arunc telefonul sa nu ma mai sune nimeni...vreau sa fiu egosita...sa nu imi mai pese...m-am saturat de minciuni...as vrea sa strang toti oamenii intr-un loc si sa le explic ca viata e simpla, sa ii rog sa inceteze cu ura, cu jignirile...vreau sa ii invat sa fie fericiti...sa se iubeasca...nici eu nu stiu, dar vreau sa ii invat pe ei...ce naiva sunt...

Un comentariu:

Anonim spunea...

Nu esti naiva daca vrei sa schimbi ceva. Si nici daca nu stii ce-i aia fericire.
Tudor spunea ca "fericirea este ceva ce nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata". That's bullshit! (desi imi place Vama Veche extrem de mult).
Fericire exista. Doar ca nu stim unde s-o cautam si nici cu ce se aseamana. De aceea fiecare o simte in felul lui sau o confunda. :)