O altfel de poveste

Pentru ca nu avem tot ce ne dorim si uneori trebuie sa ne multumim cu putin...pentru ca minutele sunt scurte si nu ne permitem sa fim tristi, pentru ca trebuie sa ne multumim doar cu un zambet, pentru ca in realitate "El" nu e tocmai cu ni-l imaginam noi (sau poate ca e, dar se teme sa o arate), pentru ca totul e nesigur si ne temem permanent, pentru ca eu sunt aici si El acolo, pentru ca nu putem schimba realitatea aducand elemente din visele noastre, pentru ca ieri e un azi diferit de maine, pentru ca trebuie sa ne bucuram de lucrurile marunte, pentru ca "a trai" inseamna totul si nu in ultimul rand pentru a uita de toti Georgica din lume eu propun sa visam si sa ne hranim sufletul cu povesti, sa uitam de nemultumirile de zi cu zi, care de fapt nu valoreaza nimic, sa ne imbratisam unii cu altii pur si simplu pentru ca ne face bine, sa zambim, pentru ca e simplu si folositor. pentru toate acestea o sa incerc sa scriu o povestioara, pentru voi toti si in special pt Alexandra, care are nevoie de hrana pentru suflet.



-Nu-i spune cine esti, zise doctorul. Am vazut-o si e ca un copil. Nu isi mai aminteste nimic. Nu-ti pot impune nimic, dar iti pot da un sfat. Daca vrei sa o ajuti nu-i spune ca esti iubitul ei de 2 ani. Nu te va crede si te va respinge. O sa te contrazica, iar asta te poate indeparta de ea. Presupun ca vrei sa ii fii alaturi. Iti propun sa ii zici ca esti asistentul ei. In afara de numele si varsta ei nu ai voie sa ii mai povestesti nimic despre viata ei pentru ca se presupune ca nu sti. Dupa ce te va intreba despre lucruri generale va veni momentul in care iti va cere sa ii vorbesti despre dragoste. Ei bine, atunci o sa ii povestesti scene din povestea voastra de dragoste ca si cum ai vorbi despre altcineva. Nu ai voie niciun moment sa ii dai de inteles ca ea ar fi fata sau tu baiatul. Nu o sa fie usor, si nici nu va da rezultate intr-o luna doua. Cel putin 6 luni. Aminteste-ti ca nimeni nu ii da sanse. Asta este varianta mea. ori ai incredere in mine si faci ce te sfatuiesc, ori de astazi renunt sa mai fiu doctorul ei. Oricand ai neclaritati sau nu sti cum sa reactionezi intr-o situatie nu ezita sa ma cauti. O buna colaborare intr-o noi doi ti-o poate aduce inapoi. Fa-o sa se indragosteasca de tine din nou. Accepti?
-Da, raspunse Andrei. Sunt dispus sa fac tot ce mi-ati cerut. sunteti singura persoana in care mai am incredere.
-Nu in mine trebuie sa ai incredere, Andrei, ci in tine. In iubire...Hai sa te conduc la ea. Nu uita...esti doar asistentul ei, care din intamplare stie foarte multe povesti de dragoste care ei ii fac bine. Cel mai important lucru este sa nu te dai de gol..se va simti amenintata. las-o sa isi aminteasca singura.
-Am inteles. Sa mergem.

-Domnisoara Ema vi-l prezint pe noul dumneavoastra asistent, Andrei, zise doctorul. va avea grija de dumneavoastra de acum incolo. Sa il ascultati si sa ii urmati sfaturile.
-Domnule doctor in primul rand nu mai imi spuneti Ema. V-am zis ca nu imi place numele asta, plus ca pe mine nu ma cheama asa. In al doilea rand eu nu am nevoie de niciun asistent deoarece ma simt foarte bine, dar dat fiind ca tanarul pe care mi l-ati adus este foarte simpatic o sa-l accept. In primul rand pentru ca nu vreau sa isi piarda slujba, iar in al 2-lea rand pentru ca ma plictisesc foarte tare aici toata ziua.
-Foarte bine domnisoara, zise doctorul. Sper sa deveniti prieteni. Daca va supara tanarul nu ezitati sa ma anuntati.
-M-ai degraba o sa-l supar eu pe el, zise Ema.
Andrei a zambit.

Cei doi au ramas singuri pe banca din gradina spitalului pe care se afla Ema cand a venit doctorul. Andrei nu stia ce sa zica, iar Ema zambea si se uita dupa fluturi. Dupa ceva timp Ema zice:
-Hmm, ce asistent tacut am. te-am acceptat deoarece ma plictiseam foarte tare singura, dar cred ca o sa ma plictisesc mai tare cu tine. Ce ai zice daca ne-am gandi la un nume?Domnul doctor imi zice Ema, dar mie nu imi place. tu ce crezi?
-Pai eu ti-as spune Flor, zise Andrei.
-Flor?de ce?intreba Ema.
-Pentru ca ai foarte multe din frumusetea si puritatea unei flori. Esti vesela si plina de energie, iar totul pare mai colorat atunci cand sunt in preajma ta.
-Hmmm...ce ganduri frumoase se ascund in spatele baiatului asta timid. Multumesc pentru compliment. Asa ramane...numele meu este Flor. Iar tu esti prietenul meu Andrei. Si acum pentru a sarbatori prietenia noastra si noul meu nume te rog sa ma imbratisezi.
Lui Andrei nu-i venea sa creada ca are ocazia sa o imbratiseze pe Flor, persoana pe care o iubeste cel mai mult. Acum si-a dat seama ca ideea doctorului a fost foarte buna si ca daca i-ar fi impus fetei de la inceput ca este iubitul ei l-ar fi respins. Emotionat si in acelasi timp fericit se apropie de ea si o imbratiseaza.
-Acum ca suntem prieteni, zise Flor, as vrea sa te intreb ceva. Mi-a fost jena sa intreb pana acum, dar tu imi inspiri incredere. cati ani am?
-Ai 19 ani, zise Andrei. ma bucur ca ai incredere in mine. poti sa ma intrebi orice doresti. iti raspund cu mare placere.
-Multumesc, zise Flor. Eu nu stiu decat ca am avut un accident si ca mi-am pierdut memoria. Nu imi mai amintesc absolut nimic din viata pe care ceilalti sustin ca am trait-o. Sincer eu cred ca m-am nascut ieri si ca asta sunt. Nici nu as accepta sa mi se spuna povesti gen cum a fost viata mea inainte. pentru mine nu exista, atata timp cand nu mi-o amintesc. Dar acum sa trecem la lucruri mai vesele si am sa te rog sa imi povestesti cum este viata, cum sunt oamenii. Nu as vrea sa ma fac de ras cand o sa ies de aici. Sunt toti oamenii la fel de fericiti si binedispusi cum sunt eu acum?
-Viata...e un cuvant atat de mare Flor, zise Andrei. nu exista o definitie, mai degraba este asa cum o vedem fiecare dintre noi. pentru unii poate fi alba, pentru altii neagra, dar cel mai frumos e atunci cand este colorata. Nu toti oamenii sunt la fel. Unii sunt tristi, altii veseli, unii buni, altii rai, insa ei se completeaza unul pe altul si traiesc impreuna. Cel mai important este sa vezi lucrurile bune, sa stii sa treci cu zambetul pe buze peste momentele grele si sa iubesti.
-Din pacate nu mai pot sa ramane, zise Flor. Sincer mi-a facut mare placere sa stau de vorba cu tine. ne vedem maine. La revedere.
-La revedere, zise Andrei.
Inainte sa plece Flor la pupat pe obraz dupa care a fugit zambind ca o copila.

Cei doi se vedeau in fiecare zi si nici nu simteau cum trece timpul. Andrei ii aducea in fiecare zi cateun trandafir ca simbol pentru numele pe care i-l pusese. Flor era foarte fericita deoarece iubea florile. Dupa cateva saptamani flor ii pune lui Andrei intrebarea de care acesta se temea mereu, dar la care isi dorea in acelasi timp sa ii raspunde, cu speranta ca o va ajuta.

-Andrei, ce e iubirea? intreba Flor.
-Iubirea e atunci cand simti ca plutesti, cand iti place ploaia doar pt ca esti cu persoana iubita de mana, cand ai vrea ca o ora sa aiba 1000 minute, cand zambesti fara motiv, cand ai mai urca inca o ora pe munte, desi nu mai poti, doar pentru ca mana ta este in siguranta intr-a lui, cand te bucuri de lucruri marunte, cand ai vrea sa ai aripi sa zbori, cand fiecare moment e magic.
Flor isi pusese capul pe genunchii lui si asculta vrajita. el se juca cu mainile prin parul ei si o mangaia usor. Dupa ceva timp Flor zise:
-Desi poate parea stupid, eu sunt sigura ca am trait toate lucrurile pe care mi le spui tu.Habar n-am cand, unde si cu cine, dar le-am trait. Andrei mi-e frica. Strange-ma in brate te rog. Nu stiu ce se va intampla cu mine. o sa-mi amintesc vreodata?
-Liniste-te. Este normal ce se intampla. Daca ti-ai amintit asta e un semn foarte bun. Ai incredere. nu ti se va intampla nimic rau. Sunt aici cu tine si nu o sa te las singura.
-Multumesc. Crezi ca poti sa vi cu mine in camera in seara asta. mi-e teama sa nu visez urat.
-Bineinteles, dorintele dumneavoastra sunt ordine pentru mine domnisoara.
Flor a zambit. L-a luat de mana pe Andrei si au mers in camera. Fata s-a bagat in pat, iar baiatul a ramas pe un scaun sa vegheze asupra ei. De cand nu o mai vazuse cum doarme...ramasese la fel de frumoasa. Spre dimineata Flor tresare brusc. Andrei se trezeste. Fata sare in bratele lui si nu ii mai da drumul.
-Andrei, mi-am amintit. Tu esti iubitul meu. Mi-am amintit pentru cateva momente cand eram la tine acasa si faceam bomboane Raffaelo impeuna. Acum imi amintesc. Sunt preferatele mele. Iti multumesc pentru tot Andrei.
-Sunt atat de fericit. in fiecare zi visam la clipa asta..si iata ca a venit. Sunt sigur ca impreuna vom reusi sa iti amintesti tot.
-Saracul de tine, te-am lasat sa dormi si pe scaun. Vino repede in pat ca ai sa te imbolnavesti. ce inconstienta sunt.
Andrei zambeste.
-ai ramas aceeasi fata plina de viata dintotdeauna. Ma amuza cand ma gandesc ca ti-ai amintit tocmai momentul cu bomboanele. Ce ne-am mai distrat atunci.
Cei doi au adormit imbratisati, cu zambetul pe buze, pregatiti sa se bucure de razele soarelui de a 2-a zi.