Emotii, examen, fericire

Astazi pe la 8 urma examenul cel mare...cel pentru permis. Ieri scapasem usurel de sala..astazi urma punctul culminant: orasul.
Asa ca ma trezesc eu pe la 6...bineinteles nu mai aveam somn, iar in stomacelul meu deja incepusera sa apara fluturasii, care de care mai zburdalnici:) Nu prea mai aveam stare deloc...m-am uitat putin la televizor, am mancat o banana...doar, doar s-o face mai repede 7 sa vina tati de la servici si sa plecam. La 7.30 trebuia sa ma intalnesc cu instructorul sa mai exersez putin inainte de examen, asta la cererea mea.
In sfarsit plec de acasa...ploaia se oprise si asta ma bucura oarecum. Ajung acolo, apare si instructorul pe la 7.40 zambaret ca intotdeauna. Ce puteam sa imi imaginez decat ca...voi merge bine....ca doar era inainte de examen. Numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ...asa ca nu am mers tocmai bine. Apa pe strada...instructorul tipa sa o ocolesc ca stropesc pietonii si ma pica...unde mai pui ca era sa intre un tampit in mine bineinteles din vina lui...ce sa mai....eu nervoasa cu lacrimi in ochi, instructorul cam nervos si el....in sfarsit cobor si fug repede la tati in masina si ma apuca plansu...:D dragut nu?Imi dau eu seama ca plang degeaba si ca trebuie sa ma calmez, imi iau dosarul in brate si ma duc la instructor care bineinteles ca zambea, stiind ca m-am enervat.
Lume destula...ma gandeam ca stau vreo cateva ore sa astept. Politistii intarzie vreo jumatate de ora. Apar si ei in sfarsit si incep sa strige...nu dureaza mult si primul politist ma striga...ma duc repede la instructor si il intreb cum e politistul...mi se raspunde "E corect." Nu stiu cat m-a lamurit cu asta, dar ma rog. Completez o fisa si deja ma vedeam asteptand in parcarea aia groaznica pana imi vine randul, cand instructorul imi zice sa imi dau geaca jos si sa intru in masina ca dau prima. Poftim? Prima? De ce eu?Eram moarta de frica...ma rog..neavand ce comenta fac ce mi s-a spus, iar in 2 minute domnul politist era langa mine...cand a intrat in masina mi-au trecut toate emotiile si ma simteam chiar pregatita. "Cand sunteti gata puteti sa plecati domnisoara!Faceti la dreapta!" Si asa am pornit eu la drum, extrem de atenta la pietoni pe care ii mai scapam, dar stiam ca sunt picata daca ratez vrenul. Surpriza...autobuz oprit in statie...suficient loc sa-l depasesc, insa veneau masini din sens opus. Sa trec, sa nu trec....decid sa astept...si tot astept deoarece autobuzul nu pleca, iar masinile din sens opus nu incetau sa vina. Ma tot gandeam daca am facut bine, cand domnul politist vine cu replica salvatoare: "Felicitari domnisoara!Ati procedat corect ca nu ati intrat in depasire!Puteti sa-i dati drumul acum!" Ce fericire pe mine...totul merge bine pana cand imi zice sa intru in prima parcare pe dreapta...parcare pe dreapta...ma tot gandeam dar nu o stiam...asa ca am trecut frumos de ea cand aud: "Domnisoara nu ati vazut parcarea?V-am zis sa intrati in parcare". Raspund automat: "Ma scuzati, nu am fost atenta!" Ma iarta si imi zice sa opresc pe dreapta...ma pune sa dau putin cu spatele sa ma apropii de masinile parcate si zice: "Sunteti admisa!".
Da...asta fusese tot...ma duc fuguta in spate sa-l las pe baiatul care astepta si el saracul sa dea examen...tin sa-i multumesc ca m-a lasat pe mine prima:) I-am dat repejor mesaj instructorului ca sa nu mai stea omul cu emotii si apoi Matzei care mi-a dat repede un bravo inapoi si gata. Am stat cumintica pana a terminat si baiatul, care a fost si el admis:)
Cam asta a fost aventura marelui examen...putine lacrimi la inceput, multa fericire dupa:) L-am sunat mai devreme pe instructor sa-i multumesc, pentru ca a fost si meritului lui cel putin atat cat a fost al meu...i-am multumit si ca m-a facut sa plang de dimineata, si ca m-a bagat sa dau prima, chiar daca pe moment imi venea sa il strang de gat.:)

P.S: Atunci cand sunt fericita am chef sa vorbesc mult...drept dovada acest post imens...cei care au vorbit cu mine astazi stiu cat de mult am putut vorbi:D!Multumesc ca m-ati suportat!