Jurnalul unui zambet partea I

Inca din prima zi in care m-am nascut stiam ca ocupatia mea va fi sa cuceresc oameni...era o zi de iarna...m-am nascut pe buzele unui indragostit care voia sa-si binedispuna iubita, deoarece afara era frig. El s-a gandit sa zambeasca...si asa m-am nascut eu... as putea spune ca sunt copilul celor care iubesc...nu conteaza ce...viata, frumosul, persoana de langa ei, soarele,un prieten...
In fiecare zi incerc sa ii conving pe oameni cat de frumosi sunt daca ma au, incerc sa le arat ca si relatia lor cu cei din jur este alta cand sunt eu acolo...Cu unii dintre ei este extrem de simplu deoarece au o inocenta innascuta care ma lasa sa fac din ei ce vreau eu...imi plac acesti oameni si ei au cel mai mult de castigat. Cu altii este mai greu...deoarece ei nu inteleg rolul meu si adesea se lasa coplesiti de probleme si nervi si pur si simplu nu imi dau voie sa patrund in viata lor...niciodata nu renunt, deoarece pana la urma asta este si satisfactia muncii mele...sa-i fac si pe cei care nu ma vor sa ma iubeasca mai devreme sau mai tarziu...
Este foarte comic faptul ca desi eu le fac bine, desi ei ar trebui sa fie cei care ma cauta, eu sunt cel care alearga dupa ei...adica vine omul si iti da ceva pe gratis, care te face fericit, iar tu refuzi...este ciudat, dar asta este meseria mea...sa-i conving pe oameni de puterea existentei mele.
Imi place sa am grija de ei, sa-i ajut, sa-i scot din situatii dificile...si fac asta adaptandu-ma nevoilor lor...adica sunt exact asa cum au ei nevoie de mine...stiu sa fiu timid, stiu sa cuceresc o domnisoara atunci cand ma aflu pe buzele unui baiat, ma pricep la afaceri, stiu sa o fac sa cedeze pe persoana careia ma adresez si de la care stapanul meu asteapta o favoare, stiu sa leg prietenii, sa binedispun pur si simplu oamenii pe strada, stiu sa pun in valoare frumusetea unei fete care doarme, stiu sa fac un profesor sa para mai bland, stiu sa ii fac pe doi oameni complici, stiu sa ofer incredere...pot fi una dintre cele mai bune metode de manipulare, pentru ca sa fim seriosi...cine rezista sa se impotriveasca unui zambet?
Am o viata destul de agitata...cuvantul somn imi este destul de strain si asta pentru ca trebuie sa fiu prezent cand Georgica ii spune somnoros buna dimineata iubitei lui, apoi cand iubita ii multumeste pentru micul dejun pe care el s-a oferit sa il pregateasca...apoi trebuie sa fiu prezent in mijloacele de trasnsport cu care oamenii merg la serviciu si elevii la scoala, deoarece este important sa ai o atitudine pozitiva inca de dimineata...trebuie sa fiu prezent cand angajutul ii spune buna-dimineata sefului, apoi pe tot parcursul muncii acestora...trebuie sa fiu prezent pe buzele bibliotecarului care se ofera politicos sa ajute la cautarea unei carti...nu am voie sa lipsesc nici de la orele de condus in care eleva se scuza cu un zambet pentru ca a gresit, iar instructorul ii raspunde prietenos cu un altul...pe parcursul zilei am milioane de locuri in care trebuie sa fiu...apoi spre seara trebuie sa ma strecor pe buzele sotiei care isi asteapta sotul sa vina de la serviciul, sa fiu prezent cand oamenii isi spun noapte buna...si cand ai spera ca o sa dorm si eu...imi amintesc ca trebuie sa fiu si pe buzele oamenilor care dorm...mai ales daca acestia viseaza frumos:)
Cam asa arata o zi din viata mea...dar nu ma plang...pentru mine munca e cea mai buna odihna.
Va urma.