- Cand am luat prima oara locul 1 la o competie la karate...nu poate fi descrisa fericirea...e pur si simplu satisfactia unei munci care a dat roade...si ti strans medalia aia ca si cum ti-ar fi frica sa nu ti-o ia cineva.
- Momentul in care am aflat ca o sa plecam la Sulina pt o saptamana (eu si Alex). Tin minte ca eram pur si simplu fericita, nici nu imi imi gaseam cuvintele. Si as include aici si saptamana petrecuta acolo (cu precizarea ca am vazut mai multe stele cazatoare cat in toata viata mea si am intalnit oameni deosebiti)
- Si acum urmeaza cel mai recent si mai stupid dintre momente si anume cand El s-a oferit sa ma ajute sa urc pe munte, iar eu tembela cum eram l-am luat de brat (desi mi-as fi dorit sa il iau de mana), iar el foarte relaxat, fara a parea ceva ciudat, m-a apucat usor de mana, ca si cum ne-am fi cunoscut de o viata.
Leapsa merge tot la Iulia
Un comentariu:
doamne ce vremuri...mi-e dor ma:((
Trimiteți un comentariu