Mi-e dor de Fat-Frumos...diminetile mele nu mai sunt jucause si nu mai am nici motiv sa zambesc...Vreau in brate la Fat-Frumos...Cati fluturi in stomac provocau acel zambet de copil naiv...cu toate ca Fat-Frumos nu era un copil...Simplul gest de a ma lasa sa trec in fata...banalul loc liber din stanga lui pe care am refuzat sa il ocup la inceput...o strangere de mana...momente in care paseam la cativa metri de el si il surprindeam cand se intorcea sa ma priveasca...nu stiu daca mi-e dor de el neaparat...poate ca mi-e dor de ce eram eu in preajma lui...de faptul ca zambeam...ca imi hranea intreaga zi...da...mi-e dor de mine.