Trista toamna....

E toamna...iar mie mi-e dor de toamnele in care eram cu tine...toamnele noastre...erau colorate, iar zambetul era nelipsit in fiecare zi...dimineata imi placea sa privesc soarele..stiam ca imi va lumina o noua zi alaturi de tine...toamna asta e trista..n-am chef de nimic...afara ploua...iar asta ma deprima deseori...cat conteaza sa nu fi singur...din pacate eu sunt...si desi nu mai esti, eu tot te mai caut...merg adesea prin locuri in care mergeam impreuna si am speranta absurda ca vei fi si tu acolo...ma uit la frunzele care cad si imi imaginez ca si tu faci acelasi lucru...dar nu mai esti...ai plecat fara sa zici nici un cuvant...pe mine cui m-ai lasat?nimanui...poate nu ti-ai dat seama...Altadata aveai grija de mine...aveai grija sa nu imi fie frig, sa nu fiu trista...aveai grija de tot...acum nu mai are cine sa aiba...doar eu..dar sti?nu prea imi iese...toate imi ies pe dos...eu sunt mai nepasatoare, mai visatoare...tu stiai intotdeauna de ce am nevoie...oare o sa te mai intorci?macar toamna viitoare...dar poate nu mai esti...cineva te-a iubit si te-a luat.....dar eu?poate eu nu contez...dar totusi imi place sa ma mint ca exista cineva pt care contez...desi poate nu e asa asta imi hraneste sufletul...dar nimic nu se compara cu toamnele noastre...Trista toamna ai adus in mine...Pe mine cui m-ai lasat?

o camera mica...un pat..un calculator...un birou...foc in soba...intr-un colt sta ghemuita o fata...parul nearanjat...ochii tristi...buzele si le umezeste cu limba...se gandeste..ii e dor...zambeste...desi nu a primit niciodata raspunsul inca se mai intreaba de ce?desi nu a venit nimeni niciodata inca mai spera ca va aparea cineva sa o imbratiseze...mainile ii tremura...ii e teama...zambeste...se gandeste la El..la un El oarecare...care probabil nu va parea prea curand...inchide ochii...il vede..e altfel decat ceilalti...viseaza...se trezeste...tresare...realitatea doare...fiecare maine va durea de azi inainte...pt ca e singura..si asta e lucru de care se teme si pe care il uraste cel mai mult...nu e pregatita sa-l infrunte...plange...da...maine doare...e doar un copil...mult prea atasat de ceilalti ca sa stea singur...nu e drept...dar oare exista ceva corect in lumea asta?cate luni au trecut decan si-a revenit?maxim 3...si acum din nou...altceva...de ce?

o camera mica..un pat..un calculator...un birou...frig...in pat sta tolanit un baiat...parul aranajt..priveste in gol...buzele si le umezeste cu limba...isi aminteste...nu ii e dor...zambeste...vreau sa uite...are chef sa imbratiseze pe cineva care are nevoie de el...are maini frumoase...este puternic...zambeste...viseaza la Ea...la o Ea oarecare...
care va aparea sau nu...inchide ochii..o zareste...e speciala...o admira...se indragosteste...de maine o va cauta...pentru ca stie ca e singura...si ca are nevoie de El...sa o ajute si sa-i fie alaturi...zambeste...da...maine o va cauta...e speciala...si nu merita sa stea singura...nu e corect...si el va face in asa fel incat sa schimbe lucrurile...o va ajuta sa isi continue planurile si sa isi urmeze visele...pentru totdeauna...pentru ca e speciala...

...

M-am hotarat sa sterg ce am scris azi pentru ca am vb cu matza si m-a inveselit si apoi mi-am amintit de Andrei si nu m-ai corespundea cu starea mea ce scrisesem;))

SULINA

O plaja la care multi ar ravni...Un cer nemaivazut...unde cadea cel putin o stea la 10 minute...liniste....vis...eu tinandu-ma in brate si visand...mi-am achizitionat fericire si zambet pt cel putin un an...a fost frumos...tren....vapor...somn intrerupt...fete obosite...dar multa fericire...a fost Sulina...dar s-a terminat...mai vreau...e locul de unde puteti lua fericire pe gratis...va recomand.

Stiu...e un test...pot sau nu pot sa-mi inving lacrimile...
pot, dar asta nu ma impiedica sa urasc, sa dispretuiesc, sa am un gust amar...Sti? Am prins gustul fericirii...dar nu stiam ca poate fi umbrita atat de usor...speram sa ramana a mea, in sufletul meu..era prea frumos...oamenii nu stiu sa traiasca...se jignesc intre ei cu prima ocazie, spun vorbe care dor atat pt ei cat si pt cei din jur...Deabia astept sa plec...departe...sa nu mai am nicio legatura...imi vine sa imi arunc telefonul sa nu ma mai sune nimeni...vreau sa fiu egosita...sa nu imi mai pese...m-am saturat de minciuni...as vrea sa strang toti oamenii intr-un loc si sa le explic ca viata e simpla, sa ii rog sa inceteze cu ura, cu jignirile...vreau sa ii invat sa fie fericiti...sa se iubeasca...nici eu nu stiu, dar vreau sa ii invat pe ei...ce naiva sunt...

Fericire

Pana acum nu mi-a explicat nimeni ce e fericirea...am auzit ceva cum ca ar putea fi cumparata...altii spun ca nu exista...ar putea fi opusul tristetii...am mai auzit ca fericirea nu tine mult...ca e trecatoare...uneori am impresia ca oamenii nu-si doresc sa fie fericiti. Cred asta deoarece uitandu-ma in jur am constatat ca majoritatea crede ca fericirea nu e pt toti, ca e scumpa, ca trebuie sa ai bani sau o persoana care sa te iubeasca ca sa o poti obtine.
Pentru mine fericirea are mii de forme. Poate fi un zambet, o imbratisare, o atingere, un vis implinit...fericire e cand primesti un cadou sau cand daruiesti...Fericirea este un rasarit sau un apus...marea...o plimbare pe plaja...o floare...o stea cazatoare...o aminite...Poti fi fericit cand dansezi, canti, pictezi, faci fotografii sau orice alt lucru care iti place.Fericirea poate fi o persoana pe care o iubesti sau un prieten adevarat. Fericirea poate fi o privire... o bataie cu zapada. Fericire e cand stai in hamac si bei Redd's sau cand privesti stelele. Fericirea poate fi o impacare sau cand cineva vine si iti stergere lacrimile. Fericirea poate fi in alte mii de lucruri care nu imi vin acum in minte, dar cel mai important: fericirea e in sufletul fiecaruia dintre noi si poate fi hranita cu lucruri marunte.
Fericirea nu costa pt ca nu e de vanzare. Pentru tine ce e fericirea?

:)

Ma linisteste sa privesc stelele...in seara asta sunt mai frumoase decat oricand. Sau nu...cred ca de fapt ele sunt la fel ca de obicei...numai ca le vad eu altfel:)Astazi am facut poze...si mi-a facut bine. M-a ajutat sa ma apropii de mine.

Tot eu

Inima: Auzi, ai si tu 2 minute libere? Vreau sa vorbim...
Eu: Nu, pentru tine n-am. Stiu deja ce prostii o sa-mi spui: ca ti-e dor de nu stiu cine,ca ti-a placut nu stiu ce zambet si alte prostii de ale tale.
Inima: Prostii? Ai uitat ca lucrurile astea, pe care tu le numesti prostii acum, ti-au hranit fericirea?
Eu: Ce fericire ma? Ai innebunit? Mi-au hranit lacrimile poate. Dar sti ceva? Chiar n-am chef. Du-te si tu si plange-te altcuiva.
Inima: Daca as fi avut unde as fi plecat demult. Nu te mai recunosc...ai devenit indiferenta, razi fara motiv in situatii in care altadata ai fi plans.
Eu: Asa si? Ce te intereseaza pe tine? Daca tie iti place sa suferi, n-ai decat. Eu m-am saturat. Scuza-ma ca iti vorbesc asa..poate nu meriti. Adevarul e ca daca nu ai fi fost tu nu as fi putut sa traiesc toate momentele frumoase de pana acum, nu as fi simtit fluturi in stomac si nici nu m-as fi indragostit de zambete. Insa intelege un lucru...nu mai pot fi ca inainte si nici tu nu ar trebui sa fi. Ma uit la tine si nu pot sa cred ca dupa toate lacrimile ai ramas la fel de naiva.
Inima: Se vede ca nu ma cunosti. Inainte stateam mult de vorba, eram cele mai bune prietene. Si nu, nu am rams aceeasi. Crede-ma ca am invatat multe lucruri in ultima perioada, dar asta nu inseamna ca nu mai am incredere in oameni, ca mi-e teama de orice si ca sunt indiferenta asa cum esti tu. Eu zic ca am putea ajunge la un punct comun si ar fi mai bine pt amandoua.
Eu: Da...crede-ma ca fac toate astea din teama...nici macar eu nu stiu daca fac bine.
Inima: Nu iti face griji. Desi te-ai distantat de mine te cunosc mai bine decat oricine pe lumea astea si stiu ca nu iti este usor. Asta este si motivul pentru care incerc sa ma apropii din nou de tine. Nici mie nu mi-e usor.
Eu: Stiu. Si iarta-ma ca am fost egoista. Tot timpul eram constienta de ceea ce iti doresti, dar teama a fost mereu prea mare, dorinta de a fi indiferenta.Si imbratisarea aia ti-am rapit-o. Dar stiu ca o sa ma ierti.
Inima: Bine, hai ca te iert. Desi nu prea meriti:)
Eu: Deci, suntem din nou prietene?
Inima: Da, dar sa vedem cat o sa reziste. La prima deceptie o sa-mi strigi ca ma urasti si ca nu o sa ma mai asculti niciodata.Dar te cunosc, esti impulsiva. Stiu ca de fapt nu gandesti asta si ca ti la mine.
Eu: Ma bucur ca sti toate lucrurile astea. Sti ca ador sa fiu inteleasa fara sa dau explicatii:)
Inima: Mie mi-e cam somn. Tie nu?
Eu: Pai nu prea, ca am baut un frappe azi! Dar tu du-te sa dormi. Noapte buna!
Inima: Noapte buna! Si las-o mai usor cu frappe-ul. Sti ca imi face rau:)

Zambind unei amintiri

Intra, se opreste, ma priveste(sau poate doar mi s-a parut) si intreaba: "Carmen a trecut azi pe aici?". Respir, imi linistitesc inima, zambesc si raspund: "Nu." Pleaca, iar eu ma chinui sa ma ridic pe varfuri sa-l mai vad o data prin geam. Eram aproape sigura ca nu avea niciun motiv sa intrebe de Carmen..Sa fi fost doar un pretext? Daca da, atunci pt ce?

Sti?Am chef sa ma mintA chef sa cred ca a intrebat ca sa ma bage in seama. Si ce daca nu e adevarat? Putin imi pasa. Momentul a fost al meu si imi hraneste zambetul de acum. Amintirea lui imi tine de urat in seara asta goala si nu-mi da voie sa fiu trista. E doar la 2 km departe si totusi mi se pare ca face parte din alta lume. Poate ca nici nu m-a observat, dar totusi tind sa cred ca il voi reintalni. Nu l-am atins dar cred ca as incepe sa tremur daca as face-o. Nu mi-a zambit, dar cred ca are cel mai frumos zambet din lume. Nu am facut cunostinta, dar vreau sa il cheme...Andrei.

Mi-e dor de Fat-Frumos...diminetile mele nu mai sunt jucause si nu mai am nici motiv sa zambesc...Vreau in brate la Fat-Frumos...Cati fluturi in stomac provocau acel zambet de copil naiv...cu toate ca Fat-Frumos nu era un copil...Simplul gest de a ma lasa sa trec in fata...banalul loc liber din stanga lui pe care am refuzat sa il ocup la inceput...o strangere de mana...momente in care paseam la cativa metri de el si il surprindeam cand se intorcea sa ma priveasca...nu stiu daca mi-e dor de el neaparat...poate ca mi-e dor de ce eram eu in preajma lui...de faptul ca zambeam...ca imi hranea intreaga zi...da...mi-e dor de mine.