atunci...si acum

...am scris ca sa fiu sigura ca nu voi fi uitata...am plans din disperare, din teama sau din imposibilitatea de a ma opri...am visat crezand ca visele pot deveni realitate...am zambit pentru ca stiam ca imi face bine...am crezut ca iubesc, desi acum stiu ca nu am iubit niciodata, am cersit imbratisari ca sa aiba de ce sa imi fie dor, am crezut in oameni, iar unii m-au dezamagit, am daruit fara sa astept nimic in schimb, am zburat, dar la un moment aripile mi-au fost frante, am fost nemultumita desi aveam aproape totul, am cazut in gol si m-am lovit pentru ca nu stiut sa ma agat de nimic, am suferit, crezand ca nu pot sa impiedic asta...am trait intr-o lume paralela.

...scriu pentru ca ma relaxeaza, plang de fericire, de emotie sau doar pt ca mi-a intrat ceva in ochi. visez pentru ca fiecare avem acest drept. Zambesc pentru ca e cel mai frumos lucru si nu se stie cine se va indragosti intr-o zi de zambetul meu. iubesc tot ce ma inconjoara. primesc si ofer imbratisari pentru ca ele ofera incredere si certitudinea ca cineva e langa tine...cred in oameni, dar nu ii mai las sa ma dezamageasca, daruiesc fara sa astept nimic in schimb, dar sunt bucuroasa cand primesc, zbor-si nimeni nu imi va intrerupe zborul, ma arunc in gol pentru ca ma simt libera, dar intotdeauna deschid parasuta la timp, sunt fericita si cred ca pot intretine fericirea...traiesc intr-o lume cu multe intersectii:)