luni, 27 octombrie 2008

Cutia cu cercei

Mergea plictisit spre facultate...al doilea an de ASE...in primul an se incuraja gandindu-se ca ii va placea intr-un final...dar cu cat trecea timpul cu atat se convingea mai mult ca nu e locul lui acolo. Dar nu dispera din cauza asta...oricum nu era nici primul, nici ultimul lucru pe care il facea fara sa il atraga. Era visator, iar asta il facea sa credea ca va veni o zi in care isi va descoperi fara sa vrea adevarata pasiune. Pana atunci se multumea sa faca act de prezenta la cursuri...stia ca desi nu-i place, ii poate fi folositor in viitor. Niciodata nu se obosea sa-si puna prea multe intrebari si lua lucrurile ca atare. Nu punea prea mult suflet in ceea ce face si era indragostit...doar de viata. Stia ca multe fete si-ar dori sa fie cu el, iar asta era un motiv suficient pentru a nu fi cu niciuna.
Ea..o fata simpla, studenta la actorie...era indragostita de ceea ce face. Dupa cursuri mergea si vindea cercei la vreo 2 strazi de ASE pentru ca avea nevoie de bani.Principalii clienti: dominisoare studente la ASE, foarte preocupate de aspectul lor fizic. O amuza deseori caracterul acestor fete care se chinuiau sa para inteligente.
Intr-o dimineata, cand nici macar nu apucase sa expuna toti cerceii, se apropie un baiat si incepe sa studieze interesat cerceii. "Asta ce o mai fi vrand?isi zise ea. Doar nu isi cumpara cercei acum."
- Ma ajuti te rog sa aleg o pereche?Nu prea ma pricep...zise el.
- Pentru prietena ta?intreaba ea.
El tace cateva secunde, o priveste pentru prima data in ochi si spune stangaci: "Da, pentru prietena mea."
-Uite, iti recomand acesti cercei. Sunt foarte draguti. Nu o sa dai gres.
El zambeste. In timp ce ea impacheteaza cerceii el o priveste ca un aiurit. Apuca punguta stangaci, ii multumeste si pleaca.
Se opreste pe o banca si incepe sa rada: "Pentru prietena mea...ce m-o fi apucat sa ii spun ca sunt pentru prietena mea, cand eu nici macar nu am prietena?Dar cat de draguta era...si cat de diferita de toate colegele mele dificile de la facultate!Si a ales cerceii cei mai simplii...verzi. Deci ii place verdele..."
Pleaca si se plimba absent pe strazi...in ziua respectiva nu mai merge la cursuri...merge acasa, gaseste o cutie si pune cerceii, nu inainte de ai saruta.
Incepand din acea zi trece in fiecare zi si cumpara o pereche de cercei pe care ii pune in cutie acasa. Intr-o zi ea ii zice:
-Cred ca o iubesti foarte mult pe prietena ta si ea trebuie sa se simta foarte norocoasa. E foarte frumos ca ii daruiesti ceva in fiecare zi.
El simte tristetea din vocea ei si isi da seama ca e un prost. Era indragostit de ea dar nu avea curaj sa ii spuna...Acum ea ii confirmase ca nu ii este indiferent, iar lui ii parea rau ca ea crede ca el este indragostit de altcineva. fara sa se mai gandeasca el raspune:
-Da, o iubesc foarte mult.
Ea ii impacheteaza cerceii si nu mai spune nimic. Cand intinde mana sa ia cerceii el ii tine mana pentru cateva secunde, iar apoi pleaca
"De maine nu o sa mai vin, gandeste ea. Sunt o proasta. M-am indragostit de baiatul asta care niciodata nu se va uita la mine. Are o prietena pe care o iubeste..."
II cade o lacrima pe obraz...
El merge acasa, ia cutia si numara cerceii...avea 30 de perechi...
"Am ajuns sa tin prea mult la ea: maine o sa-i marturisesc ca o iubesc. nu conteaza cum va reactiona"
Toata noaptea el se gandeste la cum va fi in urmatoarea zi...dimineata se trezeste si ia toate perechile de cercei pentru a i le arata fetei, insa cand ajunge ea nu mai era. Locul era pustiu...el se aseaza pe bordura si ii cade o lacrima...
"De ce?"
Inc epand din acea zi poarta mereu cerceii cu el...uneori rataceste aiurea pe strazi in speranta ca o va reintalni...constata cat de mult s-a schimbat de cand a intalnit-o. Nu mai este atat de indiferent si isi doreste mai mult ca oricand sa faca ceva care ii place.
Intr-o zi, cand ochii lui erau mai tristi ca niciodata, iar fulgii de nea se jucau ca niste copii in aer...el decide sa renunte la tot...sa arunce cerceii si sa uite...era convins ca nu o va mai reintalni...se apropie de un tomberon, iar cand vrea sa arunce cutia cineva il prinde de mana si ii zice:
"Ce faci? Mi-a fost dor de tine" Era ea...cea mai gingasa fiinta de pe pamant.
El arunca cutia din care sar toti cerceii si o ia in brate...o saruta, o invarte, o mangaie...era fericit...Ea observa cerceii imprastiati in zapada si zambeste:
-Deci prietena ta nu exista...ce copil esti. De ce nu mi-ai spus?
-Mi-a fost teama, nu ma cunosteam suficient de bine, eram superficial, nu m-am gandit nici un minut ca o sa dispari. Iarta-ma ca te-am facut sa crezi ca am o prietena. Iarta-ma de o mie de ori...
-Pentru tine de cate ori vrei...

4 comentarii:

ma ning in fluturi spunea...

pentru tine de o mie de ori:X
superba:*..deci pot spune ca ma regasesc 80%..dar imi lipsesc destul de multe :)

Summer.is.back spunea...

daca toate povestile de dragoste ar avea un asa sfarsit sa tot crezi k iti vei intalni jumatatea :X

ps: imi place cum scrii ;;)

Anonim spunea...

super povestea
ma apuc si eu sa vand cercei! :D
imi place cum scrii :-*

iulia spunea...

la un moment dat incepusem sa cred ca nu o va intalni niciodata...si m-am intristat..ce biiine ca ai ales un happy end#:-S..oricum foarte frumoasa..imi place astfel de povesti..numai ca nu sunt sigura ca in zilele noastre o sa depaseasca spatiul asta imaginar:(..bv;)