Strainul

Astept...apare si strainul. Se aseaza...asteptam impreuna. Ma priveste...il privesc involuntar. Aprinde tigara si in timp ce fumeaza ma priveste...privesc in gol, dar ii observ fara sa vad toate privirile si uneori i le intorc...incerc sa fac abstractie, dar nu pot. Vine autobuzul...ma urc...se urca si el..ne urcam...ramanem amandoi in picioare, destul de departe, dar suficient de apropiati ca sa-i ii simt inca privirea. Priveam in gol...ciudat, el se tinea cu ambele maine de bara. cu una ar fi fost suficient. Ma rog...nu stiu de ce mi-a atras atentia asta. Dupa ceva timp se aseaza...iar eu observ un loc liber paralel cu el...ma asez...desi priveam in fata nu putea sa nu-i vad privirea si gesturile. Surpriza...desi se aseza inca se mai tinea strans cu ambele maini de bara. In acest caz chiar nu era necesar...ma intreb: Oare de ce este strainul atat de temator?Nu stiu...era o teama ciudata in gesturile lui...pana la urma a renuntat sa se mai tina de bara dar mainile lui erau agitate...continua sa ma priveasca...trebuia sa coboram...am asteptat pana in ultimul moment cu speranta ca se va ridica primul...autobuzul a oprit dar nu a facut-o...m-am ridicat eu, iar imediat s-a ridicat si el...am coborat si am pornit in directii opuse...am intors capul, dar strainul nu se uita. Cine este el de fapt?Cineva mi-a spus mai demult ca se drogheaza...de ce ma priveai strainule?si de ce iti era teama?